Anul trecut s-a întâmplat întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului. Nu, nu a fost prilej de bucurie în ’98. Am plâns atunci pe rupte, ne-am deprimat. Pentru că ăia 5 ani de Peda nu au fost “cimitir de…

Sunt cred în pericol să îi fur lui Dono “sloganul” ăla cu toate de mi se întâmplă numai mie. Ce mi-e dojo ce mi-e dono, nu? Păi nu. Nu îi furăm omului ideea, dar găsim pe ziua de azi măcar…

Am venit de la înmormântare. Lume destulă pentru un om obişnuit, fără vile şi “prieteni” de interes. O soţie absolut distrusă şi nişte copii, culmea, foarte pe picioarele lor. Au peste 20 de ani ambii, dar clar nu este un…

Bună, mamă. Nu am mai vorbit de aproape 4 ani. Nu aveţi voie să mă vedeţi, de când a descoperit bunica rănile mele din cauza “injecţiilor” făcute de tata. Cum ai putut să îl laşi să îmi facă una ca…

Pe când dojolina era chiar “diminutivă”, familionul crescător de ochelariste, dădea cu poveţele. Una dintre chestiile la care ai mei au ţinut mereu a fost sinceritatea. Şi au obţinut-o, pentru că nu ştiu să mint. Reuşesc poate să nu spun…

Că tot bat eu la cap (mai) tânăra generaţie cu învăţatul şi faptul că e de preferat să ai un serviciu ceva mai comod totuşi, poate chiar mai bine plătit … Ieri am pus parchet. Soarele şi-a luat nuş’ ce…