Iubesc începuturile grele, pentru că ştiu că odată, uitându-te înapoi, vei zâmbi şi vei vedea progresul. Nu cred în ‘nu se poate’, cred în ‘nu vreau atât de mult’. Este mai cinstit să spui asta şi să recunoşti pur şi simplu că nu ai dorinţa aceea care pârjoleşte totul în jur. Am cunoscut mulţi oameni care teoretic ‘nu pot’ şi practic dovedesc că, acolo unde este suflet nu există limite.
Nu mi-am dorit niciodată să fiu ce sunt astăzi. Nu am îndrăznit să visez atât de departe, nu am avut o minte atât de deschisă. Am început un site în martie 2002, doar pentru că iubeam sportul pe care-l practicam şi mă plictiseam acasă. Am învăţat una-alta pur şi simplu pentru că aveam timp şi mă fascina toată nebunia asta cu ‘siturile’. Şi acum mă întâlnesc cu colegi de şcoală sau de la radio, care râd că-s tot nebună cu siturile? Da, se pare că tot aşa am rămas.
E greu să conştientizezi un anume progres, cel puţin la început. Eşti frustrat că nu ştii cât ai dori să ştii, te uiţi la specialiştii din domeniul tău şi te apucă disperarea că eşti încă atât de ‘pe lângă’, ţi-ai dori să poţi mai mult şi mereu te împiedici în lipsa ta de experienţă.
Şi, undeva pe parcurs, începe să fie mai uşor. Învăţarea e ceva mai uşoară, câştigi experienţă, observi că POŢI, alţii observă că nu mai eşti chiar ‘loază’. Munceşti cu mai multă pasiune, pentru că acum vezi şi rezultate, chiar dacă încă nu ai curajul să te gândeşti .. şi dacă …
Pentru mine acest ‘şi dacă’ a venit după 7 ani de muncă prestată doar de plăcere. Forţată de pierderea jobului de la radio, am stat la o discuţie cu un freelancer care mi-a spus ‘poţi. Dă-i drumul!’. Şi am devenit dintr-un pasionat de web, un om care trăieşte din asta. A fost prima dată în (atunci) 7 ani, când am realizat că poate este momentul să-mi conştientizez progresul şi să înţeleg că nu mai sunt cea din 2002. Că miile de ore pierdute, sărbători sacrificate muncind online, weekend-uri petrecute ‘în casă’ au produs un rezultat.
Sărbătoresc luna aceasta 10 ani de când am devenit ‘ciudata’ care face situri. Am clienţi pe web design, ţin nişte situri, mă preocupă constant subiectul. Mi-am construit o carieră nouă, la care niciodată nu aveam curajul să visez, mi-am demonstrat că pasiunea şi munca te duc unde doreşti, chiar şi când nici nu îndrăzneşti să-ţi doreşti aşa ceva.
Nu scriu acest articol pentru a mă mângâia pe burtă, îl scriu doar pentru a oferi un exemplu. Pe care-l oferă mii şi zeci de mii de oameni în fiecare zi, oameni care sunt pasionaţi de ceva şi nu se opresc din drumul lor. Poate doar uneori, pentru a privi în urmă şi a vedea unde sunt faţă de punctul de pornire.
