Tocmai am plătit forfetarul şi am urat, cu mare avânt pionieresc, ca banii în cauză să le fie utili celor care ne-au băgat şi rahatul ăsta pe gât pentru şpagă la medici sau altele similare. Am “lista” deja de facturi pentru luna viitoare, mi-am pus la punct cât de cât bugetul personal pentru august, pentru a vedea cum vor urma la plată şi ce bani rămân după aia.
Cu calm din ăla contabilicesc, deşi nu am deloc înclinaţii spre calcule de genul ăsta.
Şi mi-au venit în minte zecile de văicăreli pe care le aud în fiecare zi, de la diverşi, despre cât de nasol este că mereu trebuie să plăteşti facturi, cum pe poşta “normală” majoritatea plicurilor conţin obligaţii de plată pentru destinatar, pentru diverse produse-servicii.
Şi cum ne dăm cu fundul de pământ, că e multe facturi şi e grele viaţa.
De ce avem atâtea facturi? Pentru că avem consum de curent, stăm undeva şi sunt cheltuielile aferente, avem net, maşină, telefon mobil (sau 4, în fiecare reţea, că am înţeles că asta e mai nou moda). Toate beneficiile vieţii ăsteaia de oameni civilizaţi vin cu un preţ, iar preţul apare scris frumos, pe o factură.
Aş putea trăi fără curent? Sigur nu. Dar fără apă? Sper să nu ajung ziua. Fără net sunt “oloagă” pentru că aproape tot ce fac este legat de el. Maşina este de 1 an în “familie” şi, deşi doare la buzunar plinul sau revizia, m-a scăpat de alte cheltuieli şi mi-a uşurat enorm viaţa şi chiar concediile până la urmă, oferindu-mi şi o mare libertate de mişcare.
Atunci de ce să mă isterizez şi să vorbesc toată ziua despre câte facturi am? Sunt destule. Unele tot mai piperate, altele decente. Mă concentrez asupra gestionării veniturilor, încât să se acopere frumos toate. Pentru că am învăţat de la ai mei că, întâi plăteşti ce e de plătit, şi după aia .. mai discutăm.
Dacă merge totul bine, după ce am pus totul la rând şi avem mâncarea pe masă, mai rămân nişte leuţi pentru cont. Că e bine să pui şi deoparte, chiar şi doar 5-10%. Aşa zic specialiştii în finanţe personale. Chiar dacă nu ne iese faza în fiecare lună, uneori mai “smulgem” câte un ban şi pentru contul minune.
Putem scădea cheltuielile? Putem găsi noi surse de venituri? Cum gestionăm cel mai bine banii, mai ales acu’, în criză? Dacă am sta să cugetăm mai serios la acestea, poate vom avea mai puţin timp să ne văicărim fără rost şi mai mult timp pentru a găsi soluţii.
Nu cred să existe vreun serviciu la care să doresc să renunţ, pentru a scăpa de factura corespunzătoare. Atunci la ce bun să mă văicăresc, dacă nu aş renunţa la nimic?
