Vreau să fiu bărbat.
Sincer.
Nu pentru că mă sperie ideea de a scoate un copil pe un orificiu clar clădit mai “strâmt”, nu pentru că mă deranjează viaţa de femeie sau pentru că aş dori să am ceva ce atârnă în zona prohabului. Nope, viaţa de damă este mişto şi sunt tot mai încântată de avantaje.
Dar, de fiecare dată când merg cu “soarele” la shopping de ţoale (că mai tre’ să punem ceva în dulap), blestem momentul în care s-au potrivit cromozomii încât să nu fiu mascul. El, “soarele”, găseşte LA SECUNDĂ haine mişto, jeanşi de calitate (culmea şi la preţuri decente, nu doar costând cât un rinichi bun), ghete superbe şi durabile, bluze călduroase şi din materiale de bun simţ.
Pentru mine mersul la cumpărături este deja o permanentă ocazie de frustrare. Vara am înţeles că luăm chestii scurte, mulate etc., să vadă moldoveanu că avem abdomen mişto şi ceva în sutien. E mai nasol cu sandalele, pentru că toţi “manufacturierii” au impresia că toate damele adoră să se suie pe tocuri înalte şi să poarte sandale cu paiete sau din cine ştie ce plastic infect, la preţ de aur. Anul ăsta am ajuns să dau cam multişor pe o pereche de sandale “flat” şi “sport”, pe care le-am găsit pe la austrieci. Luam 10 perechi din alealalte, dar au meritat investiţia. Super comode, piele etc.
Şi ajungem la blestemata asta de toamnă, urmată de o iarnă şi mai friguroasă, când teoretic tre’ să pui pe tine şi ceva să ţină cald. Şi mergem la “şoping”.
Găsim: bluziţe din nuş’ ce bumbacul soarelui, fir subţire şi ţesut rar (să fie sexy bluza), bluze din lână grosuţă, dar CU MÂNECĂ SCURTĂ (cine naiba e tâmpitul care le-a “proiectat”, nu ştiu. Ah, au şi guler), tot felul de rahaturi din “nailon” colorat, chestii în care îngheţi şi la 30 de grade.
Aşa că am trecut la raionul de masculi şi am luat nişte bluze sport serioase şi groase, că mă ia gaia de frig. Am găsit la producătorii serioşi de chestii sportive nişte ţoale de dame mişto, aşa că am rezolvat problema asta.
Şi am zis ca tot omul că, dacă tot sunt în capitala lu’ Nemţia, şi au ăştia sute de shop-uri, că ar fi o idee bună să iau şi nişte “blugi”, că preferaţii mei se rod în .. mă scuzaţi ..
Şi le-am luat la rând pe majoritatea. Marile magazine (Levi, pe 3 etaje, Replay .. 200 de euro perechea, Diesel – 160 perechea şi alte nume mari şi foarte mari). Normal că şi ăştia au la preţ mai de bun simţ (recte 40-50 de euro), dar la femei 99,9% din jeanşi sunt stretch. Adică s-au gândit că nu ne-am săturat de elastan în chiloţi, ciorapi, sutiene, bluze şi altele şi că dorim să dăm naibii ideea de “natural” dintr-un jeans de bumbac şi să acceptăm măcar 1% elastan.
Frate, am umblat. Am pus mâna pe sute de perechi. Nici nu mă oboseam să le scot de pe raft să văd mărimea, trăgeam uşor de material şi înjuram în barbă. Am găsit o singură pereche la un preţ decent din bumbac normal şi am încercat-o. Teoretic 26 în talie mi-e fix. Acum erau mari (iar am ajuns probabil la 48 de kile). Aşa că nu i-am luat.
Şi am clar o nedumerire: care e faza cu materialul ăsta uşor elastic? De ce s-au tâmpit la cap producătorii care până acum scoteau totuşi modele decente? De ce numai la femei este bătaia asta de joc?
Sper să prin la Mall magazinul Colin’s încă în viaţă (că nu ştii cu criza asta) şi poate dau de modelul pe care l-am cumpărat acum 5 ani. Probabil că trebuie să ne facem provizii de jeans, ca de zahăr pe vremea odiosului. Faci economii sau un credit (că sunt la modă) şi cumperi vreo 50 de perechi. Cine ştie ce le mai fată mintea ăstora, de chiar ajungem să umblăm în fundul gol …
