Astăzi tot despre freelancing discutăm, pornind de la o întrebare excelentă, lansată aici pe blog.
Chiar si una ca mine, cu teama de esec inca dinainte de dubut, ar putea sa reuseasca?
Fiecare dintre noi vedem succesul în freelancing în mod diferit
Înainte de a ne arunca mai departe în „materie”, trebuie să punem clar pe tapet o problemă foarte simplă: în freelancing fiecare are nevoi diferite și își măsoară succesul/eșecul altfel. Din fericire (sau din păcate), când e vorba de a rula micuța ta afacere, e cam greu să aplici o regulă clară. Dacă la școală nota 8 era deja ușor spre eșec (mai ales dacă erai un „tocilar”), când e vorba de freelancing fiecare vedem situația altfel.
Există oameni care lucreză ceva în plus doar așa de pasiune. Foarte mulți au deja un job al lor, care le plătește facturile, exact cum a fost și cazul meu înainte de vara lui 2009, când am trecut cu toate „bagajele” pe mica mea afacere online. Aveam deja clienți pe oficial încă din 2007 (când mi-am deschis și firma), am mai prins câte un client chiar cu 3 ani înainte, când începuse lumea să știe că fac situri.
În vremea respectivă freelancingul (nici măcar nu știam că-i spune așa) însemna pentru mine câte un proiect, o dată la câteva luni, care-mi mai aducea niște bani. Aș fi putut trăi exclusiv din asta? Cu siguranță că nu. Dar mi-era destul să iau niște bănuți din când în când, pe care să-i sparg ca orice tânăr plin de vervă.
Dacă îmi compar situația de atunci cu nevoile de acum (când trăiesc exclusiv din afacerea mea), aș spune că atunci era dezastru, dacă mă raportez la nevoile de ATUNCI, mă descurcam chiar bine. Aveam un salariu bun la radio și periodic încă unul din web design.
Ce înseamnă acum succes?
Odată ce am trecut la munca full time, când s-a dus pe copcă salariul ăla bun, aveam nevoie de măcar 1800-2000 de lei pe lună să-mi achit rata la mașină (da, om inteligent, știu), plus costurile de a rula o firmă în România (taxe, contabilă etc.). Primele 2-3 luni au fost dezastruoase, în ideea că apucam să strâng bani cât să-mi achit aceste datorii, iar familia mă hrănea și-mi acoperea toate celelalte cheltuieli (întreținere, curent etc.).
Stăteam acasă cu ei dar, de data asta aveam nevoie de ajutor financiar puternic pentru a nu aduna restanțe. Câteva sute de dolari (care pentru unii ar fi senzație maximă ca și câștiguri pe o mică afacere rulată de acasă), abia îmi ajungeau să-mi achit cele mai dure datorii, de unde bani de mâncare, distracții sau alte minunății.
De rata la mașină am scăpat de acuș’ doi ani, dar există, normal, costurile vieții (pe lângă ce cheltuim cu firma, care acum are specializarea suplimentară a lui Mr.Dojo, ceea a ce a venit cu noi costuri – acreditări, aparatură scumpă, cursuri etc.). Așteptăm un copil, mai dorim să călătorim, mâncăm (ce să-i faci, trebuie și asta), mai economisim. Ca și stil de viață suntem extrem de calculați, dar asta nu înseamnă că ne-am descurca din 200 de euro/lună.
Când este deci vorba despre cât de bine te descurci în freelancing, contează mai puțin cât câștigă x sau y, este important dacă banii care-ți vin îți pot acoperi niște nevoi (în caz că trebuie să le acoperi din câștigurile respective). Pentru unii, 200 de euro de pildă pe luna pe freelancing este mană cerească (mai ales dacă ai deja un job stabil, ăștia chiar sunt bani frumoși de pus deoparte), pe când unul care trăiește exclusiv din asta probabil moare de foame cu asemenea bani.
Ce ai avea de pierdut, dacă ai încerca?
Eu am mers mereu pe ideea că, dacă m-a trăznit vreo pasiune, i-am dat bătaie fără prea multe întrebări. Mai mult decât să nu ți se potrivească nu se poate întâmpla, nu-i vorba de corridă, să zici că poți ieși din faza asta cu oasele rupte, dacă nu ai prea mult noroc.
Avantajul cu multe activități din aceastea de „timp liber” (că pentru mulți dintre voi nu vor fi activități full time) este că vin cu minime investiții. În cazul meu: calculator și internet oricum aveam, engleza o știam (poți să o înveți bine și de pe net, deci cu investiție zero), făcusem deja contul de PayPal, un membership pe un site de freelancing poate să fie gratis sau 5-15 dolari pe lună. Nu-s sume uriașe.
Dacă vrei un portofoliu, există situri specializate pe asta (deci il faci moca), dacă vrei să fii o idee mai serios, iei un domeniu cu 12 dolari și un hosting de 1-2 dolari pe lună. Din nou, nu vorbim despre sume astronomice.
În rest .. ce ai mai pierde? Ah, timp. Mda, ăsta e valoros, dar măcar câștigi experiență. Înveți să pui preț pe munca ta, să-ți calculezi un preț orar, să discuți cu străini, să lucrezi în alte condiții față de cele de la job etc. Chiar dacă vei realiza că nu este de tine, măcar ai încercat și sigur rămâi cu niște informații și experiențe pe care nu ai de unde să le găsești.
Spre deosebire de multe afaceri „serioase”, unde pornești cu investiții de mii/zeci de mii de euro, în freelancing poți porni de la sume derizorii, deci și un eventual eșec (sau mai exact decizia ta că nu ți se potrivește), vine fără urmări nasoale. Una este să fi făcut rate pe 10 ani pentru a-ți finanța o afacere și să dai faliment, alta-i să faci freelancing câteva luni și să realizezi că nu-ți place. Ai pierdut ceva timp liber (pe care oricum îl pierdeai la televizor probabil) și poate niște dolari, dar ai și învățat multe lucruri pe care nu ți le predă nimeni la școală.
Concluzia? Dacă simți că te-ar interesa, dă-i bătaie!
Atât timp cât nu investești economiile de o viață și nu depinde nimeni de câștigurile tale (în condițiile în care ai deja un job stabil), freelancing-ul e pur și simplu o încercare personală și un mod de a-ți petrece niscaiva ore libere. Nu ai nicio restricție, nu ai nicio obligație. Testezi, cauți ceva de făcut, înveți lucruri noi, decizi apoi dacă a fost sau nu o experiență benefică.
Teama de eșec nu ar trebui să te țină niciodată departe de nimic în viață. Până să reușești într-un domeniu, sigur ai dat gherle în vreo 3-4 alte domenii. Foarte rar reușim în viață să găsim liniștea și succesul în primele chestii care ne atrag atenția. Valabil în viața de familie (câți dintre voi ați găsit iubirea vieții din prima?), valabil la job (poate treci prin 3-4 până simți că ai găsit ce ți se potrivește), chiar și când călătorești.
Reușita sau eșecul sunt chestii subiective (după cum am explicat deja) și nu depind de nimeni, decât de tine. Poate să-ți meargă excelent o perioadă, poți să ai luni „moarte”, poți câștiga câțiva dolari (sau chiar să fi pierdut vremea), poți să-ți triplezi salariul. Nimeni nu poate decide asta, totul depinde de tine și de cum reușești să te adaptezi pieței, să te promovezi, să te specializezi, să-ți vinzi timpul și talentul.
Foarte interesant articolul. Eu muncesc de acasa de aproximativ doi ani fara batai de cap. La inceput a fost foarte greu deoarece nu eram disciplinat si organizat.Insa pe parcurs mi-am facut un program, am invatat ca eu sunt propriul meu sef. Intr-o zi obisnuita dedic 2 ore studiului, o ora sesiuni de studiu, si 5 ore sesiuni normale pentru profit.
Dupa ce am urmat acest program mi-a crescut considerabil profitul ajungand la peste 25$ pe ora. 🙂
Am uitat sa mentinez ca fac 30 de minute pauza dupa fiecare sesiune pentru a-mi pastra concentrarea :D.
Exceptional scris! Multumesc pentru articol…ca om care a demarat un start up anul acesta, inteleg foarte bine tot ce spui. Eu am luat decizia in urma unui sut in fund…altfel, as fi amanat de frica, frica de insucces. Si da, cand am inceput, majoritatea cunoscutilor mei mi-au spus ca am innebunit. E nevoie de putin curaj.
Eu m-am apucat de freelancing in februarie, din plictiseala si auzisem de chestia asta de la Protv. M-am dus pe Freelancer.com si nu mi-a placut deloc, apoi am plecat cu arme si bagaje pe Elance, unde m-am simtit si ma simt ca acasa. Am dat teste , am si picat, iar le-am dat si asta a fost. Primul meu client a fost un Haitian care nici engleza nu stia ca lumea si am muncit ca vita pe 10 dolari. Incet, incet, am avansat , clientii au prins incredere, am avut bafta numai de oameni ok, iar acum o saptamana mi-am infiintat compania de servicii scriitoricesti, cum imi place mie sa zic. Am 6 membrii din tot atatea tari si conlucram de minune aducand profit companiei adica noua.
Ce vreau eu sa spun este ca m-am apucat intr-un moment cand nu mai eram nevoita financiar sa lucrez, cand ratele nu mi se mai agatau de gat , dar faptul ca m-am apucat din plictiseala cum se apuca altii de fumat de exemplu, mi-a adus venituri pe care alti romani din writing & translation vad ca nu le prea ating.Adica lucram relaxata. Mie imi place si nu as renunta pentru nimic in lume. Va trebuie curaj , oameni buni, curaj ca nu va mananca nimeni! Nu zice nimeni sa va lasati serviciul si sa stati acasa. Luati-o incet, in timpul liber, zic eu.
TU nici in romana nu scrii corect … si vinzi gogosi ca tu faci aia sau aia. Ai fost pe blogul lui cetin, insa dupa ce toti ti-au dat eject … ai venit aici ca sa minti comentatoru cu blogu’. shame.
PS: Dojo, imi cer scuze pentru comentariu … dar sunt satul de asemenea specimene, care se dau “breaking rules” sau ‘deep shit’ si in realitate, in offline, sunt doar ‘shit’.
Si eu mi-am luat ‘eject’ de la comunitatea in cauza, asta nu inseamna ca mint sau ca sunt ‘shit’ (sper eu). 🙂
Amourdejour, tu esti acelasi Amber, vechiul meu ” prieten” care nu aparea la Cetin decat ca sa ma muste pe mine de dos. La atat se rezuma intrarea ta la Cetin. Nu te intinde cu cearta pe aici. Motivele plecarii mele de acolo nu te privesc pe tine si in nici un caz nu au fost minciuni. Cat despre cum scriu eu…. te rog, nu ma obliga sa scot comentariul tau celebru cu ” sotia mea care este totodata si nevasta-mea” . am ras cu totii destul de agramatismul tau.
@ Dojo, nu e vorba (si)despre tine. Tu, inainte sa scrii despre ceva, ai testat/experimentat / demonstrat acel ceva. In plus, nu vreau sa par lingusitor, dar cred ca sunt unele persoane care au invatat ceva de la tine sau din provocarile si experientele prin care ai trecut. Iar printre acele persoane am fost si eu; nu mi-e rusine sa recunosc asta.
In rest, daca nu ar fi ‘sotia mea care in acelasi timp este si nevasta mea’ dar si ‘tatal copilului tau care in acelasi timp e si iubitul tau’ as spune ca esti o persoana funny si inteligenta, dar nu pot sa fac asta din cauza ca mi-as lua o geanta in cap si un pumn la operatie :))
PS: Dojo, tu ma stii … cel putin in online. Chiar suntem ‘friends’ pe facebook.
PPS: Sarcina usoara si sanatate multa.
@Ana Maria
Sorry, wrong answer. Iar ceea ce spui tu cu agramatismul ala … denota inteligenta ta specifica unuia care a terminat 10 clase. aia era o ironie fina, usor de perceput.
Iar inainte sa incerci sa aduci in discutie aptitudinile mele scriitoricesti si cunostintele mele gramaticale, cred ca ar trebui tu sa deschizi o carte de gramatica. Nu de alta dat in contextul acestui titlu ‘Referitor la cazul copilului ucis de caini.’ nu se pune punct. Iar titlu iti apartine, e preluat de pe blogul tau si ne arata ca nu stii nici macar normele elementare de gramatica.
PS: Iar inainte sa ma jignesti, ca asta va fi pasul pe care il vei face, ma simt nevoit sa iti spun ca sunt un tip plictisit, care lucreaza in online si care a avut un blog [in romana] despre carti si scriitori a carui pagina de facebook are cele mai multe like-uri dintre paginile nisate pe literatura/cultura/arta. Nu ma astept sa fi stiut despre acest blog, pen’ca …
Stiu cine esti, chill. Bogdan Barbieru iti suna cunoscut. Uite-ti si comentariul plin de greseli, dragutule “amber spune:
ba, da cucoana e incredibila. bucatarasa jigneste la orice pas, pe oricine, in aroganta ei indezirabila. culmea, nu isi realizeaza prostia, nici macar faptul ca nu e in stare sa scrie corect si observ ca il copiaza stilul de a scrie al domnului Cetin, domn pe care atat eu cat si sotia mea, care e si nevasta-mea totodata, il citim.
rusine …
pacat ca dl. Cetin lasa asemenea persoane sa isi adnoteze fustrarile si propriile aberatii pe acest fain blog.
ps: Gospodina, da-ne si un printscreen, something, care sa arate ca noi suntem prostii si tu esti inteligenta care nu a mintit.
Roxana, te-a jignit … in timp ce ea se pretinde la bella e la la vita. plm, ma mir cu a scapat de Craciunul 2012. Poate cel din 2013 e cu ghinion pentru ea si nu mai scapa
Alt comentariu nu mai las, fa spume linistit. Dojo, mii de scuze.
Iar gresesti. Dar ma bucur enorm cand vine lumea si se intreaba cine e in spatele acestui pseudonim :)) Si niciodata nu ghiceste …
Mai incearca
Amourdejour, saru’mana de apreciere. 🙂
Probabil cea mai buna solutie e sa continuati discutia in contradictoriu pe blogul Anei Maria sau la Cetin, daca e mai comod asa. Pana la proba contrarie tot straini de pe net suntem cu totii, chiar daca ne stim de pe situri. De asta zic ca prea multa incrancenare strica 😀
Ca bine zici. Gata cearta, ca nu-i frumos. Il invit pe stimabil la mine in batatura si ne balecarim pana maine, daca nu are somn.
Un punct de vedere foarte realist. Cred ca oricine isi doreste sa se apuce de freelancing ar trebui mai intai sa-si puna intrebarile pe care ti le-ai pus tu. Well done 😉
Mă gândesc şi eu serios la freelancing dar parcă e ceva ce mă ţine-n loc. 😀
Deci citatul asta “Chiar si una ca mine, cu teama de esec inca dinainte de dubut, ar putea sa reuseasca?” m-a dat inapoi de multe ori, deci pot sa mi-l scriu in frunte
Pai solutia este sa ai o idee si sa mergi spre realizarea ei. Prefer sa cad in genunchi din cand in cand decat sa ma gandesc .. si daca …
Nu-i dracu’ asa de negru nici in freelancing.
Pot sa spun ca mai incurajat cu acest articol aveam de gand sa imi fac un site cu teme wordpress de vanzare si acum vad oportunitate si mai mare a sa ma apuc serios. Multumesc pt. articol…
De 3 luni de zile mi-am facut un site de prezentare cu un prieten ce cuprinde serviciile ce le prestam: creare website prezentare, magazin online, seo si grafica dar m-am lovit mereu de lipsa portofoliului.
Noi lucram intr-o firma de profil si acolo avem un portofoliu stufos doar ca nu putem sa il aratam pe cel de acolo ca are semnatura firmei pe el. Si nici nu ar fi corect. Vrem sa ne cream propriul portofoliu.
O idee de cum am putea obtine comezi fara a ne lovii de lispa portofoliului? Am incercat sa ofer preturi mai mici doar ca sa demonstram ca facem treaba buna si nu de mantuiala. Deaia ne-am si apucat de acest proiect ca am vazut ce servicii ofera unii pe bani multi si calitate slaba. Vrem sa demonstram ca se pot oferii si lucruri de calitate in tara asta.
Toni, fa un priect ‘dummy’. Faci un template pentru o firma de avocatura (normal, fictiva). Pui lorem ipsum la continut si asta este. Cam pe acelasi sistem pe care merg template-urile de descarcat. Nu trebuie sa ai client, sa ai o idee de design 😉
Sa sti ca mi-ai dat o idee foarte buna. Multumesc mult de tot.
Sau poti sa gasesti niste “cauze” (ong-uri, firme mici cu idei deosebite, etc) care merita si sa le faci pe gratis.
[…] Freelancing: Ce înseamnă eșec? Ce înseamnă reușită? […]
Salut! Am citit articolul tau si este destul de interesant. Eu sunt deja freelancer si pe langa asta sunt angajat ca designer. Este un lucru bun sa ai si un job stabil, preferabil unul cu libertate pentru ca ai nevoie de ceva SIGUR, de un salariu stabil. In orice caz le doresc succes tuturor care vor sa se lanseze pe acest domeniu, sa fie cat mai multi freelanceri romani ca m-am saturat de indienii care-mi fura proiectele :))
Nu stiu daca ar fi o idee buna, dar cred ca ar mai fi o varianta: sa-ti vina banii din cel putin 2 surse diferite:
1. Sa ai un job stabil. Iti poti permite daca lucrezi intr-un domeniu in care forta de munca e oarecum deficitara, deci concurenta e foarte mica daca vrei sa ramai; inghesuiala poate fi la fuga de posturile respective. Situatia e oarecum de inteles in cazul locurilor de munca mai slabut platite. Daca programul ti-l poti face ceva mai lejer si/sau vii in contact cu relativ multe persoane, apare o a doua varianta.
2. … un job tip freelancer. Cea mai simpla varianta ar fi sa faci reclama pe net unor alte site-uri/ afaceri, contra unui oarecare comision. treaba e cu atat mai eficienta (vorba vine!) cu cat si in viata reala te cunoaste destul de multa lume si ai si inteligenta de a pune internetul sa lucreze in folosul tau: bloguri, retele sociale, alte diverse site-uri, portaluri, presa online…
Freelancer word e cel mai magic atunci cand practic esti tanar si cand investesti timpul in te pune sa inveti nu sa investesti bani.
Un exemplu, multi programatori spun ca programarea e gratis, desi daca caut acum un script simplu in varianta video facut de un site mare tot nu merge, magie!
Insa fiecare vede problema asa cum vrea, pentru mine e o experienta ca te obisnuiesti cu clienti,observ ca fiecare persoana are micile lui nebunii si pe unii trebuie sa ii refuzi pentru ca pare ca le iei banii aiurea(am intalnit asta, mi se par naivi).
Pare tentant dar trebuie sa aveti mare grija cum va faceti autoevaluarea, procentul celor ce reusesc e destul de mic.
Dojo m-ai pus pe ganduri…am tot citit in ultima perioada articolele tale.
Experienta am dupa cca 16 ani in advertising …portofoliu zic ca e…ceva clienti de afara am dar nu am dat mare importanta…am tot lalait-o sa zic asa…m-am complacut in mediul de job fulltime…insa dupa ce m-am dus “la mai mult” si financiar si volum de munca si stress mi-am dat seama ca nu ma simt implinit ca nu am control asupra vietii mele desi am spus ca daca o sa castig suficient la job nu va fi nevoie sa mai lucrez seara acasa…insa nu m-a lasat inima si mai ales relatiile care le-am cladit in timp sa le dau cu flit…ca nu-mi pot face eu programul si nu big boss…ma gandesc tot mai serios sa o iau pe calea freelance-ingului in sensul pur al cuvantului…tentative de a demonstra ca pot am avut dar nu cu intentia de a face serios asta…dupa trecerea timpului au aparut temeri gen siguranta financiara pentru familie si automat am optat pentru job fulltime si realizam si realizez ca nu e ok…ca n-am satisfactia care o am dupa ce trag in weekend sa termin un website si ca eu mi-am decis programul ca eu am decis ce fac in acea zi si ca intre ora x si y o petrec cu familia…dar citind articolele tale mi-au dat curaj macar sa ma gandesc mai serios la varianta asta…normal la inceput pana incep sa am o anumita continuitate in proiecte mentin jobul fulltime pentru ca trebuie sa platesc facturile lunar nu cand vor veni proiecte…asta e marele hop care trebuie sa-l depasesc…anyway merci pentru parerile share-uite pe acest blog…conteaza
Eu muncesc de acasa de aproximativ doi ani fara batai de cap. La inceput a fost foarte greu deoarece nu eram disciplinat si organizat.Insa pe parcurs mi-am facut un program, am invatat ca eu sunt propriul meu sef. Intr-o zi obisnuita dedic 2 ore studiului, o ora sesiuni de studiu, si 5 ore sesiuni normale pentru profit.