Nu sunt copil crescut cu calculator. Primul meu comp a fost o ‘vechitură’ primită de la iubi, când şi-a făcut un upgrade ţeapăn de sistem. Era pe la începutul lui 2003, eu aveam de aproape un an site (dojo.ro), pe care-l bibileam când aveam timp la radio. Da, eram un webmaster începător, care nu avea calculatorul lui. Pe vremea aia tată-miu începea şi el să înveţe una-alta la comp, dar lucra pe cel de la birou.
Pentru el a fost o pasiune enormă, aşa cum este web designul pentru mine. Chiar râd uneori că împreună facem o echipă de nota 10. Pune-l pe el cu nişte fiare în mână şi-ţi face calculator, îl repară, îi face orice, deschide-mi mie netul şi e treaba aranjată.
Cam pe vremea aia începuse şi el să facă depanări la domiciliu. Mai un prieten, mai un client. Nu câştiga enorm, că nu are fire de afacerist ca fii-sa, dar, vorba lui, de ţigări făcea şi el. Plus că a reuşit să-şi pună la punct un sistem decent, aşa că nu mai era problemă că nu avem comp în casă. La fel de adevărat este că eu nu pot lucra cu altcineva pe comp, deci fiecare-i cu măgăioaia lui, dar asta e altă poveste.
Pe vremea aia nu tot prostul avea comp, deci era normal ca oamenii care ştiau ceva despre ele să aibă mereu de lucru. O instalare de Windows, de Messenger etc. Jocuri, word, toate nebuniile.
După ce a fost ‘redus’ de la locul de muncă, genitorul şi-a mutat interesul şi cariera la un service de calculatoare, care, spre surprinderea mea încă mergea destul de OK. Acu’ este la o firmă de advertising aproape de casă, dar în timpul liber mai repară una-alta.
Sunt încă surprinsă cât de pierduţi în spaţiu sunt mulţi. Pot înţelege să chemi un ‘specialist’ când s-a ars ceva în comp, deşi nu e chiar chestie de fizică nucleară să schimbi o placă de bază sau un proc, dar să ai ŞI ACUM nevoie să-ţi instaleze x sau y un soft sau să-ţi deviruseze calculatorul .. e cam peste puterea mea de înţelegere.
Toţi aproape avem net, se găsesc tot felul de minunăţii pe acolo. Chiar dacă nu eşti pasionat de chestii din astea, ar trebui să ştii măcar să dai next la o instalare (şi skip, să nu ţi se instaleze toate prostiile). Nici eu nu sunt ‘softist’, dar ştiu să instalez o chestie, chiar să deschid laptop-ul cu surubelniţa, să dau un ‘re-flash’ de BIOS sau să înlocuiesc o memorie.
OK, nu vrei să intri cu şurubelniţa în obiectul muncii, dar cum poţi după ANI de când ai calculator, să nu instalezi singur un Messenger şi să ai mereu nevoie de un prostan care să-ţi facă imprimanta să meargă sau să-ţi bage nuş’ ce periferic ÎN PRIZĂ, că a avut ăl bătrân şi dobitoci din ăştia.
Dar suntem nuş’ câte milioane pe Facebook.
