Pe vremea asta visul meu este să stau în casă. La căldură, pe cât posibil. Deci şansele de a mă scoate pe frigul ăsta, mai ales să mă duci în alt oraş, sunt minime. Cam la asta m-am gândit când Dani mi-a scris că i-ar plăcea să vorbesc la Salut Arad despre freelancing sau forumuri (ce vreau eu). Ţinând cont că planificam să plecăm în Spania pentru o lună şi încă nu ştiam cum stăm cu biletele de avion, l-am ţinut vreo 3 zile în standby, până am avut o dată clară de plecare, ce nu se suprapune cu evenimentul lui.
Nu de alta, dar Şcoala de Blog se ţine exact când plec, deci pe ei deja i-am aranjat 🙁
Spun cu a mai mare sinceritate că aşa nu m-aş fi prezentat la Salut Arad (deh, apăsările mele cu frigul şi plăcerea de a-l înfrunta), dar e vorba de Dani. De dragul lui şi pentru că eram cu 2 fete de care mi-e chiar drag (Nebu şi Cristina), m-am îndurat şi am zis da. Proastă eram dacă refuzam.
Le-am lăsat pe ele să vorbească primele, convinsă că-s atât de deşteaptă în blogging că n-are rost să mă obosesc cu prea multă atenţie. O parere. Ambele au reuşit să aducă informaţii noi, excelente pentru un blogger nou dar şi pentru unii care cred că le cam ştiu pe toate. În loc de blah-blah din ăla răs-prezentat, au adus amândouă tot felul de ‘tricks’ şi de idei noi. Chiar dacă eu şi Nebu de pildă lucrăm diferit (ea nu pregăteşte ‘conserve’ – articole planificate pentru o anumită zi, în timp ce eu mai folosesc ‘şmecheria’ asta, mai ales când am de vizitat diverse sau ştiu că voi avea o zi extrem de încărcată cu clienţii de web design), chiar am rămas cu idei super-interesante.
S-au axat amândouă pe informaţii despre colaborările cu diverse companii, chestie la care au destulă experienţă, că doar aşa îşi câştigă existenţa.
Audienţa a fost la fel de încântată cred de informaţii, pentru că s-au implicat, au comentat şi întrebat. Chiar observa şi Nebu că există o diferenţă între cei care vin moca la evenimente din astea şi cei care plătesc. ‘Preţul’ a fost 20 de lei, nici mult, dar nici extrem de puţin. Interesant este că oamenii respectivi au simţit că trebuie să primească ceva de banii ăia, spre deosebire de masele amorfe de la event-uri gratis, unde se cam uită majoritatea prin tine.
Am avut puţini oameni (cred 20 şi ceva, sper să nu mă înşel, că nu le am cu aproximările), dar atenţi şi implicaţi. O plăcere să le vorbeşti.
După ce ne-au explicat fetele cum putem să facem blogurile chiar mai decât sunt, m-au scăpat pe mine din lesă. Şi am vorbit .. şi am vorbit ..
În cazul meu probabil e indicat să fiu pusă printre primii şi să mi se urle ‘ho, că ţi-a expirat timpul’, nu de alta, dar vorbesc ca mitraliera. Acu’ e drept că şi ai o groază de chestii de vorbit, când discuţi despre ceva ce ţi-a schimbat viaţa.
Am ales să prezint ideea de freelancing, pentru că forumurile în general sunt o chestie de ‘extra-nişă’. Şi cred sincer că pe vremurile astea idioate, mai bine discutăm despre făcut bani.
Mi-am început prezentarea cu o scurtă (cred eu) trecere în revistă a modului în care am ajuns freelancer. Nu toată lumea îmi citeşte blogul, deci probabil publicul meu de acolo nu ştia cum am ajuns să trăiesc doar lucrând acasă. După asta i-am îmbiat să-mi pună întrebări pe sănătosul principiu: aveţi un ‘animal’ nou în faţă, studiaţi-l.
Şi am primit întrebări foarte interesante, ce mi-au permis să pun accent pe nişte detalii:
– nu ignoraţi piaţa internaţională. În România, pe web design cel puţin (că asta e treaba mea) nu sunt atâţi bani câţi sunt la nivel mondial. Deci învăţaţi engleza şi lărgiţi-vă orizontul
– freelancingul înseamnă MULTĂ AUTO-EDUCAŢIE. Înveţi să te organizezi, să nu mai fi ameţit etc. Sunt o balanţă tipică (leneşă şi împrăştiată), dar am învăţat productivitate, organizare etc. Mă educ continuu şi, deşi nu sunt încă ‘roboţel’ cum mi-ar plăcea să fiu, nici suflet de artist doar nu mai sunt. Citiţi tot ce prindeţi: bloguri, cărţi. Sunt catraliarde de articole şi de informaţii utile
– puteţi face orice. Nu toţi veţi lucra ca web designeri. Cel puţin jumătate dintre participanţii la eveniment au recunoscut că ar putea face bani din traduceri. Sau meditaţii. Scriere de conţitut. Asta ca ‘nespecialişti’ web. Că, dacă ştii ceva Photosohp sau Corel, deja ai alte perspective. Din punctul meu de vedere şi dacă faci plăcinte bune şi le vinzi prin cartier, deja eşti un fel de ‘freelancer’ şi – cel mai importat – CÂŞTIGI NIŞTE BANI ÎN PLUS.
Cred că asta am vrut cel mai mult: să prezint un model de ‘se poate’ şi să-i încurajez să nu ignore varianta aceasta: de a face un leuţ pe lângă salariu. Nu toţi reuşesc. Există freelanceri care acum râd când aud ce salarii ar primi, dacă ar renunţa la asta, aşa cum există oameni care au nevoie de salariu, pentru că nu câştigă destul din freelancing.
Eu am avut parte în 2009 de o ‘revelaţie’, când un freelancer de succes mi-a explicat să renunţ la a mai dori să fiu angajată şi să intru puternic pe asta. Disperarea şi ideea că totuşi se poate m-au făcut să intru în acest domeniu. După 2 ani pot spune că SUNT FERICITĂ şi merge.
Chiar dacă dintre participanţii la eveniment vor reuşi doar 2, tot este bine. Mi-ar plăcea doar să îşi deschidă opţiunile şi să ia această variantă în atenţie. Să încerce. Să înţeleagă că se poate şi altfel. Au mai fost oameni care spun că i-am ‘inspirat’ să aleagă acest domeniu. Unii au reuşit, alţii au realizat că nu este pentru ei. Dar măcar au încercat şi acum ştiu exact care le este drumul în viaţă. Şi mai ales că acest drum pentru ei nu este soluţia.
Mă gândesc amuzată că eram la un pas să-l refuz pe Dani, doar pentru că detesc frigul şi nu-mi place să-l înfrunt prea des. Aş fi făcut o mare prostie. M-am simţit excelent la Arad şi, dacă mai are Dani nervi de mine vreodată, îi stau la dispoziţie.
Arad, mulţumesc! Mai vreau 🙂
