Una dintre chestiile despre care am citit era ca in general lumea e atrasă de burțile gravide. Se zicea în carte că, dacă te deranjează că majoritatea cunoscuților au treabă cu „boilerul” nou format, poți să apelezi la tot felul de stratageme, dacă nu vrei să le spui în față să te lase naibii în pace.
Din momentul în care a început să se vadă și la mine că nu mint când spun că vom fi trei de prin februarie, fostul meu abdomen plat, transformat momenta în juma’ de minge de basket, atrage priviri și mâini. Care mâini, culmea, nu mă deranjează. Este drept că nu pun mâna pe mine străinii de pe stradă (oricum, la cât de puțin umblu prin lume e cam greu), deci doar oameni care ne sunt amândurora apropiați. Și știu că nu o fac din răutate sau cine știe ce porniri perverse, pur și simplu li se pare probabil adorabilă jumătatea mea de sferă.
Pe vremuri, pe când făceam sport mai serios, o parte din persoanele în cauză (gagici deci) erau curioase să pună mâna să vadă ce tare e „scândura” mea (cunoscută în limbaj mai elevat ca abdomen). Normal că nu mă deranja, că doar era muncit și mă bucura atenția. Acum abdomenul respectiv e o plăcută amintire, transformat într-o burtă numai potrivită pentru a duce o încărcătură atât de dragă. Și lumea nu mai dorește să simtă striațiile de odinioară, ci speră că poate aia mică va comunica puțin cu ei. Ceea ce nu prea se întâmplă, domnișoara are orele ei de spectacol și alea de obicei sunt acasă, cu familia.
Una dintre cunoștințe îmi spunea recent, că îi aduc noroc și-mi amintesc că și eu, când vedeam o gravidă pe stradă (coșarii nu prea mai circulă des), mă bucuram în sinea mea că voi avea noroc toată ziua. Nu știu cum s-a lipit superstiția asta de mine, că-n general nu cred asemenea baliverne.
Ideea este că nu mă deranjează deloc atenția pe care o are protuberanța în cauză. Nu m-am simțit niciodată „atacată” sau inoportunată de cineva, deci nu am de ce să-i trimit la plimbare sau să pun în aplicare diverse strategii. Îs io anormală sau chiar e o idee exagerat să te înfurii că oamenilor apropiați li se pare interesantă burta ta?
Cand femeia e gravida,toata lumea pune mana pe burta femeii si o felicita;dar nimeni nu strange mana barbatului sa-i spuna “Buna treaba,amice!”
Morala:”munca adevarata nu e niciodata apreciata”
[…] cu postul lui Dojo că m-am mobilizat să scriu despre subiectul ăsta, despre care tot am vrut să […]
Eu nu stiu cum as reactiona sa am toata ziua maini pe burta mea.
Nu ma deranjeaza unele atingeri (gen cele de care zice Tomata in postarea inspirata de tine), dar unele mi se par nelalocul lor.
Consider ca unei femei insarcinate trebuie sa-i ceri voie inainte sa te-arunci cu mainile pe ea. 😀
Burtica nevestei mele, e de un rotund perfect. Toata lumea se mira si o lauda, motivul pentru care, nefiind superstitios, i-am zis sa poarte rosu.
@Ion
– Poate ca multi ar stange si mana barbatului doar ca nu intotdeauna stiu sigur carui barbat sa-i stranga mana 🙂
@Petre;cam greu de spus,dar ca sa respectam morala indicat ar fi celui care a depus efortul si a muncit.
Oricât de firesc ar fi tot procesul ăsta al venirii pe lume, tot e ceva absolut fantastic și extrem de interesant… cred și eu că o burtă de gravidă poate fi ceva foarte curios și probabil oamenii, punând mâna, se așteaptă la cine știe ce… nu-mi aduc aminte de multe mâini de “mingea” mea de volei, însă nici nu țin minte să mă fi deranjat prea tare…
Cred că ai să fii una dintre norocoase, și-ai să te întorci la abdomenul tău curând după naștere. Până atunci, cel mai important e să te bucuri de ceea ce trăiești! 🙂
Cred ca ca o zicala vorba ca sa te intalnesti cu o gravida sau sa o vezi , aduce noroc! 😀
Imi amintesc ca si pe mine doreau sa ma atinga pe burta , in ambele sarcini…eu nu am protestat daca am fost atinsa , insa incercam sa evit.Mie una nu imi place sa fiu atinsa , in general.
Cred ca cel mai fain “show” este cand bebe se simte cosmonaut si incepe tumbele si vezi cum apare prin piele ba un fundulet , ba un calacai mititel , ba o ia burta la stanga,ba la dreapta… 😀
Eu chiar am avut o problema cu atinsul pe burta, pentru ca se trezeau sa se repeada la mine tot felul de persoane care nu-mi erau foarte apropiate. Inteleg instinctul de a pune mana pe o burtica rotunda in care stii ca locuieste un personaj mic-mititel, te inunda asa, o duiosie si o iubire neconditionata fata de mica faptura, dar cu toate ca inteleg,tot ma deranja atingerea altora. Dar ma rog, pe mine ma deranjeaza in general invadarea spatiului personal. Acolo n-au voie decat copiii si huzbandul. Restul lumii ar fi bine sa-si manifeste intentiile dragastoase ceva mai temperat 😀
am fost la o nunta unde vreo 5-6 persoane necunoscute mi`au atins burta si mi`au zis felicitari, nu m`a deranjat si mi`a placut atentia, mi s`a parut dragut acest gest din partea lor. eu nu m`as duce la o gravida fara sa o cunosc si sa pun mana pe burta decat daca`mi spune ca pot, asa ca am apreciat ca`s oameni deschisi si nu asa protocolari ca si mine.
pe membrii familiei si pe prieteni ii indemn sa puna mana pe burta cand se misca fetele inauntru, e o treaba amuzanta, se bucura si radem toti.
si eu am fost mangaiata pe burtca, ca Vasilica 🙂
Nu cunosteam obiceiul, dar pe mine, o gravidutza ma face mereu sa zambesc, imi sugereaza speranta, continuitate.
Tinand cont ca am prietene care isi doresc copil si nu vine… atunci da, o burta rotunda (si nu de bere, da? 😀 ) imi inspira noroc.