Bun, dacă tot a dat peste noi încă o săptămână de lucru, să ne pregătim sufleteşte cu o colecţie de articole numai bune pentru o prelungită pauză de cafea:
- Anorexia – ce este, cu se se … mănâncă.
- Memorie selectivă – tot mai bine pe vremea Împuşcatului …
- Cetatea Alba-Iulia şi taxa de intrare – să se perceapă taxa şi pentru localnici?
- Protestezi sau te adaptezi – facem revoluţie sau nu?
- Cum te îmbolnăveşti de cancer şi cum mori – ăsta e articolul săptămânii. Ştiu că vă stă cafeaua-n gât citindu-l, dar merită.
- Preţul benzinei şi protestele şoferilor – date, cifre, calcule şi aceeaşi problemă a preţului tot mai mare pentru carburanţi
- Femeile şi memoria de elefant – binecuvântare sau blestem, asta-i întrebarea ..
- De ce n-o să fie România ca Spania – diferenţe între a noastră ţară şi Spania, planuri profesionale.
- Intâlnirea cu părinții- la liceul Waldorf – un altfel de şcoală
- Corina Georgescu – să ne cunoaştem bloggeriţele.
- Avortul – o poveste fără zâmbete de copil – este clar subiectul articolului, merită citit
- casa de nebuni cu diploma – d’ale sarcinii într-o ţară cu apă caldă, dar destui săriţi de pe fix.
La articolul cu taxa de intrare in Cetate s-a lansat ditai discutia. Eu tot nu inteleg de ce n-ar trebui sa plateasca toti oamenii taxa aia, desi am citit o gramada de explicatii.
La articolul lui Arhi (cel de spre cancer) recunosc ca am stins tigara in timp ce citeam.
Mi-a placut articolul cu anorexia pentru nu stiam exact cu ce se “mananca” termenul asta si blogul e chiar interesant
:)) aici e apa calda mai putina ca-n Romania, ca se economiseste la greu si iarna-i lunga
imi pare bine ca te-au amuzat chinurile mele :))
Am citit “Intâlnirea cu părinţii”. Să ştii că nici pe diriginţii de la şcolile obişnuite nu îi opreşte nimeni să le zică şedinţelor cu părinţii “întâlniri” ori să invite şi profesorii clasei. Şi unii chiar o fac. Alţii nu, pentru că nu îi duce capul, nu îi învaţă nimeni sau nu îi penalizează nimeni. Dezinteresul şi haosul din societatea românească se regăsesc firesc şi în şcoala românească. Ca şi în alte timpuri, ba mai rău decât în acelea, cei cu har îşi fac treaba bine fără să îi împingă nimeni de la spate. Dar sunt din ce în ce mai puţini.
io am intrat aici doar ca sa-ti multumesc 🙂