BlogWorld Expo NY: jucăm în altă ligă. A șaptea

Nu-mi place ideea de a da bani pe diverse conferințe în condițiile în care de multe ori nu primești cine-știe ce informații senzaționale și cred (cu riscul unor șuturi în dos) că sunt puțini oameni în România pentru care merită să plătești un bilet. Partea bună este că există, deci mergem spre bine.

Așa că aproape 300 de dolari, cât a costat un bilet la BlogWorld Expo (varianta fără Social Media, că așa mergeam spre mie) a fost o mare „perversitate” pentru care m-am certat în mintea mea, în special după ce am trimis plata prin Paypal. Pentru banii ăia chiar trebuia să fie ceva de capul conferinței respective. Din fericire … a fost.

În data stabilită m-am trezit cu greu pe la 7 fără ceva (cine are viață de „freelancer” știe probabil că nu suntem tot timpul chiar amatori de trezit odată cu găinile), am luat autobuzul și metroul (care merg CEAS în zilele de lucru) și am ajuns cu aproape o oră înainte de prima prezentare.

Am ieșit la suprafață pe 8th Avenue cu strada 34, așa că am pozat Empire State Building, că tot se vedea și ea atât de frumos. Lumea mergea grămadă la muncă. Era „mulțimea” de 8 fără ceva, că și la ei se merge pe mai multe „valuri”.

Am avut vreo 3-4 „blocuri”, cum spun americanii, de mers până la Jacob K. Javits Convention Center, care este MARE. Ceea ce vedeți voi este o parte din el, e pe vreo 3 etaje cred și mare, de m-am pierdut imediat ce am ajuns acolo. Era și o expoziție de carte organizată în aceleași zile și lumea de pe lume pentru evenimente.

Nu m-am putut abține .. se reflectau toate prea frumos în „peretele” de sticlă de la Javits, așa că am mai făcut puțin pe fotograful amator.

După ce m-am plimbat amboulea vreo 10 minute prin partea stângă a clădirii, am ajuns să văd și ceva util.

Ca la aeroport, se face un „checkin”. Stai la o micuță coadă, dai hârtia printată de acasă, cu codul de bare corespunzător tranzacției, și primești o „legitimație” cu un cod ce va fi scanat de fiecare dată când vei intra la o prezentare.

Ca tot „țăranul” mi-am imortalizat ze badge, că tot eram mândră să fiu pe acolo.

După asta am căutat iar prin monstruozitatea aia de clădire sălile pentru conferințe și expo.

Pentru amețiți ca mine, existau asemenea bannere plasate strategic mai ceva ca firimiturile din poveste. Am ajuns la o altă hală, plină cu mese și m-am înfipt să văd dacă prind net. Aveam net gratis de la organizatori, dar PROST mai ceva ca pe vremea dialup-ului. Erau momente când nu puteai nici să „atingi” conexiunea și chiar unii vorbitori făceau mișto că e prost netul.

Prima prezentare a fost susținută de Chris Garett, Zac Johnson, Syed Balki și John Rampton. „Building an Authority Brand: 10 Must-Do’s for Serious Bloggers”. Foarte interesantă prezentare, chiar am pornit cu dreptul înainte.

Acesta este Chris Garett. I-am pozat și pe Zac Johnson, John Rampton și Syed Balkhi.

Acesta e John Rampton, au uitat organizatorii să schimbe hîrtia.

Absolut toți au mers pe ideea că trebuie să scrii articole UTILE și de calitate. Cam asta a fost ideea promovată de toți. Un conținut de calitate, faptul că te plasezi ca lider în nișa respectivă și o resursă RECUNOSCUTĂ sunt secretele succesului.

Am fost apoi la prezentarea lui Adam Baker „Broke, Burnt-Out and Busted: How to Find Your Sweet Spot in Blogging and Business”. Prezentarea se putea termina în 5 minute din punctul meu de vedere, cea mai importantă idee fiind că trebuie să găsești o nișă pe care o iubești, cunoști și în care sunt oameni dispuși să plătească pentru a se promova la tine. O idee am mai reținut: nu e indicat să pornești un site și apoi să încerci să-ți dai seama cum vei face bani din el, e indicat să încerci să-ți planifici metodele de monetizare chiar de la început.

Discursul a fost însă puternic motivațional și cred că pe tema aceasta am fost câștigați. Chiar dacă nu ne-a dat afară din casă cu extrem de multe detalii pe care unii dintre noi să nu le cunoaștem, Adam a avut o prezentare extrem de plăcută și realistă, așa că nu am văzut-o chiar ca pe o pierdere de timp, chiar dacă nu am plecat de acolo cu prea multe notițe.

În pauza dintre prezentarea a doua și a treia, am stat la povești cu un tip din Florida și o bloggeriță începătoare venită din Australia pentru eveniment. Apoi am cunoscut o „nebună” de aici, designer și ea. Toți 3 m-au deturnat de la nuș’ ce prezentare de blogging spre „Affiliate Marketing the SMART Way: Stop Hoping and Start Earning” a lui Pat Flynn. Acum se știe că eu iubesc marketingul afiliat ca sarea-ntre gene, deci nu aveam nici cea mai mică intenție să aud un speech despre asta.

Dar m-am dus.

Și am avut parte de revelația anului cred. O prezentare excepțională, idei de maxim bun simț. Iar tipul este extrem de prietenos și de simpatic. Bun, fanii lui știau asta, io auzeam prima dată de el. A „împins” niște idei extrem de interesante și chiar voi scrie un articol separat despre asta, pentru că sunt niște diferențe enorme între cum vedem noi afilierile și cum le face omul ăsta.

Următoarea prezentare a fost a lui David Risley (pe care chiar îl citeam acum o perioadă). „Blog Monetization Options: What are ALL the Ways to Make Money with a Blog?”. Foarte bună prezentarea, am plecat și de acolo cu destule notițe.

A doua zi l-am prins pe hol și l-am felicitat pentru prezentare. I-am spus că, imediat ce i-am văzut logo-ul pe un slide, mi-am dat seama că de fapt îl știu (inițial numele nu-mi spusese nimic). A râs și el, comentând cât de important este să ai un logo decent sau o chestie care să te ajute să te diferențiezi. Super simpatic și fără „talente”. Cam toți speaker-ii au avut o atitudine extrem de plăcută, se pare că nu am reușit să dau de „vedete” printre ei, deși mulți sunt oameni care câștigă extrem de bine din blogging sau au afaceri conexe suficient de mari.

A urmat „keynote” speech, în sala mare de evenimente. Am mai stat la povești între noi și l-am cunoscut pe „patronul” de la SocialChorus.

Am plecat de acolo spre un party, la care am stat însă doar vreo 30 de minute. Nu doream să plec noaptea pe metrou, plus că, după atâtea prezentări și vorbit cu lumea, deja simțeam că mi se învârt ideile ca la centrifugă între urechi.

Prima zi mi-a demonstrat că suntem pe un drum bun, dar că încă nu ne putem compara cu industria care e aici. Sunt companii care învârt milioane de dolari, bloggeri care câștigă sume ce ne lasă pe noi lați, o altă cultură în ceea ce privește munca online. Evenimentul era de o anvergură „mondială”, deci nu se lăudau doar cu numele de BlogWorld. Extrem de bine organizat, cu zeci de prezentări zilnice (erau câte 12 SIMULTAN), mii de oameni care au venit să învețe ceva, de la bloggeri începători, la designeri/developeri, la CEO de companii care înseamnă ceva în online.

Nu am văzut niciun prezentator sau om de succes cu „talente”, agresiv sau neplăcut. A treia zi m-am nimerit la o masă (în pauză) cu tipa ce prezentase cu o zi înainte cum să te promovezi pe LinkedIn și era super deschisă la idei. După asta, uitându-mă pe site, am descoperit că erau încă vreo 3 tipe care țineau prezentări, dar erau super relaxate și fără ifose, de nici nu-mi dădusem seama cine sunt.

Media de vârstă a fost probabil de 35-40 de ani, clar mai mare decât la noi, unde mulți bloggeri abia au trecut de 20 de ani. Atitudinea a fost și ea deosebită, oamenii erau acolo să invețe, au pus întrebări, au povestit și au fost extrem de prietenoși cu toată lumea.

Nu am asistat la „fricțiuni” între oameni care nu au loc unii de alții, toți mi-au făcut impresia că sunt acolo CU UN SCOP. Este adevărat că, la aproape 300 de dolari, cât a costat un bilet (peste 600 era și cel de social media, dar chiar nu aveam pasiuni din astea), nu te duceai să pierzi timpul. Am avut acces la mulți specialiști pe nișele lor, oameni care au succes serios și de la care chiar ai ceva de învățat.

Mai povestesc despre BWE, că am acoperit doar prima zi. Oricum, chiar dacă eram o „furnică” în comparație cu mulți dintre cei care au fost prezenți acolo, m-am simțit excelent. Am venit acasă cu un rânjet până la urechi și plină de idei și energie. Este probabil un eveniment unic pentru mine (nu știu când voi mai ajunge pe aici), dar a meritat toți banii.