După cum mi-am anunţat ‘fanii’ de pe Facebook, azi am făcut ce nu prea fac oamenii cu toate ţiglele pe casă: am luat bicicleta şi m-am preumblat prin New York. Traficul de aici este exact cum vă imaginaţi. Infernal. Iar şoferii nişte nebuni, pe lângă faptul că nu circulă cu Matiz, Fiat şi Corse, ci de obicei SUV-uri de nici ei nu mai ştiu câte tone. Oricum nu merg pe sistemul metric.
Dar am cugetat că este duminică, deci trafic foarte puţin faţă de nebunia normală, plus că nu’s nici eu chiar pierdută în spaţiu când e vorba de bicilit.
Hai înainte să pun harta metroului (că de obicei cu asta sunt în nas) să puteţi admira ce mirobolantă plimbare am făcut. Am pedalat cam 5 ore. Probabil 30 de minute de pauză (3 aici, 5 acolo, că sunt speedy gonzales în mod normal, nu am stare să pun fundul pe o bancă mai mult de 3 minute).
Foarte interesant .. nu am făcut prea multe poze. Nu eram chiar încântată să atârn de gât aparatul şi să pedalez, deşi o parte din drum aşa am făcut-o. L-am legat din scurt şi l-am ţinut aprox. fix cu bretelele de la rucsac. Din fericire nu l-am troznit de nimic, că aveam motive de maximă bucurie.
Planul iniţial era să ajung la East River şi să o iau în sus, să merg iar la The Gantry. Ceea ce n-am mai făcut, că, odată ajunsă la Williamsburg Bridge m-a podidit cheful de trecut gârla spre Manhattan. Aşa că am pus bidiviul pe o viteză potrivită ‘suitului’ şi m-am delectat aşa scurt cu talentul unora şi nesimţirea altora. Vă las să ghiciţi care cum este.
Nu aş spune ce le-aş face derbedeilor ‘artişti’, drept este că am o mare ciudă pe ei. Şi, când oi avea copil, probabil pentru faze din astea va lua câteva după ceafă.
Aceasta este zona pentru biciclişti şi ‘pedeştri’. Maşinile şi metroul merg pe benzile lor.
Un ‘biker’ harnic. Cred şi eu, că venea la vale. Îm momentul ăla deja-mi atârna limba de s-o calc cu roata din faţă, aşa că am mai oprit un minut să pozez Manhattanul de după zăbrele.
Mai în faţă se văd blocurile de pe Roosevelt Island pe care chiar intenţionez să o vizitez în curând.
După ce am traversat Manhattanul de la Est la Vest şi m-am pus la concurs cu bicicliştii de pe West Side (şi ăia circulă ca maniacii, ziceam că eu am mania vitezei), am ajuns şi în Central Park. După care m-am culturalizat la Guggenheim, stând cu dosul pe un gard şi mâncând un burger de pe stradă.
Nu aş intra de bună voie să mănânc hrana de porci de la Mac sau Burger King.. mai merg cu ‘soarele’, că el nu are plăcerea de a testa ‘the local cuisine’ (şi la ce plasă a luat la Subway, cuget că nu-l mai duc nici pe acolo prea curând). Eu sunt însă îndrăgostită de mâncarea ‘de stradă’ din New York. Hot dog, gyros, burger. Bune bune, suculente şi, cuget, proaspete, la ce şeptel se preumblă pe la tonete în fiecare zi. Nu prea au când să se învechească ingredientele, când arabii în cauză nici să respire nu prea au timp.
După asta am căutat să prind intrarea pe Queensboro Bridge, să pornesc în lungul drum spre acasă.
O poză de la cucurigu şi un bulevard din Manhattan. De asta nu te apucă spaimele şi claustrofobia chiar şi în zonele de zgârie-nori, că sunt străzi largi şi perpendiculare.
Un nenea biciclist şi el fericit că vine la vale.
Şi ultima poză de la cucurigu. După asta am pedalat voiniceşte, că mai aveam destul până la final. Raportez cu bucurie că nu s-a întâmplat nimic, am căscat ochii plu ochelarii ca o speriată, că nu m-aş vărsa pe străzile de aici. Foarte probabil o dată pe săptămână voi face asemenea preumblări. Nu cred că vor fi două sau trei, că-i mult efort şi dau jos din burtă.
Vor fi şi alte ‘episoade’, staţi pe fază.
