Mă tot acuza unii și alții că m-am dat la fund 🙂
Cam aveți dreptate, am avut o perioadă în care sincer nu am simțit nevoia să mai scriu aici, dar sper să-mi revin și să vă stresez măcar o dată la 2-3 zile. Ce-am făcut în zilele astea?
- am lucrat la ze English blog pe care îmi doresc să-l dezvolt. Piața serioasă de publicitate este „dincolo” și deja, la un trafic minuscul față de blogul de față, respectivul a prins niște deal-uri drăguțe. Nu voi închide bloaga de aici, dar nici nu mai merită să stau 2 ore pe zi să scriu pe nimic. Știu că sună cinic, dar la cum se mișcă treburile la noi, trebuie să-mi folosesc timpul pentru chestii o idee mai lucrative și să scriu aici când am timp și plăcere.
- am prins câteva contracte de web design, așa că am de lucru de nu-mi văd dosul. Partea din „față” oricum nu o mai văd de vreo lună, că m-am burtoșit ca nimeni alta.
- pe plan personal, a mică crește ca Făt Frumos (sau Ileana Cosânzeana). Are acum 1 kil 200 și vineri, când am fost la doctorița noastră, a stat cuminte să-i vedem mutra. Acum 3 săptămâni s-a pus cu dosul către noi, de am venit acasă fără nimic interesant de văzut. Acum s-a revanșat și a făcut spectacol. Într-o primă fază avea program de somn (în pozița lu’ ta-su, cu mâinile sub cap), apoi a început să clipească. Auzind voci și râsete (că tot troceream cu medicul) a tras un zâmbet larg, apoi a căscat de am zis că i se dizlocă mandibula. Am venit acasă cu un film de nota zece, din care am pregătit 3 poze grăitoare și le-am împrăștiat pe 2 continente la rude și prieteni apropiați.
- zice lumea că arăt bine, io-s amuzată să văd că bat spre 60 de kile. Cel mai mult am avut vreo 56 prin liceu, când am rămas gravidă aveam pe la 53 de kile, apoi am ajuns la 49 și ceva (cât nu mi-a priit mâncarea vreo 2 luni). Din trimestrul al doilea am pus se pare aproape 10 kile, dar, din ce știu sunt în grafic. Nu intenționez nici să fiu lată cât dojomobilul, dar nici să-mi bat joc de copil, că io vreau să rămân suplă. Din fericire mănânc fără discuții, de se amuză soțu’ măcar de 2 ori pe zi, că tot dau buzna prin bucătărie.
- în rest e totul OK … familile ne sunt sănătoase, am planificat deja concediul de anul viitor și așteptăm să treacă Sărbătorile și ianuarie, să avem motiv să stăm treji noaptea.
Voi ce-ați mai făcut de când nu am povestit?
Sa creasca mare si sa bata baieti 😀
Am si eu un blog in engleza si e clar ca acolo strangi trafic putin mai usor, dar depinde de nisa. Oricum, la un blog de 2 ani si doar cu vreo 200 de unici ep zi imi permit sa cer 130 de doalri pe articol. La cel in romana nu e asa 😀
Chiar așa e? La modul cel mai serios.. 200 pe nișa IT cred că e un număr nesemnificativ…
Să vezi pe nișele batardourilor că pare mult mai puțin. Păi dacă n-ai măcar 3000 (daN/mp) e chiar degeaba.
mă bucur că eşti bine şi că cea mică creşte.
Buna Dojo,
Eu te admir ca stii sa taci sa scrii bine.
Ca eu una sunt destul de satula de bloguri proaste, cu continut zilnic…despre nimicuri.
Asa ca mai bine putin si bun.
Ai grija de tine si de bebe!
Auci… cred ca iti trage niste picioare cand o apuca cheful de sport… 🙂
Ma bucur ca sunteti bine amandoua!!
A facut niste intoarceri aseara de am zis ca-mi flutura burta. Ma gadila mai mult, deci nu-i chiar atat de rau. Inca nu a aflat pe unde-i ficatul, dar mai are timp. Stie pe unde-i vezica insa, exact cand zic ca mai stau cateva minute (ca si asa merg aproape la fiecare ora), numa’ de-a naibii imi arde 2 acolo, de nu stiu cum sa ajung mai repede la baie 😀
Mai, si eu la fel. Imi place sa scriu, nu zic nu. Doar ca “malaiul” iese din alte activitati, iar daca vreau sa fac voluntariat ma duc sa trag la unii care chiar au nevoie.