Pe când m-am prins că e ceva „suspect” speram că voi scăpa de una dintre cele mai mari bucurii ale femeilor gravide: grețurile matinale. Care grețuri nu-s doar matinale în cazul unora (ghici în care categorie am șansa de a mă încadra), așa că te strâmbi la mâncare de când deschizi ochii dimineața, până la culcare. Parcă spre seară se mai potolesc, dar pe la prânz zici că mi-a căpiat ficatul de tot. Aș putea aprecia faptul că nu prea am fraternizat cu buda, dar, caloric vorbind, tot pe minus sunt de 3 luni.
Vineri am văzut din nou minijar-ul, după cum îi spune ta-su și am aflat că-s mari șanse să fie fată. Jack pot! Are deja peste 5 cm și undeva la 50 și ceva de grame. Așa că maică-sa trebuie sa înceapă să pună kile pe ea (nu să le dea jos), că e deja fată mare și are nevoie de nutrienți. Doctorița mea glumea că mă pune la perfuzii și a renunțat la idee (bună, de altfel, dacă sunt prea subnutrită), doar pentru că am slăbit doar 2 kile (de la 52 la 50), deci nu e dezastrul chiar atât de mare.
Așa că mi-am propus ca, îngrețoșată sau nu, să încerc să pun ceva pe mine. Nu neapărat de teama perfuziilor (că la câte analize fac sunt găurită ca o sită), ci pentru că e momentul să pun kilograme și-n direcția asta.
Ca orice om preocupat de kilograme, am început să-mi număr caloriile și mi-am alocat un foarte greu de atins număr de 1900 pe zi. Ceea ce e de-a dreptul fantasmagoric, în ideea că avem prostul obicei să mâncăm sănătos și oricum nu eram mare mâncăcioasă nici înainte (m-am mai amuzat cu LoseIt – un site mișto de calorie tracking – are și o aplicație super drăguță și-mi ieșeau mereu valori sub cât ar trebui în mod normal să consum zilnic). Acum, că-s dată peste cap e chiar și mai greu să consum suficient, dar măcar, ținând „jurnalul” respectiv îmi dau seama cum stau și pot face câte un efort pe tema asta.
Glumeam ieri cu Mircea că fie-sa se trezește dimineața și-și zice în barbă „ce-i place maică-mii în mod normal? Așa, las’ că nu-i mai place”. Așa am ajuns să nu pot mirosi usturoiul (și eram înainte în stare să-l pun și pe tort), să nu-mi mai priască pizza (despre care scriam abia acum câteva zile că e una dintre chestiile de care-mi e mereu poftă), nici mirosul de pâine făcută în casă nu-l mai înghit (și înainte eram cu nasul tot prin bucătărie, când se cocea).
Dar aș bea Cola (porcărie pe care n-am mai simțit nevoia s-o consum de la 20 de ani) sau vin (din ăsta nu-i OK că are totuși alcool) și aș mânca cheesburger (chestie de care fug în mod normal) sau chips. Din fericire am atâta minte încât să nu consum porcăriile astea, dar e ciudat cum mi s-au dat ficații peste cap în ultimele săptămâni.
Cam astea-s noutățile și bucuriile din ultima perioadă. Sper că până la finalul lunii voi reuși să pun ceva pe mine, altfel chiar că intru la griji.
Don t worry be happy 😛
măi Dojo eu am poftit la Pepsi. dar cum să-ţi spun, era de ajuns să văd sigla şi gata. şi la grefuri. grefurile erau bune dar ce te faci cu Pepsi? ţin să-ţi spun că am băut, că nu puteam altfel, şi compensam cu muulte grefuri în toate felurile posibile dar, n-am avut nici un fel de greţuri, parcă era altceva. se spune că primele trei luni sunt mai grele iar cum tu ai trecut de asta îţi ţin pumnii din tot sufletul
Aha, deci nu mi-am pierdut mintile de tot …
Sa vedem ce minuni mai inventeaza asta mica in ceea ce priveste nutritia mea 😀
şi-acum îmi amintesc când văd sigla pepsi. şi nici măcar n-am fost, nici nu sunt, o mare băutoare de sucuri acidulate, dacă ar fi după câte sucuri cumpăr pentru mine fabricile astea s-ar închide. pofta cu pepsi m-a ţinut toată sarcina, era ca o dorinţă inexplicabilă dar atât de mare încât nu-i puteam rezista. trebuia să beau şi doamne ce gust deosebit avea, era ceva pentru care nu ai cuvinte.
E firească treaba asta cu grețurile și-or să mai țină o vreme. Vestea bună e că, după o vreme, o să-ți placă iar lucrurile pe care acum nu le poți suporta… sarcina vine la pachet cu toate schimbările de pe lume, e clar. Exact așa eram și eu acum șase ani – șaseeee aniii???? fantastic!!! – și aveam sentimentul că nimic nu o să mai fie normal, așa cum defineam înainte normalul… dar, cum zicea cineva, când faci un copil, totul se schimbă, în sensul că e la fel dar mai bine… de fapt, nimic nu e la fel. dar mai bine e, clar…
sarcină ușoară în continuare! mă bucur că ai scris despre cum te simți, chiar eram curioasă.
Incerc sa nu scriu prea des, ca nu vreau sa plictisesc lumea cu minunile astea, dar uneori tre’ sa zici, ca nu se mai poate 🙂
6 ani .. abia astept sa aiba si puradelul meu varsta asta. Is atat de sfatosi si de dulci atunci …
5, de fapt, urmează să îi împlinească pe 22 august… pusesem la calcul și sarcina… :))
da, măcar din când în când, mai spune… 🙂
eu mai am acum cam 3 saptamani pana la D Day. In primele 3 luni am avut doar greturi si atat, fara varsaturi dar nu am pierdut un kg ptr ca imi era foame continuuuuuu si greata si foame si dac anu mancam la 2 ore mi se facea rau de aproape picam, wonderful :)Am avut o perioada de ciocolata si una de seminte. Intr-o vreme sotul imi facea sushi cu pestele gatit, ca sa imi faca o placere dar mie imi facea si mai greata, sper sa imi placa din nou dupa…
Inca o chestie, de ce iti zice ca e fata, la 3 luni e cam devreme? In general daca iti zice ca e fata, tot nu e sigur sigur, sunt mari sansele sa fie baiat pentru ca la ecografii cica nu se vede foarte bine (eh la mine se vede, va fi francez)
NASTERE USOARA! Abia astept sa citesc cum a fost totul 🙂
La eco s-a vazut doar cordonul momentan, deci banuiala este ca-i gagica. Acu’, daca se brodeste sa fie baiat, zau ca nu ma supar, sanatos sa fie, ca de restul ne ocupam noi.
De 3 zile stau cu afurisita aia de aplicatie si notez tot … sa vad cum merg cu caloriile. Pranzul il mananc in 2 stadii acum (supa la inceput – nu prea mai suport alt fel intai decat supa de gaina cu taitei, apoi peste juma’ de ora sau o ora felul doi. Din fericire inca nu mi-a aruncat nimeni farfurii in cap ca stric tot zen-ul pranzului 😀
Am multe ‘snack-uri’ de fructe, fistic, cate o juma’ de felie unsa cu diverse etc. Daca mananc prea mult, mi-e rau, asa ca halesc des si cate putin. Noroc ca stau acasa, ca altfel cred ca si capiam, daca mergeam la un job normal.
Sper sa fiu in stare sa pun macar 2 kile, sa recuperez ce-am pierdut. Mai vedem cum evolueaza treburile 😀
Probabil ca poftele se vor mai schimba , in decurs de 6 luni…Iar dupa ce bebelina va misca , vor incepe sa dispara si greturile.Sigur , nu este o regula general valabila , caci sunt doamne insarcinate care au greturi toata perioada sarcinii.In plus nu este valabil ca ceea ce eu am patit sa pateasca toata lumea! 🙂
Eu zic ca dupa 4 luni de sarcina , cand bebelina va misca din picioruse , vor mai trece greturile si se vor diversifica poftele.
Personal am dus pana la capat doua sarcini in care am mancat aproape orice si am baut tot ce am poftit.Ambii copii au fost nascuti la termen si sanatosi , primul 4 kile si al doilea 4,100 kile.
Iar de la al doilea sunt big blue whale! 😀
la capitolul asta nu-ti pot da sfaturi, ca si eu am slabit in primele luni de sarcina, ca dupa aia sa ma expandez brusc 🙂
inainte de pufulete nu puneam gura pe portocale decat daca erau sub forma de suc, iar in timpul sarcinii as fi mancat incontinuu..
ma rog, tu stii cum au fost sarcinile mele, sper ca a ta sa fie cat mai usoara. stiu cata bucurie poate sa-ti dea fiinta care creste in interiorul tau, ca o perla, chiar daca ti-e rau 🙂
iar daca e nevoie de vitamine si hidratare direct in vena, du-te si baga. minijarul sau minijara o sa aprecieze, sunt sigura 🙂
eu aplicam metoda dormitului ca sa stea mancare in mine. dupa ce-a miscat nu mi-a mai fost rau, dar incepeam sa fiu mai mare decat sunt in mod normal, era vara si mi-a fost putin greu. oricum eu zic sa te relaxezi, nu poti contoriza totul prea in amanunt, devii obsesiva si stresata maxim. numai bine va doresc!
Si daca poftesti la ceva si nu iti indeplinesti pofta de frica caloriilor, cred ca mai rau faci bebelusului.