Toţi am zâmbit când am studiat Mioriţa. Că ce aia să stai să aştepţi, mai ales când ştii ce te urmează. Ei bine, din păcate pentru mine, zilele astea am priceput că sunt momente când, dacă ţii la demnitate, la onoare, la cuvântul dat îţi este imposibil să faci altfel, deşi îţi faci un rău sau, ca în cazul meu, laşi o nedreptate să te dărâme.
Am 26 de ani de când lucrez într-o fostă mare uzină, nici nu ştiu cum vine asta. În ăştia 26 de ani majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut au fost oameni cu care mi-a făcut plăcere să lucrez. Spun să lucrez pentru că n-am amestecat prea mult viaţa familiei mele cu amiciţiile creeate la locul de muncă.
Ca în orice mare uzină, cu personal mult, cei care au lucrat în medii de genul ăsta ştiu despre ce vorbesc, se fac şi se desfac cumetrii, cununii, adultere şi altele, aşa că întodeuna m-am ferit de bârfe şi alte discuţii în primul rând că n-am vrut să judec şi-apoi pentru că nu mă interesa cine cu cine şi-o trage. Să nu credeţi că sunt genul care scoate două vorbe/8 ore de muncă, nicidecum, doar că în pauza de ţigară putem vorbi despre o carte, un spectacol, un film, o reţetă nouă.
Am o colegă, din alt departament, cu care fac schimb de cărţi, de la ea am citit Andrei Makine la schimb cu Murakami (pentru care am avut o obsesie vara asta). E drept că genul ăsta de discuţii nu sunt agreate de publicul larg dar nici n-am simţit vreodată lipsa acestui public. În general, am căutat să păstrez relaţii cordiale cu toată lumea şi, zic eu, am reuşit. Ca să nu mă repet mai încolo, am să spun aici, niciodată, dar niciodată în aceşti 26 de ani nu am sifonat vreun coleg, oricare ar fi fost situaţia.
Mai demult, am scris despre sindicat, la ce e bun? Eu nu sunt membră de sindicat, am văzut prea multe nedreptăţi în care sindicatul putea să acţioneze dar … depinde ce interese avea, faţă de situaţie sau faţă de omul respectiv. E ca o clică din care faci sau nu faci parte, ce liber consimţământ?
Poveşti, e un fel de cine nu e cu noi e contra noastră, poate că e suficient să spun că dictează politica de angajari şi concedieri a firmei, plăţile către furnizori, ştie toate despre toate calităţile de materiale şi are şi cunoştiinţe economice, cash-flow e o treabă pe care o are la degetul mic, poate face un cash-flow pe cincinal chiar dacă nu are cu ce, ce ştiţi voi, ce mai, omul nou, polivalent chiar dacă o formă fără fond.
Acum, de 2-3-4 ani treburile au început să scârţâie, de când cu criza nimeni nu mai face investiţii aşa că, încet dar sigur, contractele n-au mai apărut. Ca urmare personalul a fost redus, tot încet şi la fel de sigur, dacă acum 3 ani eram, în departamentul în care lucrez 14 oameni cu şef cu tot, acum sunt 5 tot cu şef, că nu se poate fără.
Chiar râdeam, în ritmul ăsta, or să rămână şefii să stingă lumina. Din cei 9 oameni, 4 sau 5 au plecat prin demisie, restul prin concedieri din alea, pe ciupite. din mai, suntem în insolvenţă dar asta e altă poveste. În urmă cu 3 săptămâni se aud zvonuri în târg că urmează, iarăşi, concedieri. E firesc dată fiind situaţia.
În urmă cu fix 7 zile să aflu că sunt trecută pe listă. Mi-a spus o anumită persoană, cu acces la informaţii, mai mult, nu am fost prima opţiune, prima opţiune era o colegă de birou (membră de sindicat, furntaş în muncă) care, sărind peste şeful nostru, s-a dus la directorul general şi m-a încondeiat mai ceva ca pe un ou de paşte, că nu ştiu să fac aia, aia, că nu sunt în stare, că fac stocuri, ce să vă spun, porcării de la un capăt la altul iar acel director a schimbat lista.
Persoana care mi-a spus a venit la mine temătoare, nu ştia cum voi reacţiona, m-a rugat cu cerul şi cu pământul să nu fac scandal pentru că, dată fiind amiciţia noastră, se va şti că de la ea am informaţia. Normal că nu pot să fac mare lucru dar mă doare, mă doare al dracului de tare, de 7 zile nu mă pot odihni, mănânc dar nu simt nici un gust şi am slăbit 3 kg.
Nu pentru că trebuie să plec, asta e, toate au un început şi un sfâşit iar prezenţa mea pe-aici, nesusţinută de nimeni, a durat cam mult, dar mă frământă întrebarea: cum poate un om să facă un rău altui om aşa, gratuit? Ca amănunt pentru voi situaţia ei financiară este de zece ori mai bună decât a mea dar nici asta nu contează. E slab pregătită, egoistă, rea de gură, în fine de-abia aştept să-i predau lucrările mele.
Acasa, soaţa, mă întreba cum de aia a ştiut şi tu nu? Păi, membrii de sindicat ştiu întodeauna, se apără, se agită, se duc peste directori însoţiţi de reprezentanţi ai sindicatului şi-şi pledează cauza. Tu de nu te duci? am fost întrebată. Păi, într-un fel mi s-a făcut lehamite, apoi mi-am dat cuvântul persoanei care mi-a spus că nu voi face nimic care să-i dăuneze şi nu se face să-ţi calci cuvântul, e suficient că sunt eu în rahat nu mai trebuie să trag şi pe altul după mine, aşa că aştept ziua de Sfântul Nicolae, zi în care ni se vor înmâna preavizele şi am să văd atunci ce e de făcut.
Cel mai groaznic mi s-a părut că, în aceste 10 zile, câte vor fi în total, 8 ore pe zi am fost nevoită să stau cu persoana care m-a umplut de căcat, s-o privesc, s-o ascult (de vorbit n-am vorbit, de câte ori voia să-mi vorbească mă făceam că nu aud, spuneam că am de lucru, evitam) şi să mă abţin, deşi ştiu ce urmează, ştiu că mi-a făcut un rău la un mod pe care nu-l pot defini, nu pot să fac nimic. Momentan.
E ca-n Mioriţa? Dar ştiu că mi-am păstrat demnitatea de om şi asta nu se compară cu altceva şi nu mi-e ruşine de nimic. Chiar, genul ăsta de oameni ce povestesc seara când se duc acasă „am făcut-o pe proasta aia, păi ce? se compară cu mine?”.
Sari peste randuri, peste santuri. Mergi la acelasi director, fa o confruntare. Chiar daca iese la iveala ca amica ta ti-a zis, cand esti tinta unor minciuni trebuie sa iei situatia de coarne.
Sa te puna directorul de fata cu cea care a aruncat cu gunoi in tine. Confurntare directa si sloboda la gura. Iti va fi mai bine sa iti dai drumul acum, decat sa tii toate regretele ani in sir. Te vor macina.
măine când mi se va da preavizul, am de gând să fac lucrul ăsta fără să pomenesc însă de amica ce m-a ajutat, doar aşa … ca să nu strâng regrete după cum zici. am avut timp să-mi fac temele. în prima fază nici nu voi semna preavizul, voi face un pic de balet şi voi cere timp ca să-mi sun avocatul. ca în filmele americane. acum, chiar am avocat, pentru că de lăsat nu-i las aşa, chiar dacă nu mai vreau să mă întorc.
Nu este nicio demnitate să înghiți fără să lupți.
Nu este nicio demnitate să pleci fără să spui: – Mă opun.
Nu este nicio demnitate să pleci alungată de bună voie.
pur şi simplu mi s-a făcut lehamite. dacă m-aş fi luptat să rămân eu nu prea ştiu să mint. adică, hai să ne înţelegem, mai mint şi eu, acel fel de “minciuni nevinovate” mai mult prin omiterea adevărului. este ceva în felul meu de a fi de parcă minciuna mi se oglindeşte pe chip, în privire, în expresia feţei. să zicem că nu aveam scrupule faţa de amica respectivă dar ce urmează? o sabie atârnând deasupra capului, la următoarea concediere de-asa mascată, tot ar urma să fiu pe listă, şi? problema la noi e gravă, nu sunt contracte şi punct. s-ar putea să fie un noroc că plec acum. am avut timp să mă pregătesc pentru ziua de mâine iar pentru asta îi sunt recunoascătoare amicei respective.
Lehamitea este îngenunchere.
[…] Lehamitea este o formă de îngenunchere. […]
dragoste cu sila nu se poate.
“Nu pentru că trebuie să plec, asta e, toate au un început şi un sfâşit iar prezenţa mea pe-aici, nesusţinută de nimeni, a durat cam mult, dar mă frământă întrebarea: cum poate un om să facă un rău altui om aşa, gratuit? “
1. Nu o face gratuit, ci pentru a scăpa ea momentan, deci e gata să facă orice porcărie ca să îşi salveze curul.
2. Da, e slab pregătită, rea de gură şi sifon. Nu ţi se pare curios faptul că şefii ascultă de ea şi că are o situaţie privilegiată? (Nu i se pare nimănui curios faptul că timp de decenii şefii comunişti făceau cam acelaşi lucru cu toţi doreii şi turnătorii “lor”?…)
3. În alte câteva cazuri s-a întâmplat acelaşi fenomen curios: “cineva” (să îi spunem “Suzi”, indiferent de sex 🙂 ) se angajează “undeva” (să o numim convenţional “Secţionarea Frunzei pentru Câini” S.A., sau STC 🙂 ). În unele cazuri cu pilă şi în altele fără.
Imediat după aceea personajul “Suzi”:
– primeşte de muncă mai mult decât 7 din colegi la un loc;
– e tratată cu curul, luată peste picior, bârfită şi numită curvă;
– îşi vede foarte des promovarea amânată la Paştele Cailor;
– calculatorul sau altă instalaţie la care lucrează e întotdeauna ultima care are parte de reparaţii;
– e turnată în dreapta şi în stânga fiindcă “nu munceşte”, “se joacă”, “nu e serioasă” etc
– după un interval de timp nu prea lung, de ordinul lunilor, Suzi îşi ia lumea în cap şi pleacă altundeva. Eventual la un job de vânzătoare sau chelneriţă, plătit cam la fel sau puţin mai slab, dar fără caţe, gaiţe şi ciori în jur.
Oare e doar efectul ghinionului, sau pulile cu urechi care îi sunt colegi urmăresc ceva?
chiar îmi era dor de Domnia-Voastră. e suficient dacă spun că noul director se semnează şi ţine morţis Director XXX-Ing. MBA XXX că ştiu că te dai în vânt după dilpome MBA. toxcmai de-aici mi-a pornit lehamitea. acum, că tot s-a întâmplat evenimentul, de moş, pot să spun că nu m-au concediat şefii direcţi ci sindicatul. ha, ha. cel puţin asta este explicaţia pe care am primit-o fată-n faţă iar motivul? este de stan şi bran, nu cel oficial, cel oficial este cu desfinţarea postului dar cel neoficial e, cel puţin, halucinant.
Da, unii oameni pot face foarte mult rau gratuit, au o rautate in ei ce trebuie refulata, altfel ar exploda. Unii sunt idioti autentici, e singurul mod in care se pot manifesta, altii folosesc rautatea ca un mijloc de succes social si profesional. Cauzele sau motivele rautatii? Traume psihice din copilarie, insucces social, viata amoroasa zero, empatie zero. Psihologii pot explica mecanismul prin care acesti oameni ajung sa se comporta asa.
Nu exista pentru aceasta manifestare nici o justificare din perspectiva altei persoane, dar persoana in cauza are justificare, chiar inconstienta. Gnaditi-va la o un baiat abuzat in copilarie de copiii din cartier, ciuca batailor si glumelor, ce nu avea loc niciodata in echipa de fotbal din spatele blocului. La maturitate va ajunge sa-si defuleze toata frustrarea pe altii mai slabi ca el, cel mai probabil isi va bate copiii si nevasta. Similar pentru o fata, urata blocului, nebagata in seama de fete, luata in ras de baieti. Cam ca Bianca Dragusanu, asa. La maturitate va face orice sa parvina, pentru a putea avea putere asupra altora, pentru a obtine razbunarea dupa 20 de ani de frustrare. Nu va fi greu sa gaseasca un barbat care sa-i ofere mijloacele necesare razbunarii.
In situatia in care respectiva persoana are functie de raspundere, are studii, ceva experienta de viata, rautatea iese la suprafata cu efecte devastatoare pentru multe persoane. Am un caz patologic, sefa sotiei mele, domeniu bancar. Tipa are un sot care gateste, spala, duce si aduce copiii la scoala, tot. Ea ajunge acasa si are parte si de un masaj al picioarelor. E femela alfa. Asta spune ea celorlalte colege. Ce face la locul de munca? Nu e prietena cu nimeni din subordonati, si-a adus prieteni prin angajare, foste colege de facultate si de la alte locuri de munca. Le-a dat alora putere, delegare sa fie zbiri. Practic are niste locotenenti care ridica vocea la colegi. E deja caz de mers in judecata pentru hartuire, dar nimeni nu are curaj sa ia taurul de coarne si s-o tarasca pe nebuna in tribunal cu tot cu gasca ei de nefutute. Ultima isprava: a instituit un examen din contabilitate pentru toti subordonatii, in general femei la 30-40 de ani, cu ultimele norme din domeniu. Ok, foarte bine ca e preocupata de pastrarea nivelului de instruire a subordonatilor. Chestia e ca sarcinile sunt bine definite acolo in departament, specializarea pe operatiuni zilnice e foarte precisa si chiar nu e nevoie de cunoasterea aplicarii tuturor normelor de catre toti angajatii. Basca salariile mici, dde unde nici angajatii nu sunt genii in ale contabilitatii. Toata lumea a invatat o luna. Ba inca le-a cerut sa cunoasca la perfectie tot ce inseamna functii speciale ale excel-ului cu aplicare in domeniul economic. Eu recunosc ca nu stiu sa le folosesc, sunt inginer si daca e nevoie sa folosesc excelul pe post de baza de date, caut informatia si gasesc solutia la momentul respectiv. Ei bine, scopul acestei tevaturi a fost concedierea catorva femei si schimbarea fisei postului celor care nu au obtinut punctajul de 75%. Asa ca a incadrat femei cu studii superioare pe post de studii medii, gen operatori de date, si le-a scazut salariul la 75%, desi fac acelasi lucru in continuare, doar ca mult mai triste si mai frustrate. Salariile sunt inghetate de 4 ani, iar acum, de sarbatori, le-a facut cadou unora scaderea salariului.
Ei, ce spuneti? Evident ca tot demersul e acoperit legal cumva, a organizat treaba cu timp si bibliografie de studiu, are girul presedintelui de banca, caruia i-a facut o reducere la fondul de salarii. Si ca sa fie cireasa pe tort, le-a marit salariile prietenelor ei. Nimeni din alte departamente sau sucursale nu a facut gestul asta, de umilire a subordonatilor prin degradarea incadrarii si reducerea salariului. Voi ce ziceti, va fi careva trist daca da tramvaiul peste ea?
De la unul care vorbea de “măsuri dureroase împotriva pensionarilor şi altor categorii sociale” mă aşteptam la alt soi de sugestii.
Adică nu la “să dea un tramvai peste ea”, ci mai degrabă “să cadă accidental 5 etaje pe scări şi să îşi rupă gâtul, fără martori”.
nu-i doresc, acestei persoane, decât ca, de fiecare sărbătoare de-acum încolo, de Paşte şi de Crăciun,când va da noroc la masă, sau va duce la gură o bucată de friptură sau o sarma să-şi aducă aminte de mine.
Liliana, atunci fă-o să-și aducă minte de tine! Cu junghiuri și sughițuri, de să nu-i cadă bine nici sarmaua nici mielul. Fă-o în stil mare, să le fie de învățătură și altora.
Așteptăm urmarea! 🙂