M-am întâlnit sâmbătă cu doi membri de pe Învăţăm.Net, să mai punem ţara la cale. Am stat la poveşti 4 ore, planificând cum să facem forumul şi mai tare în parcare, trecând apoi la tot felul de discuţii despre blogging, freelancing etc. I-am mai sfătuit una-alta, am aflat ‘first hand’ cu ce probleme se confruntă şi mi-am cristalizat nişte idei pentru cei care încă joacă în ‘liga secundă’ în ceea ce priveşte blogurile.
NU SUNT BLOGGER MARE. Deci nu vă pot sfătui cum să câştigaţi mii de euro pe luna, că nu-i fac nici eu. Nu sunt nici blogger atât de mic şi cert este că nu-mi vând pielea pe 5 lei. Pentru că aici se opreşte totul. Scrii advertoriale pe 5 lei sau reuşeşti să intri în atenţia agenţiilor şi a clienţilor ‘graşi’? Eşti cunoscut ca ăla care vine pentru o chiftea sau eşti invitat la chestii serioase şi plătit bine să scrii?
Cum se ajunge aici?
1. Este blogul tău ‘premium’?
Cred că prietenii ăştia doi (îndrăznesc să-i numesc aşa), râd şi cu fundul când mă aud iar cu fazele astea de trustul Caţavencu (sau cum o mai fi numit) de ‘conţinut premium’. Dar cam pe aici bat.
Un blog NU intră în atenţia clienţilor serioşi si ai altor bloggeri, dacă este scris cu fundul sau, mai rău, nu are nicio personalitate. Sunt destui pe care mulţi îi cred ‘nebuni’, pentru că sunt mereu intransigenţi şi ai idei fixe. Vorba aia, puţine dar fixe. De ce ne plac? De ce îi citesc sute/mii de oameni zilnic? Pentru că au ceva de spus. Nu conţinut furat, nu chestii traduse amboulea, nu clipuri cretine de youtube, nu balast.
Nu sunt citită pentru că ştiu să dau copy-paste, sunt citită pentru că de obicei am o opinie. De multe ori greşită. Dar mi-o exprim aşa cum pot şi cititorii mei pot avea o reacţie. Uneori sunt de acord cu mine, sunt cazuri când au impresia că-s mai proastă decât prevede legea. Dar am opiniile respective şi nu fur materiale de pe net, doar să le adun pe site.
Porniţi de aici. DE LA VOI şi ideile voastre. Scrieţi despre cărţile pe care le citiţi, despre filmele văzute, proştii cu care v-aţi contrat astăzi, tâmpeniile pe care le-aţi făcut acum 10 ani. Scrieţi despre voi şi de la voi, exprimaţi o opinie şi nu vă temeţi să o aveţi. Că e proastă în viziunea altora? Cui îi pasă? Nimeni nu deţine adevărul absolut, dar putem discuta împreună situaţiile şi eventual mai băgăm şi ceva la tărtăcuţă.
Niciunul dintre bloggerii ‘mari’ nu a făcut trafic pe statusuri de messenger sau ce bălării se mai poartă. Au făcut şi fac trafic pe OPINIE, pe sfaturi, pe experienţă.
Nu staţi pe blogspot sau wordpress.com, doriţi să faceţi bani serioşi, mutaţi-vă pe un domeniu (nu neapărat .ro) şi un host. Instalaţi WordPress, puneţi o temă frumoasă pe el. Încercaţi, dacă se poate, să modificaţi pentru a o personaliza, dacă nu, în timp, prindeţi pe cineva care ştie şi vă poate face un skin unicat. Poate mai încolo, când aveţi deja un bănuţ de pe blog.
Important este însă cum scrieţi. Scrieţi sincer, scrieţi cât puteţi de bine, scrieţi DES.
2. Stai departe de rahaturi
Nu sunt implicată în scandaluri, stau departe de ele. Există puţini bloggeri care pot avea şi ‘gât’ şi rămân cu onoarea aprox. neştirbită. Sau sunt deja cunoscuţi ca tari în gură şi nu-şi mai bat alţii capul cu ei.
Tu nu ai luxul ăsta de a te lua de alţii. Eşti încă mic, lucrezi la imaginea asta. Fă-ţi o imagine de om serios şi de bun simţ. Fii amabil, stai departe de mizerii, nu răspunde ca pe maidan, chiar dacă respectivul merită o mamă de bătaie. AI O IMAGINE DE FORMAT ŞI DE ÎNTREŢINUT. Mai bine să te ştie lumea de om pe treaba ta şi serios, decât ca scandalagiu.
Scrie atent, nu te băga în mizerii, nu răspunde ‘agresorilor’. Mereu se va găsi un ‘băgător de seamă’ să caute ceartă, ignoră şi mergi mai departe. Trebuie să înţelegi că niciodată nu vor înţelege toţi ce doreşti să spui şi va fi mereu cineva care să nu te înghită. Atât timp cât nu le dai ‘muniţie’, orice mizerie va trece iar imaginea ta va rămâne curată.
3. Ieşi din turnul de fildeş
Nu vei ajunge cunoscut, dacă stai numai pe blogul tău. Blogging-ul înseamnă interacţiune, înseamnă comunitate. Ieşi la evenimentele cu bloggeri din oraşul tău. Cam peste tot se organizează asemenea ‘ieşiri’. Lasă-i pe alţii să cunoască şi omul din spatele blogului. Fii relaxat şi plăcut, discută, simte-te bine. Pe lângă puzderia de linkuri, câştigi ca imagine. Vei descoperi că ai ceva în comun cu alţii, vor putea să vadă cine eşti şi foarte probabil să te placă.
Sunt evenimente prin zonă? Du-te acolo. Fă-ţi ‘lobby’ printr-o atitudine relaxată, încearcă să cunoşti cât mai multă lume. Da, mergi să dai mâna cu ‘marii’ bloggeri. Este un plus de imagine şi foarte posibil ca, dacă ai respectat punctele 1 şi 2, chiar ei să fie încântaţi să te cunoască. Le vei da tuturor şansa de a afla că, pe lângă blogul de bun simţ pe care-l ţii, eşti un om interesant şi plăcut. Nu contează cât de frumos/urât eşti sau ce culoare ai. Dacă eşti un individ simpatic, nu ai decât de câştigat.
4. Nu te vinde pe 5 lei
Ajungem şi la problema aceasta. Dacă doreşti să-ţi aduci blogul în liga superioară, nu scrie advertoriale pe 5 lei. Nici pe 20 măcar.
Din punctul meu de vedere, ca şi CITITOR, o ‘raţie’ acceptabilă advertoriale/articole bune este de 10%. Sau, chiar mai bine, 5%. Am trecut de 1000 de articole pe dojoblog, am probabil 10-15 advertoriale. Este deci chiar mai bine. Niciunul scris pe ‘seminţe’.
Mai bine îţi asumi 2-3 ani fără să iei bani pe advertoriale, decât să umpli blogul de prostii. Pentru a câştiga 100 de euro de pildă pe advertoriale, ar trebui să scrii măcar 20 pe lună, dacă e să păstrăm o proporţie de bun simţ. Eşti în stare să scrii 200 de articole DE CALITATE să ‘compensezi’ faţă de cititorii tăi? Dacă ai scrie 200 de articole bune pe lună, garantat nu ai mai fi nevoit să scrii pe 5 euro articolul.
Nu mă leg neapărat de bannere, pentru că astea sunt clar văzute ca publicitate şi pe cititor nu-l prea deranjează. Unii deja le ignoră, alţii au înţels că sunt un ‘rău necesar’. Dar FIECARE ADVERTORIAL este un apel la înţelegerea cititorilor tăi. Pentru că ei vin pentru conţinut, nu pentru reclamă. Şi, dacă le serveşti RAR un advertorial printre zeci de articole cu sevă, vor accepta situaţia mai uşor, plus că advertorialele tale tind să aibă altă ‘greutate’, când sunt mai rare, decât când pare că te ‘vinzi’ în fiecare zi de 3 ori.
Nu mai acceptaţi să scrieţi pe ‘seminţe’. De asta sistemele de genul blogmoney sau articole-sponsorizate nu sunt bune pentru blogul vostru decât dacă primiţi MĂCAR 50 de euro pe advertorial. Dacă nu, adio şi la gară. Scrieţi continuu şi scrieţi bine, pentru că ţelul vostru nu este să umpleţi blogul de advertoriale pe 30 de lei, ci să intraţi în atenţia agenţiilor, care plătesc sensibil mai bine şi care vă deschid uşa spre advertiseri serioşi gen BCR, Dove, Rexona, Unica etc. (să numesc campaniile la care am luat eu parte şi pentru care am primit bani de un an şi ceva).
Un blog ‘premium’ deci te duce în liga ‘de sus’. Nu vei câştiga mii de euro pe lună, nu vei fi poate adulat de mii de vizitatori pe zi. Dar vei avea acces la campanii bine plătite, vei fi respectat şi luat în seamă. Pentru asta trebuie să MUNCEŞTI, să scrii cât poţi de bine şi de original, să fii prezent la evenimente şi să ai o atitudine politicoasă şi plăcută. Este mult de muncă şi va trece totuşi ceva timp, dar rezultatele se vor vedea.
Pentru a trece la pasul următor, trebuie să doreşti asta. Să renunţi la micile ‘găinării’, să îţi asumi o creştere în calitatea scriiturii, să fii prezent pe alte bloguri, cu comentarii de calitate, să te duci la evenimente, să-ţi pese de blog şi să refuzi ‘seminţele’ pe care ţi le aruncă micii advertiseri, pentru a avea acces la ‘tortul’ celor serioşi.
ABSOLUT NIMENI nu stă împotriva ta. Nu există ‘clanuri’ între bloguri, nu ştiu să existe oameni care scriu mişto şi nu sunt acceptaţi. Nu conspiră nimeni să te ţină ‘jos’, dar te poţi împiedica singur stând deoparte şi bocind că te ţine x sau y departe de ‘dulceaţă’.
Repet, nu sunt ‘a-lister’, nu sunt nici măcar un blogger mare. Sunt o femeie care mai scrie şi pe blog, pe care unii o consideră OK, iar alţii cred că e o proastă, dar care după 4 ani de blog (am făcut 4 pe 11 septembrie şi am uitat chiar să mă laud), nu sunt nici la coadă, nici în top. Nu trăiesc încă doar din blog, deşi odată aveam salariul jumate cât produce dojoblogul pe lună, nu vând însă publicitate pe 5 lei. Vreau să cred că am dus dojoblogul în altă ‘ligă’ şi mă bucur să văd că munca şi pasiunea te pot duce destul de departe. Şi nimeni nu mi-a stat în cale, dimpotrivă, am primit cuvinte frumoase şi ajutor din partea ‘celor mari’.