Undeva prin iarnă, Mircea a adus de la Manhattan-ezii lui o întreagă colecție de DVD-uri pentru copii. De la documentarele lui Jacques Cousteau, la seriale și câteva filme, numai potrivite pentru Nadia.
E drept că multe ar fi bune cam de la 9-10 ani în sus, dar asta nu ne-a împiedicat să i le arătăm și să vedem dacă îi plac.
Cu Pippi Longstocking nu s-a împăcat încă, s-a uitat vreo jumătate de oră la film și a început să se foiască. Nici The Point nu s-a bucurat de prea mare succes, drept e că e totuși greu pentru vârsta ei.
S-a lipit însă instant de The Magic School Bus și facem un mic detour să-l recomand. Este un serial GENIAL de bine făcut. L-au lansat cei de la Scholastic (o editură didactică super-bine înfiptă aici) și este absolut senzațional. Demențial.
Sincer nu știu ce să mai zic, ne uităm a treia oară la el. Este pe Netflix, care au pus și de un sequel (The Magic Bus Rides Again), o idee mai slăbuț decât originalul, dar oricum bun de tot.
O profă dintr-un orășel american își duce 8 elevi în tot felul de excursii cu un autobuz magic. Învățăm despre corpul omenesc, spațiu, plante, animale, electricitate, internet etc.
Ambele seriale (originalul și sequel-ul) sunt disponibile pe Netflix, le recomand cu toată inima.
Bun, revenind la colecția de DVD-uri, a dat Nadia și de Snoopy.
Desenele cu Snoopy nu sunt de un comic prea facil pentru vârsta ei, cărțile (cred că i-a cumpărat ta-su absolut toate benzile desenate, avem vreo 60-70 de cărți) au cuvinte dificile și poante mai absconse.
Nu știu cum, dar ei îi plac și a petrecut ore bune citindu-le.
Normal, Moșul i-a adus tricouri cu Snoopy, figurine, ghiozdan etc. Nu pot spune că mă deranjează, e un personaj simpatic și ea o idee mai departe de idealul de prințese cu mult glitter.
Primul film vizionat, Snoopy Come Home este si comic și trist. A plâns cu foc, când Snoopy părăsește the Peanuts gang, plecând la prima lui stăpână, bolnavă într-un spital, s-a bucurat, când a revenit.
E un film plin de mesaje, cel mai important cel al loialității. Câinele află că prima lui stăpână este bolnavă grav și se duce să o viziteze în spital, dar este rupt în două, pentru că trebuie să îl părăsească pe Charlie Brown, al doilea lui stăpân și gașca lui de prieteni.
Pentru Nadia povestea a fost chiar mai tristă, pentru că și ea a lăsat în urmă totul acum un an și jumătate, a renunțat la trecutul ei pentru un viitor pe care noi i l-am promis mai bun. Dar durerea rămâne și, deși e o tipă cât se poate de echilibrată spiritual, mai are și ea regrete (ca și noi, de altfel).
După asta a primit celelalte filme cu Snoopy și Peanuts, iar, mai reecent, a dat de ei pe youtube. Unde a găsit vreo 4 cântece care-mi plac până și mie, iar azi vi le recomand pentru puiuții voștri.
Happiness
Să vă obișnuiți cu texte bine puse la punct și cu „mesaj”, nimic nu e la întâmplare aici. Un cântec minunat despre cum putem găsi fericirea în fiecare mărunțiș. Chiar potrivit, acum când suntem cu toții plictisiți, supărați și triști.
Ieșim apoi din putina cu melancolie blegoasă și trecem la un cântec mai vese, Lucy Says.
Încă o paranteză … Lucy e cea mai a naibii din trupă, deșteaptă și răutăcioasă, înjură cel mai mult și este în general abrazivă. Charlie Brown e eroul principal (OK, eroul principal probabil e totuși Snoopy :)), un tip timid, pesimist, ghinionist și bullied nasol de tot de către toată lumea.
E și stăpânul lui Snoopy și fratele lui Sally, o puștoaică blondă ce nu prea iese în evindență cu nimic suspect.
Lucy e îndrăgostită lulea de Schroeder, un pianist înnebunit doar după Beethoven. Asta explică și pasajul „I’m gonna marry Schroeder someday” și imprecația pe care o aud si eu non-stop în casă: „Good grief!”
Lucy Says
Nadia a început ceva cursuri de inițiere în programare la Computer Science și îi explicam că orice comandă trebuie să aibă și un „start” sau „enter”. La Lucy Says, dacă nu a dat comanda, nimeni nu trebuia să execute. Deh, încercăm și noi să găsim sens în toate lecțiile lor 😀
Ne păstrăm în tempo altert și ascultăm …
Fitness Fun with Peppermint Patty
Dacă aveți loc prin casă și vecini înțelegători, cei mici mai pot și dansa pe cântecele acestea. Nadia țopăie de câte ori are ocazia, până transpiră și sub nas.
Revenim la ceva cu multe înțelesuri, încă un favorit al nostru:
If Just One Person Believes in You
Charlie Brown nu prea reușește nimic, oricât încearcă, este batjocorit de ceilalți și, cum e de așteptat, are zero încredere în sine.
Cum am și eu timida mea acasă, este un cântec pe care mă bucur că-l ascultă.
A mai avut probleme și cu un coleg ce i-a zis că e fat lady și ugly, chestie care a afectat-o un pic. Și am aflat de acest bullying prea târziu, să apuc să-i calc în picioare pe toți din familia lui …
Cine o știe pe fie-mea a observat că-i la fel de obeză ca maică-sa, iar de urâtă … nu știu, că mie-mi pare superbă.
I-am explicat eu că nu e nici proastă, nici grasă, nici urâtă, dar unele chestii te afectează, chiar dacă înțelegi că nu sunt adevărate. E posibibl ca puștiul chiar să o placă, aparent sunt încă 2 masculi de 6-8 ani ce o plac. Într-o școală plină de chinezi și hispanici, blonda mea chiar iese în evidență.
Oricum, un cântec despre încredere în sine nu îi strică niciunui copil. Deci luați cu încredere …
.. încă o mică paranteză .. te distrezi când auzi copilul cum zice despre threesome, dar, nu sunt ei atât de porcoși ca noi 😀
Oricum … ascultați cu atenție cântecele, sunt pline de înțeles.
Dacă mă iau după moștenitoarea imperiului Jar, mai sunt multe cântece pe care le adoră, dar mă opresc la astea 4 și vă invit să descoperiți și altele cu micuții voștri.
