De vreo două săptămâni vă tot delectaţi cu chestii comice recomandate pe dojoblog, azi trecem la chestii serioase. Dead serious, dacă-mi permiteţi o glumă. Da, pentru că de morţi este vorba. Body of Proof ne demonstrează că probabil jobul nostru nu-i cel mai de rahat, pentru că măcar nu trebuie să scurmăm prin cine ştie ce leşuri descompuse. Munca de medic legist e probabil interesantă, dar ai nevoie de stomac serios.
Dr. Megan Hunt era pe vremuri neurochirurg, dar un accident de maşină i-a compromis mâinile. Şi cum nu poţi opera când îţi tremură mâna ca ultimului beţivan (sau ca lu’ dojo când face poze), e clar că ori omori pe careva, ori schimbi cariera. Sau, cazul ei, doi în unu, că-i ofertă.
După ce trimite un pacient să miroase iarba de la subsol, Hunt este ‘retrogradată’ la sectorul de pacienţi pe care nu-i mai poate omorî odată, dar a căror ‘trecere’ este oricum marcată de maxime mistere. Treaba ei este deci să pescuiască diverse leşuri, să le caute până-n fundul .. ADN-ului şi să afle de ce şi-au încheiat atât de abrupt socotelile cu lumea asta.
Aşa cum comentam deja în alt articol, madama e îmbrăcată de parcă trebuie să cineze cu Obama, dar din fericire are între urechi destul material util. Drept pentru care ne uimeşte în fiecare episod cu maxime descoperiri şi idei.
Ca să fie reţeta completă avem un ‘director’ demn de Paris Fashion Week (lungă, blondă, la fel de înţolită ca ‘legista’), un mariaj eşuat (deh, munca de medic şi viaţa de familie îs incompatibile – ştim asta deja din Grey’s Anatomy, House MD şi alte seriale de gen), plus o fiică de 12 ani care merită doar curele peste dos la halul în care se comportă în faţa maică-sii.
Un serial destul de simpatic, dacă nu vă îngreţoşaţi cu uşurinţă, cu un umor agreabil şi o linie previzibilă în general, dar nu neplăcută. Dacă v-aţi săturat de seriale de hlizit, merge şi ăsta la colecţie.