Astăzi punem la pachet Mongoose-ul meu cel dezmembrat în acest moment, pentru a fi trimis pe vapor spre România. Să duci niște „fierotanii” pe avion costă cât masa în aur a bicicletei, cuget, așa că avem posibilitatea să folosim niște servicii oferite de ceva biserică ținută de români, aici în Queens, care domni trimit pachetele pe vapor, la un preț OK. În fiecare an am trimis câte ceva așa (anul trecut aproape o sută de kile, cred, aparatele de mărit ale „soarelui”, plus tot felul de bulendre.
Acum doi ani, bicicleta mea superbă și nemaipomenită, pe care i-am lăsat-o „babacului”, că eu eram mai mult cu mașina (plus că plecam juma’ de ani la mâncătorii de burgeri, a fost „împrumutată” din fața scării și probabil e folosită acum de vreun român care simte alergie, dacă își cumpără bicicleta de la magazin. Genitorul și-a luat bicicletă între timp și sper sincer să nu rămână și fără aia, că are un noroc incredibil la din astea, iar eu am preluat bicicleta prietenului nostru, hotărât anul acesta să ia două Fuji pentru el și nevastă, care să arate la fel. Deh, să se știe că-s familie.
Fosta lui bicicletă urma să fie pusă pe ebay sau pe vapor de către mine, dacă-mi plăcea. Sunt foarte încântată de ea, este exact pe gustul meu, așa că am decis să o cumpăr de la el și să mi-o fac pachet. Am făcut deja „the maiden voyage” prin Manhattan și am fost extrem de mulțumită de cum se mișcă. Dacă tot am fost ani buni biciclistă serioasă și am avut contacte cu oameni bine înfipți în domeniu, mi-ar plăcea să notez câteva dintre chestiile pe care le-am învățat eu în tot acest timp. Puteți adăuga propriile idei, că doar de aia-i blog 🙂
Există diferențe ENORME între biciclete
Sunt mulți care consideră că, dacă dai ceva mai mulți bani pe o bicicletă, înseamnă că ești „hipster”, că tot le place unora cuvântul ăsta, că ești fraier, că o faci doar pentru a te lăuda. Și vin cu ideea că nu contează ce bicicletă ai, ideea este să te ducă din punctul a în punctul b. Chestie la fel de valabilă ca în cazul mașinilor de pildă, că de aia dăm mii de euro pe o mașină „decentă”, când am putea cu toții să folosim Nano de la Tata (sau mașini similare), ori să luăm la folosit Daciile ruginite pe care le aruncăm sau le trimitem la Remat. Că și alea te duc în punctul b din punctul a, dacă e să folosim logica aceasta.
În general ideea în cauză aparține unor bicicliști care nu cunosc diferența între o bicicletă de 100 de lei de la Metro (sau de pe unde se mai iau) și o bicicletă DECENTĂ, echipată cum trebuie, pe care te simți bine, care este silențioasă, merge cum trebuie etc.
Am luat bicicleta anterioară de la un tip, ce o ținuse în garaj și, în 2 ani a rămas doar cadrul din ea. Am investit salarii intregi înlocuind TOTUL și ajungând să am o bicicletă destul de OK. Am avut și ocazia să pun fundul pe biciclete de sute sau mii de euro (una specială pentru concursuri downhill) și am simțit diferența.
Nu spune nimeni să dați o mie de euro pe o bicicletă, dar, una de 100 de lei va funcționa ca una de 100 de lei. Și da EXISTĂ O MARE DIFERENȚĂ.
Uneori poate e chiar mai indicat să luați o bicicletă folosită (cum fac eu acum, că știu și cine a folosit-o), pentru că o prindeți la un preț decent. Diferența între ea și una nouă luată din comerț este serioasă. E drept că nu-i nouă, dar foarte posibil este mult mai bine echipată și se va strica mai greu.
Alegeți o bicicletă potrivită pentru orașul în care locuiți
Observ că este o mare nebunie cu biciclete pliabile, biciclete foarte firave, dar „cool”. Înainte de a da bani pe trotinete de acest gen, gândiți-vă pe unde veți merge. Eu personal am o mare pasiune pentru „montane”. Nu neapărat din acelea echipate pentru a coborî Parângul, dar suficient de echipate pentru drumurile noastre toate ..
Am avut „plăcerea” să dau în gropi serioase (mascate de bălți, după câte o ploaie), să sar câte o bordură înaltă etc. O bicicletă prea firavă se duce pe copcă după niște „cascadorii” mai mult sau mai puțin voluntare și veți plânge după ea. Dacă nu mergeți pe velodrom, luați o bicicletă suficient de ușoară, cât să nu vă prindă o hernie, urcând-o la etaj (o idee bună, dacă nu doriți să o faceți „cadou” vreunui hoț), dar suficient de puternică, încât să vă transporte în siguranță și să nu se rupă la prima groapă.
Sunt modele destul de simpatice lansate mai nou, pentru mine faza că se pliază sau că are coșuleț în față e irelevantă. Contează să fie suficient de țeapănă pentru „offroad-ul” normal dintr-un oraș tipic românesc (bun, să nu fiu nașpa și să recunosc că și la plimbarea mea din NYC cu bicicleta, am putut teasta serios rezistența agregatului, că au și ei niște cratere …)
Suspensia pe față AJUTĂ
Când am luat trocariciul anterior, era un MTB simplu, cu furcă „fixă”. Am văzut atunci ce plăcut este să dai în câte o groapă și să ți se amestece ideile între urechi de „șoc”. Sau să cobori o bordură înaltă și să ai același efect. După un accident în 2000, când am învățat pe pielea personală că, deși ai dreptate, dacă te lovește mașina doare al naibii de rău, am ajuns să schimb furca, deteriorată de mașina ce încălecase bicicleta.
Pentru că eram sătulă de plăcerile pe care le ai cu furcă normală, am decis să iau „telescoape”. Exista o variantă foarte ieftină (cam un milion de lei vechi) și rock-shox pe care nu mi le permiteam că erau de vreo 3 ori mai scumpe. Chiar și cu prostia aia de furcă ieftină, am simțit deja o MARE diferență. Nu-mi mai tremura genialitatea la fiecare groapă sau bordură înaltă.
Pe bicicleta de acum am și suspensie în spate, pe care încep să o plac tot mai mult. Dacă doriți și puțin confort la plimbare, nu e o idee rea să aveți măcar suspensie la furca din față.
Roțile proaste sunt .. proaste
Am luat bicicleta veche cu roți din alea ieftine. De genul celor care se strâmbă după fiecare groapă. Așa că eram măcar lunar la „service” să-mi străngă spițele, că băteau saboții de frână aiurea. Am cumpărat apoi niște roți noi, care m-au costat aproape un salariu. Din alea „în V”, cu butuc nou și rezistent etc. Am pus roțile prin 2002, dacă nu mă înșel și în 2010, când mi-a fost furată, încă mergea pe „setările” de când s-au pus roțile. Fără opturi, fără nicio problemă. Și chiar nu sunt un biciclist din ăla prea cuminte.
Frânele sunt CEL MAI IMPORTANT ACCESORIU
Sau cum doriți să le spuneți, dacă vă deranjează cuvântul accesoriu.
Am fost îngrozită de multe biciclete pe care am pus fundul, când am văzut ce frâne proaste au. Ori nu funcționa frâna pe față sau pe spate, ori erau atât de „lejere” că frânai în 20 de metri. Nu vă jucați cu asta, frâna aia vă salvează viața sau măcar oasele.
Pe când lucram încă la radio, am avut ocazia să-mi testez frânele (pe care de obicei le strâng ca o maniacă, de „prind” imediat). Cum veneam pe Popa Șapcă (timișorenii cunosc strada), am văzut cum o mașină din fața mea, a oprit pur și simplu pe banda întâi și mi s-a deschis în fața nasului o portieră spre care mă îndreptam vertiginos. Idiotul de la volan dorea să-și lase femeia să iasă, dar simțea o mare lene în a opri mașina 10 metri mai în față, că avea un mic refugiu și nu încurca pe nimeni.
Dacă vă amintiți sau imaginați faze din alea comice, cu biciclistul care se înfige în portieră și cade în bot peste portieră, aia eram eu, dacă nu țineau frânele. Am reușit să mă opresc la câțiva centimetri de portieră, pentru a-i explica șoferului cum e cu procesul tehnologic de „fabricare” a copiilor și ce rol a avut mama lui în tot procesul respectiv.
Și-a luat tărăboanța și a parcat mai în față, într-un loc în care nu punea pe nimeni în pericol.
Ideea este deci că o frână proastă vă poate aduce în situații ușor de evitat prin instalarea uneia decente. Nu trebuie să coste cât o mașină, dar stați în general departe de cele cu elemente de plastic. Și strângeți-le bine, încât să frânați repede și să vă ia cât mai puțin spațiu. Ca idee general e indicat ca frâna de pe față să fie o idee mai lejeră, pentru a nu cădea în bot. Pe cea din spate eu de obicei o am strânsă suficient de tare, încât să-mi ingheț roata imediat ce trebuie să opresc mai brusc.
Ca și poziționare a „mânerelor” de frână pe ghidon, spre deosebire de multe setări de biciclete, prefer să le am nu paralele cu solul (că stau cu încheietura prea ciudat), ci în jos, cam la 45 de grade. Așa mâna se sprijină relaxat pe ghidon și mânerul de frână vine ca o continuare naturală, astfel că mă pot sprijini și de el.
Atenție la schimbătoarele de viteze
Pe când făceam tot felul de „upgrades” la vechea bicicletă, eram deja de-a casei la un magazin de specialitate, unde găseai cam de toate, de la biciclete decente si accesorii pentru ele, până la produse la prețuri mult peste bugetul meu. Chiar și „ieftiniturile” erau însă de la producători consacrați, deci nu luai orice mizerie. Pe vremea respectivă se deschisese și un First Bike la vreo 300 de metri, magazin pe care l-am vizitat imediat. Nu știu ce mai fac respectivii, cert este că atunci am rămas mască vazând ce gunoaie de biciclete vindeau și ce accesorii de o calitate absolut șocantă.
Aveau prețuri mai mici decât ceilalți (și marfa era extrem de proastă, deci există o logică) și tot felul de ciudățenii de genul schimbătoare Shimado sau unele cu nume chinezești pe care „falsificatorul” nu s-a mai obosit să le numească suficient de aproape de Shimano, încât să păcălească vreun client mai ne-atent.
Am avut amici care și-au luat troace de biciclete de la ei și s-au „bucurat” de ele în mod deosebit: unuia i s-a rupt CADRUL la câteva ore de la cumpărare (mergând normal), altul nu a reușit niciodată să facă vitezele să se schimbe corect. Nu mai vorbim despre cât de grele, urâte și incomode erau bicicletele în cauză.
Un schimbător de viteze prost vă răpește orice plăcere de a rula pe o bicicletă cu … viteze. Nu am acceptat nimic sub Shimano și, chiar dacă nu am cumpărat cine știe ce minunății, erau suficient de bune, încât 1. să schimbe corect vitezele și 2. să nu se strice. Am pus schimbătorul când am schimbat roțile și, timp de 8 ani nu am mai avut nicio problemă. Cuget că românul care-mi călărește acum bicicleta furată nu prea are nici el ce reparații să facă.
Dacă nu vă pricepeți să le setați corect, mergeți la un service de specialitate și vă ajută. Recunosc că, deși îmi place să șurubăresc destul de mult (și chiar l-am ajutat pe prietenul nostru, când i-au venit bicicletele noi), la viteze nu-mi bag nasul, pentru că niciodată nu le setez cum trebuie.
Nu vă cocoțați prea sus pe șa
Am văzut că mulți bicicliști își ridică șaua încât, dacă trebuie să oprească la un semafor, sar de pe bicicletă, pentru a putea ajunge cu picioarele la nivelul solului. Nu mai discut despre baletul lor când pornesc bicicleta, că-i cunoașteți probabil din trafic.
Eu prefer să-mi setez șaua încât să ajung cu picioarele pe sol FĂRĂ să cobor de pe ea. În general mă sprijin pe un picior și celălalt este deja pregătit pe o pedală, să pot pleca din loc. Gândiți-vă că în general circulați pe carosabil și nu e destul loc să vă faceți programul de balet. Și că e extrem de util să puteți pune un picior jos fără să fiți nevoiți să și părăsiți șaua.
Investiți în accesorii ce vă fac ușor de remarcat în trafic
Am avut noroc că și Mon Pere era biciclist, așa că, imediat ce am cumpărat bicicleta, m-a pus să-mi cumpăr „ochi de pisică”, far, lumină pe spate etc. Nu era moda cu vestele reflectorizante, dar eram deja destul de vizibilă în trafic.
Am înțeles unde bate doar după ce am devenit șofer și am avut câteva spaime cu bicicliști total nesemnalizați. Atunci am înțeles de ce e bine să te vadă șoferii bine. Farul era excelent pentru străzile mai puțin luminate, iar restul de accesorii ajutau șoferii să-și dea seama că mai e cineva pe carosabil.
Bicicleta nu este cărucior de cumpărături
Există destui bicicliști care cred că, doar pentru că au un ghidon, acesta poate fi folosit să agațe tot felul de plase de el. Orice prostie care atârnă de ghidon vă poate dezechilibra sau, mai rău, se poate înțepeni în spițe și vă treziți că trebuie reparat agregatul. Dacă e de cărat, folosiți un rucsac pe care-l cărați în spate.
NU asculta muzică pe bicicletă
O singură dată am încercat să pun căști pe urechi și să „biciclesc”. M-a ținut câteva sute de metri și am oprit, mi-am scos căștile din urechi și am continuat în liniște. Este important să auzi tot ce se întâmplă în jurul tău, deci probabil să-ți urle muzica în urechi nu e chiar cea mai bună idee.
Alte idei
Pe cât posibil stați departe de plastic. Frânele metalice, pedalierul, schimbătoarele de viteze etc de metal sunt o idee mai scumpe. Încercați să vă echipați bicicleta cu accesorii de calitate, chiar dacă nu sunt cele mai ieftine. În mod ideal, dacă aveți o bicicletă bine echipată și întreținută, veți avea de investit în ea o singură dată.
Purtați cască de protecție. Pe aici e plin de bicicliști cu cască (cred că-i chiar o lege), în România însă oamenii încă se uită ciudat, dacă purtați cască. Mai bine să râdă ei, decât să vă spargeți capul de asfalt.
Dacă mergeți la cumpărături, luați un om experimentat. Sunt biciclete făcute să vă „fure” ochii, și unele care, chiar dacă nu par a fi prea bune, sunt superioare ca și echipare. Dacă nu vă pricepeți, luați un cunoscător, care va știi să vă îndrume. Am ajutat prieteni în trecut să-și ia biciclete și i-am ferit de porcării „strălucitoare”, recomandându-le biciclete bine echipate la un preț decent.
Vă invit să povestim despre biciclete, lăudați-vă cu agregatele personale și eventual adăugați propriile sfaturi pentru alți bicicliști. Cam în 3-4 săptămâni probabil că ajunge și „mangusta” mea acasă, o pot pune la punct și ne vedem pe la diverse evenimente. Dacă sunteți timișoreni și aveți chef de biciclit, dați de veste.
Din păcate vesta nu e obligatorie la bicicliști și asta e crunt. Să vezi ce horor e dacă vii seara cu mașina dinspre aeroport, pe porțiunea cu 2 benzi până la Pădurea Verde și prinzi niște bicicliști fără lumini.
Cu toate farurile ce le are mașina, abia dacă-i vezi.
Vesta e obligatorie pentru biciclişti, cã nu toţi respectã Codul Rutier aia-i partea a doua. Şi da, ãia care umblã cu bicicleta noaptea în afara oraşului fãrã vestã şi fãrã lumini şi-o cam cautã cu lumânarea. Unii n-au curaj sã meargã cu bicicleta ziua pe acolo, darãmite noaptea şi fãrã semnalizare.
[…] pe noi, că noi ne descurcăm?Dacă nu înțelegi despre ce vorbesc, iată câteva idei dintr-un un how-to mai larg de la Dojo pe blog – cum te protejezi tu, biciclist: ochi de pisică, faruri, cască de protecție. Revino la […]
Cu inaltimea scaunului este ceva regula, cand stai cu piciorul indoit pe pedala, sa ai o linie perpendiculara de la genunchi pe varful piciorului.. mi-a explicat si mie ceva biciclist “batran” ca e ceva cu forta optima transmisa la pedalare blabla
Oricum f bun articolul, mai ales pentru cei care considera o fita bicicletele care au preturi incepand de la 3-400 euro
gupi zice bine, era si eu sa iau pe sus niste biciclisti cu masina si am reusit sa ii evit in ultima secunda. Sper sa nu ma trezesc intr-o zi ca am lucrat jobul de vara ca sa ii platesc spitalul unuia..
Bicicleta mea am luat-o “la oferta” dar am avut noroc de oferta buna. Staim deja de la tine ca Shimano e treaba serioasa si vazand ca e toata echipata numa in Shimano am luat-o cu incredere. Bicicleta e folosita in fiecare zi de vreo 2 ani de zile, o singura data au trebuit schimbate camerele pentru ca cineva cu prea multa minte s-a gandit sa bage un cutit intr-una din roti. In rest, toate bune si frumoase 🙂
Nasol moment. Daca e echipata decent de la inceput, teoretic cel putin nu prea ai ce sa-i mai faci. Aveam io pasiunea sa tot pun pe ea, cand mi-am luat-o pe a veche dar, dupa ce am inlocuit ce era prost cu chestii bune, ajungeam sa ma cam plictisesc, ca nu era nimic de reparat. 😀
Multumesc pentru articol. Chiar sunt intr-o perioada de informare despre biciclete pentru ca in viitor sa imi iau una ca lumea. Mi-ai putea recomanda in Timisoara ceva magazine de incredere?
Eu am luat intr-o perioada de la magazinul ala din Josefin (unde o ia tramvaiul spre Gara). Chiar acolo in zona intersectiei in cauza e pe stanga (cum mergi spre Gara) un magazin de biciclete. Sper ca mai e pe acolo, ca de cativa ani nu am prea circulat in zona. Ma intorc in tara in 2 saptamani si ma interesez mai mult, ca si eu de ‘impachetat’ la loc bicicleta pe care o trimit acum pe vapor.
Mie imi plac bicicletele usoare.
1) Daca mergeti cam doar prin oras, nu e nevoie de MB. Am avut mb, impingi de te saturi la el. Sau cel putin schimbati cauciucurile cu unele mai fara zgrunturi daca aveti deja MB. E ca si cand ai alerga in cizme. Jantele nechinezesti nu se indoaie. Daca va e teama, folositi jentile duble. cauciucurile umflate mai mult fac mersul mai placut si mai rapid. La cauciucurile de mb sa fie 4 atm, la semicursiere 7-8.
2) Bicicleta se ia astfel incat incalecata bicicleta, stand cu picioarele pe pamant, la MB sa fie un lat de palma sub incheietura picioarelor, iar la cea de oras mai putin.
3) Saua se inalta incat sa ajungi ok cu piciorul intins cu calcaiul pe pedala de jos. Daca e prea jos, pedalatul e obositor si ajunge sa fie neplacut. Puteti face proba cu saua jos si veti vedea diferenta. In timpul pedalatului, piciorul sta pe centrul pedalei cu incheietura(osul) de unde pornesc degetele.
4) pentru oras nu e ok cursiera pentru ca e mai greu manevrabila, una cu ghidon coada de matura e ok.
Gogu, saru’mana de adaugiri. Bune informatiile.
Eu am slick-uri pe bicicleta acum. Imi plac rotile obisnuite de MTB, nu am nicio problema sa fac un pic de efort la pedalare. In vremurile bune ‘zburam’ cu bicicleta prin oras, cu tot cu rotile mai ‘anevoioase’. Am decis ca pe asta s-o las cum e, ca prietenul nostru a pus cauciucurile si sunt foarte misto, chiar daca nu au crampoane dupa gustul meu 😀
in oras suspensia fata e inutila. Faptul ca ti-au sarit creierii in cap este datorat tehnicii proaste.
frana fata este aia importanta. Aia spate este de ajutor. Amundoua sunt periculoase daca nu stii sa franezi: aia fata de arunca in cap, aia spate iti deranjeaza traseul.
Ce tehnica proasta? Ajung sa merg fara maini pe ghidon ca sa nu-mi trepideze urechile? Hai ca nu am nici 5 ani si nici doar 3 kilometri facuti pe bicicleta. Dar, daca tu zici ca am tehnica proasta, probabil stii mai bine 😀
Depinde foarte mult de pozitia corpului si mai ales a mainilor. 🙂
Din câte se pare, gura mare şi grosimea căpăţânii de biciclist sunt invers proporţionale cu experienţa.
Cei care au învăţat arta asta abia la maturitate sunt cei care nu mai au nevoie de cască 🙂
~Nautilus
nautilus: n-ai prea inteles, nu?
În primul rînd, cît mai stai acolo? S-ar putea să am drum prin US prin decembrie și mă gîndeam să includ și NYC în traseu.
În al doilea rînd, on-topic, eu am luat o bicicletă de fix 100 de euro de la supermarket, o am de 3 ani și cîteva luni, nu mai merge la fel de silențios cum mergea, singura chestie mai specială sunt suspensiile pe față, în rest frînele nu sunt pe disc … nimic special. În afară de schimbat de frîne și un reglaj pe an la schimbător, nu am băgat nici un leu în plus în ea. E drept nu fac mountain-biking extrem, dar merg prin pădure, crengi, pietre etc. Nu prea sunt convins că una de vreo 3-400 nu ar fi avut neovie de reparații ulterioare proporționale cu prețul inițial. Așa … ca să te contrazic un pic 😉
Bicicleta de fix 100 de euro (Hervis, First Bike, DHS etc) o să ceară un efort la pedalare care o să te facă să crezi că ai bolovani legaţi de glezne. Datorită geometriei proaste a cadrului, nu ai un unghi favorabil pentru pedalat. Un cadru bunicel şi care să nu coste mult e ceva de gen B’Twin, Neuzer sau modelele mai ieftine de la Kona, Magellan (800-1500 RON bicicleta completă).
~Nautilus
Plecam in 22 septembrie. Deci in mai putin de 2 saptamani. Nu as sta pe aici in Decembrie, chiar nu am nicio pasiune sa umblu pe frig. Deh, femeie 😀
hai că are un farmec aparte NZC pe zăpadă … 🙂
Ca un biciclist pasionat si cu experienta in traficul urban, da-mi voie sa punctez niste chestii:
Suspensie fata – absolut inutila. Cea mai buna tehnica e flexarea mainilor si sprijinul pe picioare, nicidecum stand pe sa cand incaleci o groapa sau o bordura.
Franele – POTRIVITE, nu mega eficiente. Cand franezi de urgenta, de multe ori apezi tare, nu mai stai sa dozezi forta si numai bine iti blochezi roata fata…si te-ai dus. A fi preventiv e mult mai ok 🙂
O regula sfanta: NICIODATA nu ascult muzica cand pedalez, mai ales cand sunt in trafic. Ai zis bine.
Avand o inaltima relativ ..mica, imi ridic saua suficient de sus incat sa pedalez cu piciorul intins… si uneori chair cu varful. Cand opresc, ma dau jos de pe sa. E mult mai importanta ergonomia in mers decat cateva minute de comoditate la semafor.
Apropo, in mod normal folosesc o cursiera clasica, de prin ’70. O folosesc in oras zilnic, drumetii pe sosea si altele. Recomand bicicletele clasice, rezista mult mai ok la orice chin, fata de o bicicleta noua…chiar si scumpa 🙂
Ovi, am pedalat ani buni pe bicicleta in oras. Stiu cum sa flexez si bratele si cum sa ‘amortizez’ socul. Ideea este ca o suspensie OK pe fata iti face mersul si mai placut, ca nu mai faci echitatie atat de mult. Am mers cu ambele variante ani buni (cam 2 ani fara suspensie si restul cu suspensie) si am simtit o diferenta. Daca va place sa fiti mai ‘spartani’, asta e o problema personala. Eu is ca o pisica, mai caut si un pic de confort 😉
Absolut de acord ca vechiturile is mai bine facute decat chestiile astea noi. Alea erau fara moarte, chestie deja dovedita de biciclisti ca tine care le folosesc de hat bine. Si jucaria mea cea ‘noua’ este de fapt de prin ’98 daca nu ma insel (modelul cel putin). R. o are de vreo 6-7 ani.
Salut,
“Dacă nu vă pricepeți, luați un cunoscător, care va știi să vă îndrume. ”
In acest context, știi nu se scrie cu un i?
E chiar atat de important? E un articol de cateva sute de cuvinte, cred sincer ca ar fi chestii mai importante de comentat decat cautat nod in papura si i-uri puse amboulea 🙂
Eventual sa ne povestesti experientele tale pe 2 roti, recomandari etc.
Singura recomandare a mea este sa nu cumparati o bicicleta fara sa aveti habar despre…biciclete.
Eu, cel putin, asa am facut, nu stiam cu ce se mananca.
Mi-am luat o bicicleta “Rich”, ceva de genul: https://i.imgur.com/vGPT3.jpg . Totu’ bine si frumos la inceput, mergea perfect, dar in timp au aparut problemele cu ea.
Madalin, saru’mana de poza si de detalii. Probabil te-a furat faptul ca e ‘full suspension’ si drept ii ca nu arata chiar rau. Cat nu s-a rupt sub tine (ca stiu cazuri) tot e OK. O mai folosesti sau ai schimbat-o intre timp?
tehnica proasta nu este peiorativ. Ca si eu am mult de tras pentru asta si din pacate nu prea stiu cum sa reglez asta 🙂
suspensia fata ajuta nu la “comoditate” ci pentru a putea lua diverse obstacole fara ca ghidonul sa plece. In oras nu este necesara. Inclusiv cand merg cu bicla doamnei ii inchid suspensia. Imi place mult mai mult fixa pe asfalt: nu pierzi deloc din putere.
alea cu “biclele vechi sunt mai rezistente” sunt niste glume amuzante.
Animal00, nu-s chiar niste glume amuzante “alea” cu bicicletele vechi. De cand am cursiera antica si de demult, am facut cam 7000 de km cu ea intr-un an, fara absolut nici o pb. Si habar n-am cati km avea la bord inainte s-o detin eu.
Ramo, banuiesc ca stii cum sta treaba cu mersul in maini si pe picioare pe bitza, pt a amortiza socurile 🙂 … Dar altii sigur nu stiu asta si se arunca la cheltuieli aiurea pt suspensie full mega super, care nici macar nu-si face treaba si mai si incarca cu kg bicicleta.
Si inca ceva: cat timp mai esti in America, incearca un SCHWINN BREEZE, e o adevarata bijuterie. E cam grea, dar merita banu, daca gasesti una in stare buna. Cele verzi cu saua verde cu alb sunt foarte faine.
eu am prieteni cu bicle de carbon care au 10-20k/an. amuzanta era gluma cu bicla veche care tine mai mult decat una noua.
Corect este: bicla veche buna care tine mai mult decat una noua proasta.
vai ce urate mi-s biclele de gen SCHWINN BREEZE 😀
Euu imi doresc o bicla doar ca mi-e cam asa sa o iau pt ca se fura rau la noi si nu prea am unde sa o tin….desi imi place la neunie sa ma plimb cu bicla!
Am avut bicicleta de mic, de pe la vreo 6 ani, o chestie din aia cu roti mici de 13-14 inchi si cauciuc plin cu diametrul 18-20mm, cadru subtire (cred ca tinea 30kg maxim). Pe la 11 ani mi-a luat tata o Pegas Robusta, adica de fete, ca nu era la alegere, asta era modelul din magazin. Era cu cadru nepliabil si scund, pe roti de 16 inchi, alba. Ce am iubit bicicleta aia, nu mergeam nicaieri mai mult de 100m fara ea. Am batut satul si satele vecine (ca sunt de la tara) atat de mandru de bicicleta mea ce starnea invidia tuturor copiilor ce vroiau a fie prietenii mei pentru o tura scurta cu bicicleta aia alba. Cand am ajuns la liceu bicicleta era deja mica si am abandonat-o in sopron. Mi-am amintit de ea cand am fost acu’ vreo doua saptamani pe la parinti si n-am gasit-o in sopron, iar taica-miu nu stie unde e, poate sub niste lemne, nu-si mai aminteste.
Chestia e ca nu am mai avut de-a face cu bicicleta pana pe la 28 de ani, cand am simtit ca imi lipseste ceva. M-a costat 300 dolari si a mers perfect, Shimano mecanismele, dar am ramas fara ea. Acum am o Magellan Hydra ce ma serveste constiincios de 5 ani, desi e entry level total, chiar si la mecanismele Shimano Turney si furca cea mai ieftina posibila. Le-am reglat de vreo doua ori pana le-am pus la punct si schimba vitezele de parca-s noi, iar furca e la fel de elastica si ergonomica. Am mers si la un maraton, Prima Evadare (55km in 3 ore 20 minute), nu sunt cine stie ce performer, dar ma simt bine cu ea. Am ajuns sa fac 100 km intr-o zi prin satele din jurul Bucurestiului. Mi-am luat de pe Amazon un ceas Garmin cu GPS model Forerunner 610, cu senzor monitor ritm cardiac si senzor dublu viteza si cadenta montata pe furca spate. Pot inregistra orice iesire si avea statistici complete de viteza, distanta, ritm cardiac, cadenta de pedalare, plus inregistrarea traseului cu GPS si afisarea pe google maps. E foarte util in a vedea progresul in privinta vitezei medii si cadentei, semn al cresterii performantei si andurantei. Habar nu aveam ca pot pedala cu ritm cardiac 180-185 (anaerob) timp de 3 minute, respectiv ritm mediu de 150-160 cateva ore. Va recomand un astfel de gadget, face toti banii. Bate orice alt dispozitiv la precizie si viteza de gasire a pozitiei, sub 30 secunde.
Intamplarile prin care am trecut ca biciclist bucurestean sunt cateva si am invatat sa evit si sa previn hazardul. Astfel, la inceput am mers pe piste si trotuar, cu viteze mici, fara sa deranjez pietonii. Usor-usor am crescut viteza de deplasare si cea de reactie. In principiu, pietonii romani sunt de pe alta lume, nu au nici cea mai mica idee ca trotuarul nu le apartine complet. De fapt, ce sa ne miram, romanul se comporta in orice situatie si oriunde s-ar afla ca si cum orice de pe lumea asta ii apartine: WC public, strada, la supermarket in dreptul raftului unde parcheaza cosul si e foarte deranjat si mirat cand cineva are nevoie de un produs de pe raftul blocat de el, la restaurant, la cinema, etc. Pana acum nu am intalnit un pieton care sa mearga pe marginea troturarului pentru a face loc unui eventual pieton grabit sau biciclist ce vine din spate. Nuuuuu, asa ceva e de neconceput, trotuarele trebuie cumva echilibrate pentru a nu se rasturna, mergand pe centrul lor, fix pe centru. Acum eu stiu ca pistele de biciclisti au fost facute fix in scarba pe niste trotuare inguste, pentru a fura cineva banii aia multi folositi la lipirea unor benzi de plastic pe asfalt, jupuite de tigani ca distractie nocturna. Dar totusi, daca esti pieton si numeri pasii, nu-ti poate trece prin cap faptul ca benzile alea galbene si semnele cu niste biciclete intre ele anunta ca niste zdranganiti la cap pe doua roti pot trece pe acolo si s-ar putea sa dea in tine daca stai ca vita pe mijloc? Nu, noi romanii nu putem intelege conceptul de respect reciproc si impartire a strazii si trotuarului ca loc public. Cand trotuarul e parcare publica, trebuie sa cobori in strada, printre alti nesimtiti cu simt de proprietate pronuntat. Pentru ei orice vehicul cu mai putin de 4 roti nu e chiar participant la trafic, e cel mult un obstacol de ocolit indiferent de conditii, pentru ca nu cumva sa se piarda viteza de deplasare. Pana acum am la activ 3 depasiri facute de taximetristi ce au virat imediat dreapta sau au oprit brusc fara semnalizare, in conditiile in care mergeam cu 35-38 km/h (merg repede pe asfalt, desi bicicleta e MTB). Am evitat de fiecare data pentru ca am avut o intuitie ca idiotul (ce pleonasm, taximetristii romani sunt idioti by default) e idiot si iresponsabil. Ultima data m-am oprit, am mers dupa el in benzinarie si i-am spus ca e un idiot sinistru daca depaseste un biciclist atunci cand trebuie sa franeze pentru viraj sau oprire. Cum s-ar fi simtit daca imi rupeam gatul din cauza iresponsabilitatii cu care conduce? Raspunsul lui: pai de ce mergi bah ca bezmeticul asa repede? I-am dat un raspuns dezonorant, dar n-am gasit alta rima: tocmai am iesit de la nevasta-ta si credeam ca ma urmaresti.
O alta intamplare a fost cu o baba pe pista de langa Herastrau, a sarit catelul ala cat o pisica din lesa in fata mea si am virat sa-l evit, infigandu-ma intr-o banca, mai sa-mi rup piciorul, desi nu aveam viteza mare, dar chiar in 2 metri nu se poate opri cand ai 5m/sec.
Si ultima, suspensia cu amortizor pe fata e absolut necesara in oras, unde trebuie sa urcati/coborati borduri, altfel veti schimba des jante, chiar si cu pereti dubli.
Uite cum arata o iesire de-a mea:
https://connect.garmin.com/page/activity/activity.faces?activityId=206999717&actionMethod=page%2Factivity%2Factivity.xhtml%3AuserSwitcher.switchSystem&cid=6292296
salut!am si eu o intrebare,ce se intampla daca lovesti o persoana cu bicicleta pe sosea?sau pe pista pt biciclete?sau in orice loc unde bicicletele au voie si pietoni nu?
Prin Belgia si Olanda nu poarta nimeni casca de protectie, plus ca ei au amenajate drumurile pentru biciclisti.
O fi vorba si de diferenta de civilizatie, nu?
Probabil. Oricum, eu mi-am spart capul pe caldaram o data, nu intentionez sa repet figura. Poate arat caraghios, dar niste leziuni craniene zic ca-s mai nasoale sau doamne feri’ ceva la ‘minte’. Chiar si daca pici de ametit, fara sa te loveasca vreunul, o casca iti poate salva niste neuroni 😀
daca soferii au obligativitatea sa poarte centura si noi biciclistii ar trebui legal sa fim obligati sa purtam casca