M-am tot învârtit prin alte subiecte şi predicate şi am uitat să vă pove despre o chestie ce s-a întâmplat acum ceva săptămâni la Real. Eram pe acolo cu Mama Ana, in speranţa că îi reînnoiesc un pic colecţia de cratiţe, poate nişte carne proaspătă etc. Şoping adică, potolit, că e criză, dar totuşi şoping.
Umblăm printre rânduri organizat (că eu mă fâţâi la rând pe fiecare “culoar”, pentru a nu pierde din vedere nimic) şi ajungem într-un final la casierie. În faţă o doamnă la 50 de ani, pune de zor produsele pe bandă. În câteva secunde, vine şi soţul, tot la vârsta în cauză. Nu este îmbrăcat la 4 ace, dar se vede că nu este chiar muritor de foame şi are o atitudine foarte politicoasă, lucru destul de rar mai nou. Ceea ce se cheamă domn, fără ghilimele.
Vine cu o etichetă udă în mână:
Am lovit din greşeală cu mâna raftul şi a căzut acest borcan de murături. S-a spart. Vă rog frumos să îmi treceţi la cost şi preţul lui, pentru că l-am spart.
Tocmai când să îmi adun “băierile” gurii, deschise prosteşte de uimire, urmează lovitura de graţie de la puştoaica de la casă.
Duceţi-vă să luaţi alt produs. Doamne fereşte … auzi să plătească borcanul spart.
Clar, îmi venea să îi dau în bot.
Deci omul vine ca un domn ce este, recunoaşte că a făcut o prostie, îţi vine cu eticheta şi cu rugămintea de a trece în contul său paguba (DUPĂ CUM SUNT ŞI REGULILE IN RAHATUL ĂLA DE MAGAZIN) şi tu te miri ca proasta de acest lucru şi dai cu doamne fereşte, de parcă ar fi nebun. Pentru că replica ei era batjocoritoare faţă de “fraierul” care uite dom’le vine să plătească paguba, în loc să fie ceva de genul:
Nu e nicio problemă. Apreciem fapta dvs. Vă rog să luaţi însă alt produs şi va fi totul în ordine, nu vă încasăm paguba, oricum mulţumim pentru că aţi procedat aşa.
Eu în modul ăsta aş considera că se putea proceda. În loc să se facă nevăzut, fără a recunoaşte nimic, omul ăsta a venit la casă cu eticheta şi cu rugămintea de a se încasa o pagubă de 3.7 lei făcută de el din greşeală. Iar tanti de la casă făcea comentarii semi-mistice şi semi-idioate la adresa lui, pentru simplu fapt că omul în cauză a fost CINSTIT.
Şi asta îmi aminteşte de faptul că probabil pentru mulţi să recunoşti o greşeală şi să accepţi “pedeapsa” este de factură mistică de-a dreptul, SF, ce să mai zicem … Mulţi sunt preocupaţi de cum să nu plătească, să “şmecherească” ceva, să eludeze vreo lege .. avem probabil înscris genetic “furtul” de orice gen şi nerecunoaşterea vinei, că altfel nu îmi explic. Sau poate şi părinţii (unii) au încetat să îşi mai educe copiii în spiritul corectitudinii.
Îmi amintesc acum de reacţii din astea idioate de la cunoscuţi, şocaţi de refuzul meu de a urca în tramvai de pildă, dacă nu am bilet, chiar dacă ştiam că vine controlul foarte rar şi e posibil ca la ora aia să nici nu apară. Sau să mă strecor la nu ştiu ce spectacol, pentru că pot sări gardul etc.
Şi să ai destule “cojones” încât să recunoşti că ai greşit, iar în momentul ăla să nu te ia în râs o pipiţă de 18 ani pentru care cinstea şi responsabilitatea sunt chestii total necunoscute şi de nedorit.
