Cugetam la articolul ăsta şi mi-a picat fisa că există şi o piesă cu un titlu similar. Partea nasoală pentru un om, care a frecat câteva zeci de mii de piese la radio, e că de multe ori vin tot felul de idei din astea de titluri, exact când trebuie să explici ceva. Chestie până la urmă deloc deranjantă.
Aşa, dacă tot am găsit şi una bucată câtecel de pe când aveam şi eu mai puţine riduri, să revenim la subiect: omul de la vreme.
De fiecare dată când nu se brodeşte vremea, tipa sau tipul (mai rar, că un profil de silicoane arată mai sexy lângă peretele verde sau albastru pentru “croma” sau televizorul plat, dacă vorbim de metode mai moderne de a face teveu) de prezintă buletinul meteo îşi umple frigiderul pe gratis şi fără a împinge căruciorul prin hyper-market.
Credinţa “populară” e că jagardeaua aia de prezentator îţi “ăsta” planurile, când spune că va fi soare şi plouă în draci sau anunţă ninsoare de vreo 5 săptămâni şi e uscat.
Partea interesantă e că nu prezentatorul merită şuturile, când nu se nimereşte ce zice, decât dacă a pus din burtă informaţiile, chestie care nu prea se face, când INMH-ul e la un apel telefonic distanţă. Şi cum domnii de la Institut au aparatura, gherlele meteo de pe post li se datorează de cele mai multe ori.
Cel mai mişto erau când colegii din Bucureşti prezentau ştirile de la ore impare cu meteo şi spuneau că la Timişoara plouă sau e soare, iar vremea din “teritoriu” era exact invers. Şi, când îi sunam să facem mişto de ei aveam următoarea conversaţie:
- noi: bre, vedeţi că nu plouă la TM. E soare de azi-dimineaţă.
- ei: Plouă, aşa zice INMH-ul.
- noi: credeţi-ne că e soare. Suntem din Timişoara.
Aşa că s-a trecut la frumosul obicei de a suna “centrala” din 2 în 2 ore şi a le spune copiilor de acolo temperatura şi starea vremii. Să nu mai râdă un oraş întreg de postul de radio.
Într-o perioadă, când şi staţia locală de meteo părea să-şi ia situaţia de pe horoscop, foloseam accuweather (un site cu “vremuri”). În general însă tot cu meteorologii de la INMH ne jucam.
Deci, dragii babei, când prezentatorul spune o tâmpenie, gândiţi-vă că el este doar o maimuţă care citeşte. În multe cazuri prezentatorul nu are drepturi editoriale, aşa că, dacă spune că Pământul e un frumos cub, e foarte posibil să aibă nişte editori numai buni de puşi la murat.
