Asta-i vorba lui iubi, care sper că m-o ierta că-l plagiez. Nu aş spune că-s înnebunită după porc, în general îmi place mai mult puiul făcut cu tot felul de mirodenii, dar, din câte ştiu, consum carne şi nu prea am probleme cu niciuna. Mănânc şi miel şi vită, fără nazuri .. cu micul amendament că nu-mi place carnea în sânge. Ştiu că-i bună, dar, când o văd aşa roşiatică, simt că-mi doresc să devin vegetariană.
Pe lângă carnea de la care nu mă opresc, avem produsele lactate. Laptele dulce în special din care “scufund” măcar juma’ de litru pe zi (câte o ceaşcă de lapte cu Inka – adică un amestec pe bază de cicoare, că nu-s cafengie – dimineaţa şi seara). Nu zic nu la o brânză, uneori mai manânc şi iaurt. La fel şi oăle sau alte produse “animaliere”. De ce vă zic asta? Pentru că acum 5 minute am pozat următoarele senzaţionale produse:
Nişte combinaţii pe bază de frunze uscate, care chiar aşa au gust .. de frunze uscate. Cu nişte mirodenii să le dea ceva aromă. Mda, am gustat foarte puţin şi am scuipat minunea. Deci e clar că nu-i pentru mine.
Şi mă gândesc cu tristeţe ce mese anoste trebuie să aibă oamenii ăştia. OK, haleşti fructe, vegetale, astea-s bune şi-i indicat să nu lăsăm ziua să treacă fără să le avem în plan. Dar sincer, io, după o masă din asta “ierbivoră” aşa o foame îmi fac … Cum să trăiesc fără lapte? Fără oua? Fără carne? Nu manânc cantităţi mari de carne, nu sunt ahtiată după ea, dar nu cred că mi-aş dori o viaţă doar pe bază de ierburi.
Aş trăi mai mult? Probabil, cine ştie. Aş fi mai slabă? La fel de probabil că aş umbla mereu flămândă. Oricum nu am probleme de “ponderabilitate”, aşa că nu stă argumentul ăsta. Prefer să trăiesc 100 de ani pe o dietă vegană? No way, Jose. Mai bine scap la câte un grătărel sau un “pan fried chicken” cum doar eu ştiu să fac, decât să mestec frunze ca un canar.
E prea exagerată o asemenea dietă? Sau suntem noi prea întârziaţi pentru a înţelege chestii din astea?
