Am avut o groază de lucru zilele astea (deh, client nou şi “solicitant”), aşa că numai de blogat nu mi-a ars. Voi încerca să recuperez zilele astea şi eventual să mai pregătesc câte o “conservă” pentru a avea în fiecare zi ceva nou pentru voi. Culmea e că azi trebuia să mă duc la America’s Got Talent, că îs audiţiile în New York, dar a dat ăl de sus aşa o vreme jegoasă, că nici nu am regretat munca pe care aveam s-o depun. Oricum pe ploaia asta rece nu ieşeam din casă nici dacă lua foc. Casa, nu ploaia.
Cum sunt însă la zi cu o altă aberaţie de “şou”, cuget că aş povesti eu ce concluzii am tras din America’s Next Top Model.
După cum îi spune şi titlul, se iau nişte june cu “faţadă” bună, se pun la pozat în tot felul de ipostaze, li se predau cursuri de mers, de îmbrăcat, fardat etc. Dintre toate respectivele doar una va primi un contract cu o casă de modă, apariţia pe o copertă de revistă (Elle, Cosmopolitan, Seventeen etc.)
Deci teoretic i-a pus ăl de sus mâna în cap. Există şi contracte pentru “loseri”, că, dacă sunt dame frumoase, nebuni să fie cei de la casele de modă să nu le angajeze. Ce este însă distractiv e totul drumul ăsta de la un nimeni la o viitoare Tyra Banks.
Pentru că exact dumneaei este tartorul emisiunii şi schimbătoriul de destine. Alături de ea, două caricaturi de oameni, Jay Manuel, make-up artist şi sfântul ştie ce, unul dintre puţinii masculi pe care i-am văzut cu sprâncene pensate. Gay, of course. Alături de el, “Mrs. J”, adică Jay Alexander, specialistul în mers pe podium. Dacă Manuel e ciudat cu sprâncenele lui, ăstalalt e numai bun de paradă.
Oricât îs de deschisă la faza cu persoanele gay (am prieteni de genul şi sunt nişte oameni absolut mişto, care arată ca nişte bărbaţi normali, nu ca nişte pupeze din astea machiate), când îl văd mai ales pe Alexander, chiar am senzaţia că s-a mişcat ceva printre ţiglele de pe casa lui. Dar deh, tre’ să fie şi un nebun, că nu-i show altfel.
Banks, trecută bine prin viaţă şi pe masa chirurgilor plasticieni, arată încă suficient de interesant, plus că nu pare chiar de tot proastă. Nu-i nici inginer la NASA, dar e clar cu 3 clase peste fătuţele respective.
Şi acum să trecem la concurente, venite din toate cotloanele ţării lor, începând cu marile oraşe şi terminând cu tot felul de cătune din alea de care nici ăl de sus nu mai ştie. Ele, dragele de ele, sunt grădină zoologică, nu alta.
Încep să cred că ăia de spun că o femeie şi frumoasă şi deşteaptă e bărbat, nu-s chiar proşti. Cred că 2% dintre pupezele astea pe care le-am văzut în vreo 10 sezoane, au ceva în cap mai mult decât câlţi sau aer. În rest, te-au bătut sfinţii. Pe lângă că-s majoritatea cutre, unele sunt de o prostie demnă de Cartea Recordurilor.
Şi ajungem la calitatea primordială a majorităţii: răutatea. Pot înţelege că eşti acolo cu un scop, pot înţelege că nu ai venit de acasă cu ideea să devii miss popularitate, dar, pentru numele a tot ce e sfânt, ai venit într-un SHOW TELEVIZAT, deci te văd milioane de oameni, plus că ai venit să-ţi pui la punct o carieră. Naomi Campbell îşi permite să fie un jeg, pentru că e cineva în modă, tu, ca miss nobody, ar trebui să fii ca o pisicuţă. Mai ales că nu doar câştigătoarea poate prinde o carieră, reprezentaţii caselor de modă sunt cu ochii pe TOATE concurentele, deci poţi să pui de un contract, imediat ce te-au dat afară din competiţie.
Graţioasele domnişoare mai au o calitate: sunt împuţite. Am înţeles că acasă strânge mama după tine, că nici io nu-s obişnuită cu munca grea. Dar, când eşti plecată de acasă, cu încă 12 ameţite, poate ar fi indicat să speli o cană de ceai sau să cureţi baia, după ce ai făcut duş. Măcar după tine. Cum arată casa aia în care stau, după ce ies toate, e ceva de pomină.
După cum bănuiţi fiecare are o poveste a ei. Una e orfană, alta a crescut pe străzi, alta s-a drogat, una-i gay etc. Dacă nu au “monstruleţi” în trecut, atunci suferă de nuş’ ce chestie sau le-a fost greu crescând în familie bogată şi studiind la Yale. Normal că damele ce vin dintr-o familie vai de soarele ei, deşi asta e singura lor şansă poate de a ieşi din mizerie, îs mai ocupate să facă tam-tam, decât să-şi facă treaba. Iar treaba înseamnă să umble pe podium, să îmbrace diverse chestii şi să pozeze OK. Chestii foarte complicate, din câte se vede, la ce drame sunt pe acolo şi cum buctează unele dintre ele.
Mă veţi întreba de ce m-am uitat la prostia asta. Nu ştiu, cert e că am urmărit vreo 10 sezoane cap-coadă. Ceea ce-mi place totuşi, pe lângă circul implicit, este transformarea. Câteva dintre fătuţele alea chiar au ceva stofă şi e interesant să le urmăreşti evoluţia de la zero la ceva totuşi acceptabil. Plus că niciodată nu poţi ghici care dintre beleţele dintr-un sezon va ieşi pe primul loc.
S-a mai uitat careva la chestii din astea de atrofiat neuronii sau doar io m-am zărghit la cap?
