Acum vreo 10-11 ani am primit pentru prima dată un card pentru salarii. Postul de radio la care lucram era printre primele firme din oraş care să ‘îmbrăţişeze’ noul sistem. Noi, Solectron-ul şi alte câteva companii … Iniţial ne-am supărat că trebuie să stăm amboulea la bancomate, care oricum erau destul de rare. Contul era făcut la BRD şi staff-ul din conducere se declarau încântaţi că nu mai umblă contabilii cu jde milioanele după ei.
Neavând ce să cârtim, ne-am obişnuit cu plasticul respectiv, pe care îl goleam frumos în ziua de plată. Interesant este că respectivul card a venit cu o ‘surpriză’: puteai scoate de pe el încă 50% din salariul respectiv, normal, plătind sfântul ştie ce dobândă. Nu cred că a fost UN OM măcar în radio care să nu fi luat din banii ‘rezervă’. Că doar sunt acolo. Unii au scos limita de tot, alţii au intrat doar puţin, dar ‘natura umană’ probabil ne face să nu rezistăm tentaţiei.
Iar banca, aşa ca un mic diavol, ne-a tentat.
Din fericire pentru mine cel puţin, peste câteva luni am plecat la un alt post de radio şi a trebuit să închid contul, deci să dau şi banii din ‘datorie’ înapoi. Partea bună este că nu aveam nuş’ ce obligaţii, deci nu a murit nimeni de foame în luna respectivă, partea proastă este că a durut să vin cu salariul ciuntit tot din prostia mea. Că ai impresia că-ţi sunt necesari banii aceia şi nu poţi ignora faptul că există acolo un ‘plus’.
Şi mai interesant este că noul card pentru salariul de la celălalt post de radio era cu ‘overdraft’ zero, deci gata cu pomenile pe dobânzi mari. Reacţia noastră (eram 3): mama lor de gunoaie de la BCR, uite dom’le cum ne sabotează ei, în loc să ne pună acolo nişte bani de spart.
Din fericire în perioada respectivă l-am cunoscut şi pe ‘soare’, cel care de 9 ani tot încearcă să-mi bage în cap nişte chestii de bun simţ, pe care însă le-am ignorat cu eleganţă destul de mult timp. Culmea este că acum, că mă tot informez pe chestiile astea de finanţe personale, înţeleg că omul meu pe care l-am putea porecli ‘zero datorii’, spune bine ce spune. Mai mult inspirată de ideile lui NU am mai acceptat carduri cu ‘overdraft’. Când am bani în cont, am şi bani pe card, fără ‘împrumuturi’.
Acum un an ne-am făcut şi aici câte un card şi e mare şoc că nu avem overdraft. Primim lunar situaţia contului şi sus, în antet, scrie MARE ŞI ÎN CHENAR REGRU că avem overdraft zero şi că putem seta până la 10 mii de dolari doar printr-un apel telefonic. E de şoc, pentru că aici o parte serioasă din populaţie şi-a “maxat” cărţile de credit. D. îmi spunea că la multe bănci dobânda pe care o plăteşti pentru că intri în banii respectivi este de peste 20%. O mare parte din americani se chinuie ANI întregi să-şi plătească datoriile făcute prin cărţile de credit.
Suntem mai breji decât ei? Nici gând. Prima mea reacţie la noul card ce nu avea limita de credit a fost de SUPĂRARE că nu-mi dă banca şansa de a mă băga singură în rahat pe dobânzi serioase, nu de uşurare că măcar nu am tentaţia asta. Dacă s-ar putea lua şi la noi mii de euro pe overdraft şi ai putea avea card la toate băncile în aceste condiţii .. ce credeţi? Ar fi oameni care să ‘profite’ sau chiar ar înţelege că banii aceia NU SUNT AI LOR? La cum ştiu eu că stăm pe planul ăsta, mă bucur că încă nu există o asemenea ‘libertate’, pentru că s-ar tripla cel puţin ştirile cu sinucigaşi pe motive financiare.
Banca este de vină, asta spun zeci de mii de români care nu-şi mai pot plăti ratele. Rate pe care banca LE-A PROMOVAT, asta e clar, dar pe care nu le-a băgat pe gât.
Am şi acum amintirea unor colegi care doreau să ia credit pentru diverse, dar nu se calificau. Ce ar face un om normal? Şi-ar băga minţile în cap şi ar încerca să 1. facă mai mulţi bani şi 2. să economisească, pentru că este clar că, deşi cu job ‘stabil’ creditul l-ar îngenunchea. Ce face omul de fapt? Cade la înţelegere cu patronul, i se măreşte FICTIV salariul, vine cu bani de acasă pentru a acoperi diferenţele de impozit şi peste ceva timp, după ce a DAT BANI să devină ‘eligibil’, ia creditul şi apoi nu-şi mai vede capul de datorii.
Aşa cum am mai povestit, m-a prins şi pe mine amocul acum 3 ani jumate’ cu leasing-ul pe maşină. Şi te bagi în rahat pe bani serioşi, pentru că TOTUL E DOAR O LISTĂ DE NUMERE. Aha .. 13.000 de euro … vreo 250 pe lună, plus 50 Casco. Un mizilic. Asta până dai de probleme financiare (de genul rămas pe drumuri) şi munceşti pentru rată. Mă bucur însă că nu-mi plac maşinile mari (că altfel suna un credit pentru un Cayenne) şi mai ales că mi-am băgat minţile în cap pe o chestie relativ minoră. Adică m-am lecuit de credite pentru doar 4 ani de plătit rate, din care mai am 7 luni, nu am apucat să mă bag la sute de mii de euro pentru casă.
Nu mi-a pus nimeni pistolul la cap, să fac creditul, asta e foarte adevărat. Dar nici nu m-a împiedicat nimeni. Am stat la discuţii cu dealer-ul, să vedem cum mă încadrez, interesul lui fiind să vândă, iar banca a fost mai mult decât amabilă, pentru că interesul băncii nu este ca Iftode să bage la tărtăcuţă că, dacă tot dă banii ăia, ar putea să economisească sumele respective şi să ia trocariciul cu banii jos, interesul băncii a fost să-i cânte proastei că în doar câteva zile va avea maşina mult visată la scară.
Şi m-ar bate Allah, dacă aş spune că mi-au făcut probleme. În câteva minute am terminat de semnat condamnarea la 4 ani de rate şi în 2-3 zile am primit telefon de la dealer să vin să-mi iau căruţa acasă. Cât de plăcut şi de uşor este să dai luna banii respectivi, asta o ştie orice ‘îndatorat’.
Mă distrează cum ‘personalizăm’ băncile, probabil influenţaţi de reclame cu ‘zâni’ şi tot felul de domni în costum, care mai că nu se oferă să-ţi ducă şi copilul la grădiniţă. Banca NU este prietenul tău. Banca NU este educatorul tău. Banca este o afacere, care merge cu atât mai bine cu cât tu iei bani pe dobânzi generoase. Dacă toţi am avea doar depozite şi am folosi banca pentru mici tranzacţii, banca ar fi oricum dar fericită. Pentru că se fac bani frumoşi de la proştii ca mine şi ca voi, care ne-am bucurat de bani ‘gratis’ şi plătim ani buni să ieşim din rahat. Sau de la americanii cărora le ia ani buni să scape de nişte datorii colosale în care s-au băgat luând 5 mii de dolari de aici, 10 mii de acolo.
În loc să bocim la colţuri că ne-au fraierit, hai să ne re-gândim puţin priorităţile. Hai să să nu mai aruncăm banii pentru care am muncit, doar să ne simţim domni, hai să ne placă să învăţăm despre ei şi cum i-am putea economisi. Absolut nicio bancă nu se va obosi să ne înveţe cum să nu ne batem joc de bani, pentru că interestul lor ca business este să fie cât mai mulţi muşterii care se bucură că ‘primesc’ bani, fără să se mai gândească la consecinţe. Aşa că doar noi putem să mai schimbăm ceva şi să ieşim din statistici.
