Scria acum niște ani buni Ioana că nu îndrăznește să scrie dacă vaccinează sau nu copiii (setul obișnuit de vaccinuri, că nu aveam COVID pe atunci), pentru că e o chestie personală și că nu ar dori să dea informații medicale, ea nefiind doctor.
A venit și afurisita asta de pandemie, au venit și vaccinurile, părerile sunt împărțite. Din ce observ în ultimele luni, există o mișcare anti-vaccin extrem de vocală și oamenii sunt, pe bună dreptate, confuzi.
Acum câteva zile un comentator de pe dojoblog scria asta:
Ma bucur ca te-ai schimbat din anti-vaccinista in vaccinista. Pacat totusi de parerile tale neavizate despre vaccinul HPV, dovedit un real succes. E usor sa arunci cu noroi de pese ocean cand tu esti/ai fost. parte din problema.
Și realizez că, dacă nu suntem și noi clari în exprimare, oamenii nu mai știu ce să creadă.
Eu nu sunt anti-vaccin și nu voi fi niciodată. Copilul meu este vaccinat cu TOT ce trebuie (am făcut chiar și vaccinul anti-varicelă, cât era în România), vaccinul HPV îl va face imediat ce este eligibilă pentru asta, acum 3 zile a primit și prima doză Pfizer.
Chestia este că, dacă nu spunem CLAR ce facem și cum, oamenii ne confundă.
Nu am cum să fiu anti-vaccin sau anti-medicină, avem medic în familie, am prieteni medici. TOȚI sunt PRO-VACCIN și eu, chiar și așa neinformată, vreau să cred în medicină, nu doar în știri senzaționale.
Spre deosebire de alții noi am trecut prin focul pandemiei în New York City, am stat în lockdown serios, am văzut camioanele frigorifice pline de morți. Am prieteni în Italia care au prins distracția aia faină, am trăit un an cu teama că ne vom îmbolnăvi și vom lăsa copilul singur pe lume. Pentru că nu pot merge atât de departe cu gândul că i se va întâmpla ceva ei … nici nu pot duce gândul la capăt.
Am așteptat mai mult de un an să primesc vaccinul (l-am făcut la final de aprilie, pentru că nu am fost eligibilă mai devreme), timp de un an aproape nu am avut nicio viață decât plimbat câinele în jurul blocului și „călătorit” 20 de minute la terenul de tenis cu Nadia. Am fost la cumpărături poate de 5 ori.
Pentru că aveam 2 adulți în casă care mergeau la job și 2 copii, am decis să nu mă expun aiurea (și să-i compromit și pe ei). Așa că am stat pe fundul meu și am așteptat să mă vaccinez.
De câteva zile s-a dat OK-ul pentru Pfizer la copiii peste 5 ani, așa că am luat fata de mână și am dus-o la vaccinat.
Deși am 6 luni de la a doua doză și m-au anunțat deja CDC că pot face booster, nu-l pot lua, pentru că acum se vaccinează „esențialii” și cei cu boli serioase. Ăia care stăm acasă și suntem sănătoși mai așteptăm un pic.
Poate apuc la doza ei a doua, că mai trece aproape o lună.
De ce am vaccinat copilul?
- pentru că suntem ambii vaccinați și nu am avut decât mici efecte adverse (durere de braț Mr.Dojo, oboseală o zi eu)
- pentru că toți cei cu care am discutat până acum au avut simptome mult mai ușoare (sau nu au luat COVID), vaccinați fiind. Cei nevaccinați unii au scăpat OK, alții au tras săptămâni bune.
- toți medicii din apropierea noastră (familie, prieteni, cunoscuți) au recomandat fără nicio ezitare să ne vaccinăm, pentru că suntem în general sănătoși (deci nu intrăm în acea categorie mică de pacienți atât de grav bolnavi, încât ar sucomba, poate, din cauza vaccinului).
- pentru că am vaccinat mereu copilul la zi cu tot ce a trebuit, așa cum și nou suntem la zi cu vaccinările.
Cum a fost la vaccin?
Copilul încă nu are 8 ani, e normal că nu e fericită să facă acest pas. Mi-a spus că nu dorește să se vaccineze, dar i-am explicat că
- dacă dorim să călătorim din nou, ne cam trebuie vaccinul și
- există oameni pentru care vaccinul chiar ar fi periculos, dar trebuie să fie cât mai mulți vaccinați în total. Așa că noi, cei sănătoși, facem acest pas pentru cei care nu se pot vaccina acum.
Ca o mică paranteză .. unde stăm noi treburile sunt foarte relaxate deja, puține cazuri, se merge normal la școală (cu mască pe nas și adulții intră cu card de vaccinare), am stat toată vara cu fundul în sus la plajă, fără mască și stres.
Am intrat în casele vecinilor, avem vizitatori, aproape ca înainte de pandemie. În multe magazine, dacă ai vaccinul făcut, poți intra fără mască. (Noi alegem să o purtăm încă, dar e fain să vezi un pic de viață „pre-pandemie”).
I-am spus că e posibil să doară mai puțin decât celelalte vaccinuri (pentru că sunt acele foarte mici) și că un moment de disconfort merită totuși, pentru tot ce-ți oferă vaccinarea respectivă.
Raportez că nu a plâns deloc, nici nu a scâncit măcar, a fost curajoasă și mi-a declarat că a simțit ca și când apeși cu un creion mecanic pe piele. Comparativ cu celelalte vaccinuri, nu a durut aproape deloc.
Am ținut-o 2 zile acasă, pentru a vedea dacă apar efecte secundare. NIMIC.
Am stabilit rapelul într-o zi de joi, pentru a-i mai da 2 zile de „vacanță” și apoi un weekend întreg. Nu cresc copil chiulangiu, dar suntem gata pentru orice. Am casa plină de medicamente, mătușa ei este pediatru și mereu ne-a scos din orice problemă, avem doctori și aici, dacă e nevoie.
Nu scriu pentru a convinge pe nimeni de nimic, fiecare ne luăm singuri deciziile. Noi am ales să fim cu toții vaccinați, inclusiv copilul, raportăm că nu am avut nicio problemă și suntem mulțumiți de această decizie.
Fain articol. Pune punctul pe i. In Romania sunt mai pesimist in ce priveste vremuripe post-covid.
Ma bucur ca ai dezvaluit ca ati vaccinat-o pe Nadia si, mai important, ca nu a avut efecte adverse. In ultima vreme toata populatia Romaniei a devenit extrem de polarizata, asa ca e un gest de curaj sa recunosti ca te-ai vaccinat sau ti-ai vaccinat copilul, nu stii cine incepe sa te atace sau te trezesti ca nu mai vorbeste cu tine (din cei de care chiar iti pasa, gen family&friends).
Ti-as zice unde ma doare de aia care nu mai vorbesc cu mine, dar hai sa fiu o doamna 😀
Chestia este ca sunt tot mai multi antivaxeri prea vocali, unii pentru ca sunt speriati si altii pentru ca asta e interesul. Si cei care vaccineaza se sperie sa spuna ceva, ca supara.
Noi suntem vaccinati la zi (eu mai astept boosterul, ca inca nu am voie sa-l fac), cei de care-mi pasa sunt si ei la zi cu totul. Nu vom termina porcaria asta, daca nu facem fiecare ce putem.
Respect enorm oamenii care declara ca nu se vaccineaza (sunt si din cei cu boli mai ciudate sau care inca nu stiu ce sa faca, dar aleg sa mai astepte), dar care au bunul simt sa stea cat de cat departe de multime, poarta masca etc. Am cunoscut si din acestia.
Problema apare cand omul nu crede in vaccin, nu crede in masca, dar e peste tot, ca inainte de pandemie. Desi suntem vaccinati si aici unde stau nu sunt decat cateva cazuri in tot comitatul, noi tot stam pe fundul nostru, socializam cu o mana de oameni, nu rupem restaurantele, cinematografele si nici petrecerile. Comand enorm online, nu am mai fost intr-un mall de 2 ani. Mancare luam de la Lidl, o data pe saptamana, cu masca pe fata, desi avem dreptul sa nu o purtam, vaccinati fiind.
Pe sistemul asta uite ca am trecut aproape 2 ani prin porcaria asta fara sa ne imbolnavim.
Yes…si mama a fost testata positiv de Covid – 19. Precizez la 80 de ani! Suferiind de multe boli colaterale etc. Starea dinsei era stabila. Stare febrila citeva zile, dar ea comenta carantina cu aceste cuviinte: ” mai rau decit pandemia asta au fost ani subjugati de communism. Ultimii ani, ai aniilor 1980 sub jugul lui Ceausescu au fost mai rau de suportat! ” Eu sunt pregatita sa fiu vaccinata cu Booster. Primele doua vaccinuri le-am suportat fara sa fi simptit absolut nimic!!!
Tine pana la urma de parerea fiecaruia. Trebuie sa ne respectam reciproc alegerile indiferent de oricare parte a taberei ne-am afla.