Câteva idei de folosit mărunțișul ..

Pe când eram dojo junior (și nici nu știam că-mi voi spune așa pe net), aveam, ca orice prunc, un porc în care să-mi țin banii. Porcul în cauză fusese adus de cineva cadou, era din ceramică și teoretic ar fi trebuit să-l sparg, odată ce-l umpleam, pentru că nu avea „gaură” de … excreție să spun așa. Ați ghicit că e vorba de o pușculiță, pentru că un alt gen de porc era cam greu de ținut la etajul doi, plus că, și când se mai supărau ai mei unii pe alții, se pare că evitau apelativul.

Deci porc – pușculiță am avut de la vreo 6 ani și îl „hrăneam” cu monede, pe care de multe ori le cerșeam cu nesimțire „dați-mi și mie banii ăia, să-i economisesc”.

Ai mei, încântați de avântul meu pionieresc (că am prins și această magnifică titulatură), îmi mai aruncau 1-2 lei în mărunt și chiar dădeau târcoale grăsunului să-l mai îngrașe chiar ei. Vă puteți imagina că din monede de max. 5 lei (și alea le prindeam destul de greu) nu prea făceai o avere, dar, pentru un copil, 30 de lei chiar erau cât o împărăție.

Când am simțit că porcușorul meu dă să facă poc, am luat un „clips” din ăla de păr (cum erau pe vremuri) și am scos monedele una câte una prin orificiul prin care intraseră. Știu că ar fi trebuit să fac porcul țăndări, dar mi se părea risipă, când era atât de frumos. Le număram pe toate, așa de-a valma cum erau pe patul meu, îmi notam cât sunt de bogată și, când era să iau ceva, tot ai mei plăteau, că averea în cauză intra de unde .. a ieșit .. tot în porc.

Bun, un happy-ending ar fi că am economisit și mi-am luat sfântul știe ce sau că-s un monument de cumpătare. Mda, vise, dojo, vise.

Cumva pe drum mi-am pierdut pasiunea asta pentru a ține de fiecare bănuț, am consumat economiile pe câte o jucărie, apoi le-am pus la loc etc.Porcul este și acum la loc de cinste în sufrageria alor mei și mi-e drag să-l privesc. Probabil încă mai sunt tot felul de monede prin el, dar nu m-am mai obosit. Undeva prin adulție, pe când intrasem și eu la muncă, am început să văd banii altfel. Să-mi fie rușine să am monede (zice lumea că-s săracă), să las ca un aristocrat zeci de bani, că doar nu-i voi purta cu mine.

Mi-am schimbat radical ideile în primul an de stat la americani, după ce m-a crezut un întreg magazin amnezică, plecând fără bon și mărunțiș. „Miss, you forgot your change and your receipt”, a urlat omul de la casă de s-a auzit în jumătate de Queens și probabil peste Manhattan în New Jersey. Eu, obișnuită că magazinele românești nu dau mărunt și că mă pot în general șterge cu bonul (din păcat nici chiar pufos nu este), le-am lăsat în plata domnului inițial. Pentru a nu mai atrage atenția unui întreg magazin, m-am obișnuit să-mi iau „dreptul”.

Revenită în țară, am pus la punct planul de atac: voi sta să-mi iau mărunțișul și chiar bonul. Raportez cu încântare că magazinele AU rest. Nu cred că au fost 2-3 ocazii din 2010 când nu au avut mărunțiș. Am și eu în general, așa că ne completăm bine.

Dacă tot am convenit că și aia 10 bani SUNT AI NOȘTRI, hai să vedem ce putem face cu ei, că tot credem că sunt în general inutili. Cel mai mult m-am distrat când am citit despre protestele șoferilor, care au plăti cu mărunt. OK, felicitări, ĂIA SUNT BANI, chiar dacă nu ușor de numărat. 1000 de lei nu sunt 500 doar pentru că-i plătești în monede.

1. Dă-i copilului tău pentru pușculiță

Nu mai suntem în anii 80, dar mă gândesc că niciun copil nu s-ar supăra să aibă propria pușculiță, în care să pună câte un bănuț. Ceea ce învață este să aibă RĂBDARE, până se adună bani de ceva ce-și doresc, plus că observă că puțin câte puțin banii se adună. Suntem destul de debusolați economic vorbind, dar măcar copiii noștri să re-învețe bucuria de a economisi câte puțin și de a găsi valoare în ceva ce pare .. inutil.

Nu mai știu dacă anul trecut sau în 2010 iubi i-a luat fetiței prietenilor noștri o pușculiță de pe ebay de forma unei case de marcat de pe vremuri. Din aia burtoasă, cu o manivelă mică de care tragi, când pui moneda în pușculiță. Și monedele mai mari de un cent sunt numărate chiar, apărând numărul de dolari pe care i-ai acumulat. Nu vă spun cum trăgea asta mică de manivelă și, de câte ori îi dădeam bani pentru pușculiță, se lumina de bucurie.

Periodic, pentru că nu e atât de mare, pușculița se golește și copilul își ia ce dorește (de preferat păpuși, dacă o întrebați). E clar că, într-o țară cu salarii de mii de dolari, faptul că strângi 20 de dolari în monede e ca și nimic, dar principiile rămân: dacă aduni câte puțin, ajungi să ai o sumă mai mare, pe care o poți apoi „investi” în ceva.

Chiar și noi, că suntem ditai oamenii, avem o pușculiță în care mai punem din mărunțiș și, periodic, folosim banii la ceva. Nu sunt sume uriașe, dar sunt niște bani.

Foarte interesant este că, atunci când vezi câți se adună, parcă nu mai ești atât de fericit că ai tot lăsat bani la casă. 20 de bani nu sunt mare lucru, dar, când aduni 30-40 de lei așa rapid din mărunțișul în cauză, parcă nu ai lăsa banii respectivi „bacșiș” la casă.

2. Schimbă-i în bani „adevărați”

Că tot nu simțim că mărunțișul ar fi bani, poți periodic să-i schimbi la un magazin pe bancnote sau la bancă. Sunt multe magazine de cartier care nu ar refuza banii respectivi, până la urmă 10 lei sunt 10 lei oricare ar fi forma lor.

3. Plătește o factură

Dacă ai 20-30 de lei, în loc să dai banii din bugetul „actual”, îi plătești din pușculiță. Poți face întâi transformarea în bancnote, apoi faci o plată.

4. Adună bani pentru o călătorie

Aici probabil e nevoie de mai mult efort decât doar niște monede mici, dar poți pune bancnote de valoare mică și monede, de câte ori crezi că poți să te lipsești de ele. Nu sunt bani mulți puși deodată în „borcan”, dar în timp se adună. Poate finanțezi biletele de avion pentru un citybreak (că tot sunt la modă), costurile cu mâncarea, intrarea la unele atracții.

5. Plătește-ți datoriile sau o rată

Probabil sună ciudat, dar, faptul că aveți un borcan de pildă pentru „rest”, vă poate ajuta să mai acoperiți datoria la vecina de la 3, eventual o rată, dacă se strâng mai mulți. Planificați-vă să puneți la grămadă câțiva lei de câte ori aveți ocazia și se vor strânge. Nu veți aduna sume uriașe, dar probabil vă va prinde jocul și se vor aduna niște zeci/sute de lei. Nu multe, dar probabil suficiente cât să acoperiți o mică nevoie sau să achitați o rată.

6. Economisește banii pentru cadourile de Sărbători

Finalul de an este o tragedie pentru conturi în întreaga lume. Consumerismul ăsta care ne-a cam acaparat pe toți ne „forțează” să fim în rând cu .. lumea, așa că orice cumpătare se duce la vale și facem prăpăd în bani. Cum, în mod ideal, cadourile ar trebui să fie bine alese și nu neapărat să facă gaură în buget, puteți planifica „borcanul” pentru cadourile de Crăciun de pildă. Și să vă țineți degetele departe de card și de banii „mari”. Chiar și mai deștept ar fi să cumpărați cadouri pe parcursul anului, să evitați prețurile de „sărbătoare” specifice sistemului nostru de comerț.

7. Păstrați ceva mărunt în portofel

Știu că mulți au devenit palizi la ideea asta. Să ai mărunțiș în portofel, să vadă lumea ce rupt în fund ești, că nu poți lăsa, de la tine, 50 de bani la magazin. Am mereu și ceva monede în portofel pe care le folosesc, când nu există rest (sau când se adună prea multe), urmând să-mi refac colecția imediat ce un vânzător are rest. Știu că doamna de la colț, de la non-stop, te salută parcă altfel, când îi lași de o cafeluță, dar am observat cu mirare că mă salută și când am mărunțiș exact, doar pentru că îi vorbesc frumos și sunt un client fidel. Și, dacă s-ar uita urât, mare lucru, până la urmă eu decid ce fac cu banii mei.

8. Lăsați-vă copilul să se joace cu ei

Pe când eram pruncă, pe la 6 ani așa, mă jucam de-a magazinul cu prietena mea cea mai bună. Și știam bine merci toate monedele, făceam cu schimbul la vânzare, puneam prețuri pentru fiecare păpușă etc. Ne jucam așa CU ORELE, făcând fără să ne dăm seama și exerciții simple de matematică, pe lângă că ne „antrenam” pentru când aveam să mergem pe bune la un magazin. Știu că banii sunt murdari, dar, dacă se spală copilul pe mâini după, nu știu dacă e chiar o idee rea.

Așa am învățat-o monedele și pe fetița prietenilor noștri. Acolo e mai ciudat, că multe au nume (nickel – 5 cenți, dime – 10 cenți, quarter – 25 de cenți), până și mie mi-a fost un pic ciudat în primele săptămâni. Dar am luat o mână de mărunțiș (că am un talent aparte acolo să-l colecționez), i-am luat câteva jucării, am scris niște prețuri pe ele și ne-am jucat. Nu i-a fost extrem de ușor, mai ales că o puneam să formeze un quarter din dimes sau nickels, dar a prins ideea destul de repede. Și altfel a învățat cum se „trafichează” monedele, decât dacă o tot întrebi: câți quarters intră într-un dolar.

9. Începe sau consolidează un cont de economii

Știu că nu mai e la modă să economisim, dar banii din borcan pot fi începutul unui cont de economii. Luați ce s-a adunat (nu 5 lei), transformați eventual în euro, dacă nu aveți (pe bun motiv) încredere în moneda națională, și depuneți-i la bancă. 40-50 de euro azi, încă vreo câțiva, când se mai adună, nu par un capăt de țară. Dar, așa cum învățam în copilărie, principiul este că IA TIMP și CONSECVENȚĂ pentru a ajunge la un rezultat. Exact valori de care e bine să ne amintim, chiar dacă suntem mereu chitiți pe „instant gratification”, vorba prietenilor de grăiesc în engleză.

Alte idei? Ce altceva putem face cu monedele sau chiar câte o bancnotă mai mică, de ne „deranjează” în portofel?