Cine-ţi spune că viaţa se va schimba radical după ce se albăstreşte băţul (se face roz în cazul nostru), nu spune prostii.
Imediat ce am aflat că vom deveni părinţi, am început cursa înarmării cu haine şi produse pentru copil, am trecut la studiat cărţi despre sarcină şi dezvoltarea copilului în primul an de viaţă, vizite periodice la medic şi discuţii despre cum va decurge naşterea.
Atunci am decis şi că voi naşte prin cezariană, ceea ce s-a şi întâmplat.
Cu toate aceste pregătiri meticuloase, maternitatea tot m-a luat pe sus.
Acum, după doi ani şi jumătate de când s-a născut copilul nostru am sintetizat câteva informaţii pe care mi-aş fi dorit să le ştiu înainte şi care sper să le poată folosi altor viitoare mame.
Nu există bine sau rău când vine vorba despre îngrijirea copilului
Normal, asta nu înseamnă că-i dai sarmale la 2 luni sau că-l laşi să zacă plin de rahat cu orele. Nu discutăm despre acţiunile parentale care sunt clar dăunătoare.
Dar nu se rupe cerul în două că nu poţi alăpta, că i-ai dat suzetă sau că-l cari cu un sistem de purtat ne-ergonomic.
Ştiu că este un adevărat război online despre sistemele ergonomice vs. cele ne-ergonomice. Ideal este să luaţi varianta mai nouă, dar nu se rupe cerul nici dacă purtaţi copilul într-un sistem vechi.
La fel cu dormitul.
Dacă vă este OK să dormiţi cu toţii împreună, dormiţi aşa, dacă nu, lăsaţi copilul în camera lui.
Eu personal nu sunt adepta strategiilor de genul cry it out, dar sunt bebeluşi care se odihnesc de minune în pătuţul lor, aşa cum sunt bebeluşi care simt nevoia să fie alături de mamă non-stop.
Orice ai face, tot va fi greşit pentru unii.
Dacă ai prea multă grijă faţă de copil, unii te vor admira că eşti o mamă dedicată, în timp ce alţii vor comenta că îl sufoci şi va sta după fusta ta şi după ce se însoară.
Dacă stai prea mult cu el în braţe nu e OK, dacă stă prea puţin, eşti o mamă rea.
Dacă arăţi ca un troll proaspăt trezit din somn, ar fi cazul să te îngijeşti mai bine, dar să nu fi prea arătoasă ca proaspătă mamă, că iar cadrează prost.
Cu nutriţia e tămbălăul şi mai mare: nu e corect să-i dai lapte praf, dar şi alăptatul ăsta are o limită clar stabilită de grupurile de pe facebook şi eventual OMS, dacă mai contează opinia lor.
Trebuie să fi atentă la cum faci diversificarea, dar nici prea multă atenţie nu e bună, vei fi considerată o adevărată maniacă.
Deci, pentru că nu are rost să mai insistăm, orice vei face pici prost, aşa că ideal este să te informezi cât mai bine, să ai un pediatru excelent alături şi să judeci fiecare mişcare cu atenţie.
Modul în care naşti este absolut irelevant
Da, ştiu, absolut oricine are o opinie despre cum ar trebui să naşti, dar este o alegere pe care ar trebui să o faci tu singură.
Nu decide soţul pentru tine, nu decide soacra, nu deschide tanti aia de pe Facebook care se consideră eroină doar pentru că a îndurat 48 de ore de travaliu.
Discuţi cu medicul tău, de informezi, decizi.
Oricum vei proceda, atât timp cât ai luat o decizie informată, ai un medic decent alături de tine şi merge totul OK, contează prea puţin în marea schemă a lucrurilor pe care orificiu s-a întâmplat expulzia.
Pentru că, să-mi fie scuzată lipsa de lirism, e o expulzie.
Că iese copilul pe unde a decis natura sau pe unde i-a făcut doctorul cale chirurgical, e irelevant.
Contează să fiţi în siguranţă şi să treceţi cu bine.
Eu am decis să fac cezariană, pentru că ştiam că sunt în siguranţă. Am avut o echipă medicală excelentă, am avut condiţii bune, a durat 30 de minute tot procesul.
Singurul mod în care ar fi putut să-mi dea cu virgulă, era să vină doctorii beţi la clinică, ceea ce nu avea cum să se întâmple.
Da, era placenta calcifiată deja, da, a fost hemoragie, da, am avut o tensiune de om leşinat. Dar ştiam că sunt pe mâini bune şi nu am avut absolut nicio emoţie.
Aşa cum sunt femei care nasc vaginal ca nişte campioane, sunt pregătite mental pentru o asemena caznă, colaborează frumos cu medicul şi moaşele.
Avem fiecare dorinţe diferite, suntem pregătite emoţional pentru anumite decizii, dar măcar să fii tu cea care decide.
Nu te lăsa influenţată de opinia ambasadoarelor naşterii vaginale (unele foarte vocale, deşi nu cu rea intenţie), nu te lăsa influenţată nici de predicatoarele cezarienelor.
Eu am citit mii de comentarii despre cum au născut femei de pe ambele părţi ale Atlanticului, am discutat cu medicul meu şi am decis să procedez într-un anumit fel.
Da, momentul când îţi vezi copilul pentru prima dată este … epic.
Vei fi emoţionată, vei simţi că-ţi stă inima în gât. Poate vei plânge de emoţie, dar este normal, sentimentele te iau pe sus ca o cascadă.
Oricum vei naşte, emoţia asta o vei simţi. Pentru că ai devenit mamă şi pentru că te întâlneşti cu bucăţia aia de viaţă care a crescut în interiorul tău şi ţi-a frăgezit ficaţii în ultimele săptămâni de viaţă intrauterină.
Chiar dacă acum, înainte de naştere, alegerea asta ţi se pare capăt de lume, e doar un stadiu. Va trece. Şi ai o viaţă întreagă la dispoziţie cu micuţul tău.
Bebeluşul nu se rupe
Imediat ce am pus mâna pe Nadia, am avut impresia că se sparge şi dacă ne uităm mai intens la ea.
Eu mi-am mai revenit un pic, observând că mişcările mele neîndemânatice nu o distrug, dar soţul a fost şocat încă vreo 2 săptămâni şi o ţinea în braţe de zici că exploda o bombă în mâna lui.
E foarte posibil să nu poţi alăpta
Când am născut, am pornit cu ideea că voi face totul să alăptez.
Nu a mers.
Am avut alături toată echipa medicală, am făcut ceaiuri, am înghiţit pastile. Am pompat 2 luni fără prea mult succes. 40 de ml la început (după o injecţie cu oxiton), 10-15 ml după câteva săptămâni, când fiica mea bea deja 150-200 de ml de lapte la o masă.
Am avut noroc cu un soţ cât se poate de înţelegător, care nu m-a lăsat să cad pradă gândurilor negre. Îmi spunea să mă uit la fiica noastră cât de frumos se dezvoltă şi cât este de bine îngrijită. Sunt o mamă bună, chiar dacă natura mi-a jucat asemenea feste.
Interesant este că, doar după ce am avut curajul să recunosc că nu-mi iese faza cu alăptatul, au început şi alte prietene să spună despreă dificultăţile întâmpinate. Unele au alăptat puţin, altele deloc, dar nu au îndrăznit să recunoască din cauza unora care nu înţeleg că nu toate femeile sunt construite la fel.
Învaţă să îţi accepţi alegerile şi să te concentrezi pe the big picture
După cum spuneam nu vei face mereu pe gustul altora şi este important să îţi accepţi deciziile şi să îţi ierţi greşelile.
Eşti probabil o femeie informată, căreia îi pasă de copilul ei, dar chiar şi aşa nu vei reuşi să faci totul perfect. Încetează să te învinuieşti, o mamă în pragul depresiei nu foloseşte nimănui.
Studiază despre viața intrauterină, e fascinant să înțelegi ce se întâmplă cu puiul tău.
Studiază despre primul an de viață și nu vei fi aproape de infarct ca face acneea bebelușului sau sughite.
Dar nu deveni obsedată de amănunte.
Nu-ți pierde bucuria de a fi mamă doar pentru că nu ai făcut x sau y lucru, ai zeci de ani de petrecut alături de copilul tău.
Este un maraton, fii sigură că reziști până la final.
Important este sa știi să îți simplifici viața pe cât posibil și să nu mai bagi în seamă chiar toate toanele celor din jur.
La faza de simplificat eu am ales varianta scutecelor de unică folosință, Pampers chiar. Am folosit Pampers de când s-a născut Nădiuța, am încercat mai multe variante de-ale lor și experiența a fost plăcută, atât pentru mine cât și pentru fată. Cea mai amuzantă fază a fost când i-am vizitat pe cumnații mei în Spania și mi-au spus că acolo nu există Pampers. I-am pus, sărmanii, să caute peste tot, pentru că soțu a decretat că fie-sa nu face decât în Pampers. Odată ajunse acolo am descoperit că se cheamă Dodot, deci ordinea mondială a fost restabilită.
Bonjour!
In primul rand trebuie sa precizez ca m-am regasit 100% in ceea ce ai scris in acest articol.
Oricum ai proceda nu-i poti multumi pe toti. Spre deosebire de tine, sau mai bine zis in completarea celor scrise de tine, eu am mai trecut si prin nebunia vaccinurilor (sa i le fac? / sa nu i le fac?) fiecare pricepandu-se care de care mai bine, de la vladica la opinca. Si am mai avut de indurat si tot felul de remarci cu subanteles neplacut cu privire la faptul ca am ales sa il alaptez pe Alex dupa ce a implinit 1 an (desi incepusem diversificarea la 6 luni, si el papa foarte bine). Sa nu-ti povestesc de aventurile ce le-am avut cand a inceput Alex sa mearga si sa traga tot de prin jurul lui, nu neaparat in casa. Nu-i chip sa merg la un supermarket ca ma trezesc in cos cu te miri ce, sau ia de pe raft si da drumul jos (ex. sticlute, chiar borcane de sticla), etc.
Dar, vorba lui Creanga, daca n-ar fi, nu s-ar povesti . . . . . . . . . .
Bonjour si la tine 😉
La mine a fost clar: avem pediatru in familie (matusa fetei), care ne-a spus ca recomanda vaccinul. Este medic de 30 de ani, e un medic exceptional si am avut pur si simplu incredere in ea. Plus ca am mai citit una-alta si am preferat sa vaccinez copilul.
Alaptatul dupa 1 an e privit ‘ciudat’, desi iar este o alegere proprie. Si faptul ca are acces la acest lapte matern cuget ca nu e chiar rau. Nadia a baut formula pana acum o luna (deci pana pe la 2 ani si 4 luni), pur si simplu pentru ca, desi mananca bine si incerc sa-i gatesc chestii sanatoase si cat mai ‘complexe’ nutritiv, mi-era mereu teama ca va slabi ca lupta de clasa, daca nu mai are laptele ala ‘formulat’. Aparent e OK, desi inca cere lapte seara si pe la 4-5 dimineata, dar ii dau din asta ‘normal’.
Iti spun sincer ca, daca puteam alapta, nici eu nu ma opream la 6 luni.
Cu nazdravana asta merg doar la supermarket cu cos de cumparaturi din ala in care pui copilul. Ca are si ea mania sa ‘cumpere’ tot magazinul altfel 😀
Eu am ajuns la concluzia ca daca stau sa ma gandesc prea mult la fiecare detaliu in parte, n-o sa-mi doresc niciodata un copil de teama ca n-o sa fiu mama buna. Sa stii ca le apreciez intr-un fel pe cele care fac copii la 20 de ani si care nu se corconesc atat. Intr-o oarecare masura mi-ar placea sa fiu ca ele, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce-o sa fac atunci cand o sa-l am, cum sa fac sa-l protejez cat mai bine, si cum sa fac pentru a-i putea oferi cele mai bune conditii.
Hmm..incerc sa-mi fac curaj, imi doresc foarte mult un copil, dar am inca retineri. Interesant articolul tau! 🙂
Fata draga, nu te mai codi, da-i drumul 🙂
Eu am asteptat destul pana sa fac copil, sa am o afacere, sa fiu sigura ca am omul potrivit, sa calatoresc etc. Si acum ma gandeam ca mi-ar fi placut inca un copil, dar suntem prea batrani si riscurile sunt prea mari pentru diverse ‘bucurii’.
Cunosc si mame foarte tinere (20 de ani, pentru mine is foarte tinere) si, desi nu le e chiar mereu usor, parca nici atat de nasol nu este. Si au ocazia sa mai faca un prunc, daca doresc.
Daca faceam fata cu 2-3 ani mai devreme, atunci mai incercam un puradel, asa, ne multumim cu minunata asta mica 😀
Subscriu la tot ce ai scris, dar ce as fi vrut eu sa stiu… ca vom dori ca unul dintre noi sa aiba program flexibil pentru copil, mai ales de cand a intrat in colectivitate si raceste sau pentru cand va vrea sa faca te miri ce sporturi si optionale. Dar nu-i timpul pierdut si datorita articolelor tale despre freelancing voi incerca aceasta cale 🙂
Ancuta, este posibil. Sunt multi romani care castiga un ban cinstit muncind pe proiecte online. Unii castiga niste bani, altii niste salarii deodata, depinde de experienta, portofoliu, vechime etc. Oricum nu este atat de complicat si merita sa incerci macar. Nu stii de unde sare iepurele 😉
E un articol foaaarte misto, eu l-am distribuit pe pagina blondelor si in privat la cateva viitoare mamici.
Sunt si eu fan Pampers. Iti povestesc ce am patit recent: eram in parc, dupa ploaie, bancile ude. Nu aveam servetele uscate la noi, ghici ce am folosit sa stergem banca? Un pampers! Worked wonders!
Saru’mana de share si welcome pe dojobloaga. De acu’ ar trebui sa intre comentariile automat.
Is super-absorbante si fii-mea a fost mult timp indragostita de ele. Abia de ieri a inceput sa ii placa mai mult ideea de chilotei decat de scutece, sper sa o tina naravul, ca acus’ o marit si tot cu Pampers e pe ea 😀
am descoperit recent blogul tau si sunt super incantata de el. articolul asta m-a uns pe suflet. :). am 38 ani si voi avea un bebe…saptamana urmatoare. am optat pt cezariana si nici nu a aparut copilul ca deja am creat controverse peste tot, de la felul nasterii si pana la hainele, patutul, carutul ales..important e ca incerc sa nu ii bag in seama pe toti comentatorii/opinatorii si, cum imi spunea doctorita mea, «faci cum crezi ca e mai bine pt tine si copilul tau». f utile articolele tale, o sa continui studiul blogului :).