Nu sunt patrioată! Cel puţin aşa consideră mulţi, plini de sentimente înălţătoare, care încă sunt gata să recite poezii din alea frumoase cu patria noastră şi să demonstreze a mia oară că România este buricul pământului, că orice mare om a fost român (chiar şi acum 30 de generaţii), că numai noi avem munte şi mare, păduri şi obiceiuri. Restul sunt nişte rataţi şi ţările lor de maxim rahat.
Falşii patrioţi te înjură dacă nu mergi să votezi. Pentru că nu dai o ceapă degerată pe ţara noastră frumoasă, nu doreşti să te implici. Aceiaşi falşi patrioţi “şmecheresc” statul dând salarii pe hârtie mai mici decât în realitate, minţind că au dizabilităţi pentru a primi tot felul de reduceri de impozite şi alte beneficii, furând tot ce pot de la locul de muncă (doar e stat, dă-l în mama lui de stat) sau de la patron (ia, mai lasă-l încolo de bogătan că are de unde) etc.
Pentru falşii patrioţi maghiarii sunt bozgori împuţiţi, nemţii sunt hitlerişti, ruşii securişti ordinari, cei de culoare sunt maimuţe şi asa mai departe. Falşii patrioţi nu prea ies din ţară pentru că oricum nu merită să vadă altceva decât ţara lor frumoasă şi, dacă ies, vor face tot posibilul să nu vadă nimic pozitiv, doar să se agaţe de chestii care le displac, pentru a putea concluziona că toţi sunt vai de capul lor şi ţară ca a noastră nu mai există.
Falsul patriot e surprins de curăţenia şi ordinea din Germania sau de calmul cetăţenilor, dar, revenit în ţară aruncă mizeria pe jos, înjură de mamă pe toţi simultan cu claxonul, nu lasă pe nimeni să treacă în faţa lui, doamne fereşte să piardă 2 secunde, calcă oameni pe trecerea de pietoni şi mituieşte poliţistul. După care este ferm convins că poliţiştii sunt toţi nişte ordinari şi că ţara merge de râpă din cauza celor care nu respectă legile.
Falşii patrioţi votează în draci, chiar dacă nu ştiu prea multe despre politică. În momentul în care unul dintre candidaţi le vorbeşte pe limba lor şi zgândără coarda patriotică sensibilă, ăla e alesul. Falşii patrioţi nu suportă să audă despre ce este pozitiv la alţii, pentru că ei ştiu că ţară ca a noastră nu există.
La orice oră însă aceşti indivizi au destulă energie pentru a-ţi explica a mia oară de ce nicio ţară pe lumea asta nu se compară cu România lor. Pentru ei eşti un nimic, pentru că tu înţelegi altfel patriotismul.
Eu nu sunt patrioată, asta este clar.
Ştiu că avem zone frumoase, dar în ultima perioadă nu îmi permit să le vizitez. Un weekend pe Valea Oltului pe care o iubesc de la 10 ani, mă costă mai mult decât un weekend în Berlin, aşa că vizitez tot mai puţin frumuseţile patriei. Nu sunt patrioată şi nici atât de bogată încât să plătesc prea mult pe ceva ce găsesc altundeva mai ieftin.
Nu mi-e ruşine cu mine ca român. Merg pe stradă în orice ţară şi vorbesc româneşte. Sunt îmbrăcată curat, miros plăcut şi sunt respectuoasă cu toţi. Şi când mi se admiră poate fluenţa în folosirea limbii engleze (o vorbesc totuşi de peste 20 de ani), spun cu încântare că nu sunt din Anglia, ci din România şi că la noi în şcoală se învaţă serios limbile astea de circulaţie internaţională. Ştiu că sunt enorm de mulţi români care vorbesc fluent franceză, engleză, germană etc. şi îmi face plăcere să subliniez asta interlocutorului străin.
Am învăţat de la alţii că mizeria pe jos este urâtă (oricum nu mai arunc pe jos de la vreo 14 ani), că în trafic e bine să fii mai puţin crizat, că e frumos să laşi partea stângă pe scara rulanta liberă, dacă se grăbeşte careva, că maşina nu se lasă aiurea şi că e frumos să plătesc serviciile oferite. Să nu fac blatul, să caut un loc de parcare care nu încalcă regulile, să mai las pe câte unul să se încadreze pe drum, că nu mor din cauza asta, să mă spăl, să nu put, să nu fac scandal, să nu fiu “ţoapă”, să am grijă de pietoni să nu merg pe banda bicicliştilor, să vorbesc frumos şi să îmi asum greşelile fără să încerc să şmecheresc amenda primită pe “merit”.
Pe web sau “offline” sunt român şi nu am ascuns asta niciodată. Nu mi-e ruşine de ţară pentru că nu este vina ei că sunt şi destui dobitoci care o locuiesc. Am încercat să cunosc câte ceva din istoria ei pentru a le explica străinilor că nu suntem căzuţi din copac şi că nu suntem doar ţara lui Dracula. Nu consider că este cea mai frumoasă din lume, pentru că am văzut locuri absolut incredibile şi la alţii.
Nu mă bat cu pumnul în piept că sunt român, dar niciodată nu am vorbit în engleză de ruşine că m-ar putea auzi careva vorbind româneşte. Iubesc Budapesta, Viena, Praga, Berlin şi Munchen, pentru că sunt absolut superbe, aş face toate concediile în Dubrovnik, pentru că m-am simţit ca în rai.
Nu sunt prea multe şanse de concedii în ţară, până nu se mai liniştesc preţurile şi voi avea aceeaşi servire ireproşabilă ca în alte locaţii. Ştiu ce e de schimbat în modul nostru de viaţă şi încerc să fiu “mai neamţ”, vorba unei campanii superbe pe net. Civilizaţia începe cu fiecare din noi. În loc să arătăm cu degetul pe cei care nu se închină la steag ca la moaştele sfinte, hai să fim mai calmi pe stradă, să nu sărim duşul zilnic, să ne învăţăm copiii să fie civilizaţi şi să fim noi cu 2 clase mai sus. Să respectăm legile, să muncim cinstit, să pierdem pasiunea pentru tot felul de şmecherii cvasi-legale, să ne păstrăm ţara curată, chiar dacă asta înseamnă să ducem hârtia până în casă ori să expectorăm în batistă, nu pe asfalt.
Să te lauzi că eşti român nu e atât de greu. Să fii un român care să nu îşi facă ţara de ruşine presupune mai mult efort decât nişte declaraţii sforăitoare.
După cum spuneam, nu sunt patrioată, dar sper ca oamenii care mă cunosc în viaţa asta să aibă o altă impresie despre ţara mea. Mie nu mi-e ruşine că sunt din România, sper ca nici ţării mele să nu îi fie ruşine cu mine.
