De pe când știam deja că sunt gravidă și că am de luat niște decizii, am tot stat călare pe net să caut articole despre ce mă interesa: modalitatea de naștere și eterna problemă: la stat sau la privat?
Am decis pas cu pas că va fi totuși o cezariană planificată și că vom face „investiția” în conturile unei clinici private locale. S-a brodit să fie President. Acum e rândul meu să scriu despre această experiență și sper ca in viitor să le facă ușoară alegerea viitoarelor mame sau cel puțin să le mai ofere o informație de la „prima mână” să zic așa. Acum povestea nașterii Nadiei.
Totul a început în 5 februarie … OK, a început prin concediul de anul trecut din Croația, dar vorbim despre naștere acum 🙂
M-am dus la doctor să vedem cum mai stăm și ne-am dat seama că data stabilită, 11 februarie, nu mai pușcă. Tânăra domnișoară era destul de pregătită de lansare, așa că am fost întrebată dacă mă deranjează să nasc mâine seară. Nu, eram cam gata cu toate (chestii de business) și, deși nu mai aveam parte de un weekend zen, așa cum îl planificasem, mă bucuram să-mi întâlnesc fata.
Am ieșit de la medic cu un rânjet încântat și l-am anunțat pe soț (șoferul meu deja de o lună), că mai avem vreo 24 de ore până la marele moment. Am luat de la farmacie niște microclisme (să plec și eu cu colonul curat la bătălie) și am revenit acasă, plini de nerăbdare.
Aveam deja stabilite detaliile, clinica avea să fie anunțată de medic, discuția cu anestezistul am avut-o (plus analizele și consultul cardio făcut). S-a decis să facem peridurală, variantă agreată de toată lumea (eu inclusiv, că doream să fiu trează când se naște a mică).
A doua zi, undeva pe la 17, ne-am înființat la President. Am fost imediat preluată de o asistentă, trecută din hainele de „civil” în cămașa de spital, apoi pusă la monitorul fetal. În acest timp soțul completa de zor acte și dădea cu subsemnatul. Am stat așa vreo 30 de minute, mi s-a luat și tensiunea, apoi ne-am despărțit și am pornit spre etajul 3, în timp ce el părăsea clinica.
Am intrat în salon, pentru că operația era stabilită după ora 19. Odată ajunsă acolo mi-am strivit o înjurătură, nu eram singură (speram să prind un salon gol). În câteva ore mi-am dat seama că varianta cu colegă de cameră era mult mai bună, am avut cu cine discuta și ne-am ajutat reciproc. Tânăra de acolo născuse deja de dimineață, așa că mi-a dat la cald primele impresii.
A venit o altă asistentă și m-a cadorisit cu niște ciorapi tăiați la vârful picioarelor, care mergeau până sus pe coapse, motiv să fac mișto că suntem ca niște prostituate: cu ciorapi sexy și în „nemenționabila” goală.
Pe la 19 și jumătate mi-a sosit timpul, așa că am părăsit salonul pentru a ajunge la sala de operații. Aveam cu mine o asistentă super-drăguță și atentă, care mă încuraja constant. Nu aveam vreun stres în mod special, știam clar că sunt pe mâini bune și nu mă așteptam la probleme. Nu-i nici prima dată că stau înt-o sală de operații și nici nu-s în general „făcută” pe mine.
A urmat peridurala, de care sincer mi-era cam teamă. Mi s-a făcut o injecție pentru a nu simți când se face anestezia propriu-zisă și atât de ușoară mână a avut anestezista, că nu mi-am dat seama ce se întâmplă decât când trăgeau peste umăr tubul în care aveau să mai pună una-alta după operație sau în timpul. Aveam deja și un „fluturaș” în antebrațul drept, deci eram bine pregătită. Între timp mi-au venit doctorii, Florina Todoruț și Attila Fogarassy, am povestit 2 minute, am glumit și apoi m-au întins pe masă.
Am avut grijă să le amintesc că port blugi cu talie joasă, chestie la care au răspuns amuzați că vor avea grijă. Simțeam că tot mă pipăie de zor, așa că i-am întrebat dacă au de gând să taie sau mă mai înghiontesc mult. Erau deja la faza de scos fetița și nu realizasem că deja s-a progresat atât de mult.
Un glas destul de gutural mi-a anunțat că s-a născut bebe, am văzut un cap păros și o chestie roșu-vânătă. Au adus-o de mi-au lipit obrazul ei de al meu și cu mâna stângă am mângâiat-o pe spate. S-a potolit puțin, auzindu-mi vocea, apoi a reluat concertul. S-a procedat la coasere, lavaj și mutarea subsemnatei pe patul de „rezidență”. Totul s-a terminat în câteva minute, nu m-a durut NIMIC, era doar problemă de tensiune scăzută (o am în general criminal de mică), dar a știut personalul medical ce să facă. Am plecat de acolo tot cu zâmbetul pe buze, deși extenuată (e greu să stai cu burta în sus, în timp ce alții muncesc).
Imediat la ieșirea din sală l-am văzut pe soțu, care se uita deja prin fereastră la junioarea lui. L-am anunțat că poate veni sus în salon, dar era mai interesat de fie-sa decât de mine.
După ceva timp a urcat și la salon, apoi ne-a fost adus copilul, ce avea în continuare program de dărâmat tencuiala. S-a potolit odată ce a fost pusă la mine în brațe. Nu a stat prea mult, dar ne-a prins bine întâlnirea.
A urmat o noapte nedormită, eram super-surescitate amândouă (și eu și colega), plus că am început să-mi simt toate cele după ce s-a dus efectul periduralei. Analgezicul nu a prins prea mult, dar oricum nu era o durere imposibilă, doar destul de sâcâitoare. Dimineața s-a pornit ceea ce numesc defilarea de cadre. De pe la vreo 6-7 am fost vizitate de personal, de la medici, asistenți, până la infirmiere și doamnele care se ocupă de curățenie. Dacă nu au fost 20 de oameni în 3 ore, n-a fost nimeni. Plus neonatologul, plus încă o tură de medici (inclusiv anestezist).
Toți aveau treaba lor: unii au făcut curățenie, alții ne-au toaletat, că încă nu eram prea vioaie, alții ne-au controlat medical etc. Toată lumea cu zâmbetul pe buze, chiar și cei de la neonatologie și doamnele care răspuneau la butonul „de panică”, pe care chiar l-am folosit. Am sunat în zilele respective de o groază de ori: să aducă bebelușii, să-i ia, să aducă pompa, să aducă schimburi de pat etc. Chiar vorbeam cu colega de cameră că probabil la o maternitate normală nu ar fi apreciat cu toții acest dute-vino.
„Mobilizarea” s-a făcut de a doua zi, undeva la prânz. Pe la ora 16 eram deja la plimbare pe coridor cu o doamnă asistent, apoi am coborât (e drept cu liftul) la 2, la neonatologie, să-mi văd copilul (de parcă nu-l aduceau cât și când doream). Seara făceam deja ture prin salon cu a mică în brațe. Eram „ne-drogată” de pe la prânz, când s-a dus efectul ultimelor analgezice.
Următoarea zi mă plimbam de nebună pe coridor, am coborât pe scări la neonato etc., până la plecarea din clinică eram deja bine merci pe 2 picioare și gata să mă ocup de moștenitoare.
Concluzii …
Cezariana – aș mai naște de 10 ori în acest mod. A mers totul extrem de repede, fără stres, fără disconfort (atât pentru mine cât și pentru a mică). A ieșit repede, m-am refăcut super-rapid, mă simt excepțional. M-am putut ocupa de fată imediat ce am ajuns acasă, durerile au fost absolut suportabile, mi-e greu să cred că acum o săptămână și ceva m-am operat.
Clinica President – aș dori să găsesc ceva de comentat, dar nu pot. Serviciile au fost excepționale, condițiile de „cazare” fără cusur. Absolut tot personalul cu care am intrat în contact s-a comportat exemplar. Am trecut teoretic printr-un moment destul de greu pentru o femeie și am făcut-o relaxat, sigură că sunt pe mâini bune. Toată lumea a fost zâmbitoare, au avut grijă să nu ne lipsească nimic, să ne simțim bine etc. S-a insistat mult pe ideea de alăptare, ni s-au adus copiii de câte ori ni s-a arătat. Ne era uneori rușine să tot telefonăm sau să apăsăm butonul, dar niciodată nu am dat de vreo mutră trezită de dimineața la cearșaf.
Costurile unei asemenea operații nu sunt din păcate mici. Am plătit 5300 de lei, onorariul medicului se stabilește separat cu acesta, deci mai sunt niște bani, depinde de ce discutați. Nu este un preț mic, dar a meritat fiecare ban. Nu ne-am stresat niciun moment că nu am „uns” pe cine trebuie, nu am adus de acasă NIMIC (în afară de tabletă, telefon și încărcătoare), mâncare a fost bună, am „locuit” în curățenie deplină și am avut tot ce ne-a trebuit la dispoziție. Tații au putut să stea la discreție, copiii ne-au fost aduși imediat după operație și de câte ori ne-am dorit.
Glumeam cu doctorii mei că, deși am spus clar că nu-mi planific un alt copil, în asemenea condiții mai că aș face încă 3.
Cam asta este cu nașterea fetei noastre. Este superbă și cuminte. Garantat, cel mai bun lucru pe care l-am făcut până acum în viață.
Felicitari si sa fie sanatoasa si puternica asa cum e mami! Eu nu am trait experienta asta decat ca “umbra” a mamei mele acum 11 ani, cand a venit pe lume surioara 3. Mi s-a parut un cosmar mie, din exterior, darmite mamei. Poate cumva a avut legatura si cu varsta, aveam vreo 15 ani pe atunci. Imi amintesc clar cat de rau i-a fost dupa, a vomitat cam toata ziua, desi operatia a fost dis de dimineata. Plus niste dureri urate, mai ales cand venea asistenta si o masa pe burta, sa elimine nu stiu ce. Chiar mi s-a parut greu si f dureros. Ma bucur ca la tine a fost altfel si sper ca si data viitoare sa fie la fel;)
S-or mai fi schimbat chestiile de acu’ un deceniu, ce sa zic ..
Eu m-am simtit super OK (digestiv vorbind), nu ne-a apasat nimeni nus’ cat pe burta, au palpat usor sa vada cum sta uterul, dar cam atat.
greata a fost de la anestezia rahidiana. de la aia vomiti si n-ai voie sa intorci capul x ore dupa si nu poti sa te misti in timpul ei. cu epidurala nu ai problemele astea, poti sa te misti dar nu simti.
Aha, deci era de la rahi. Noi am ales peridurala exact ca nu face probleme (io stiam de durerea de cap). Cica e mai nasol cu peridurala ca simti ca se lucreaza, dar sincer io chiar asteptam sa simt ceva mai serios. Era ca si cand ma palpau asa usor, deci absolut OK.
[…] și aseară, ca o femeie ce mi-s, am citit la Dojo cum a născut. Prin cezariană. Pentru că suntem în anul de grație 2014, an în care sexul slab are voie să […]
Felicitari! Nadia e un nume minunat! Să vă bucurati de fetita voastra!
Ma bucur ca ai avut parte de o experienta placuta la nastere, stii ca se spune ca toate mamicile care au trecut lejer prin prima nastere mai vor un copil, chiar daca nu aveau planuit sa mai faca unul?? :))
Asta le spuneam si medicilor, ca, la cat de misto a fost totul, parca as mai face vreo 10. 😀
wow, felicitari! sa creasca mare si sa va aduca tone du bucurii!!!
Saru’mana. Speram sa ne fie sanatoasa si sa putem sa fim parinti buni.
Ei, asta o să învățați, zi de zi, alături de ea. Că vreți, asta e cel mai important, deci o să vă iasă!
Să vă fie bine, abia așteptam să citesc despre cum a fost. Despre ce urmează… o adevărată odisee!
🙂 Bun-venit, Nadia!
Felicitari Dojo pentru perioada asta pe care ai dus-o la bun sfirsit. Acum incepe alta perioada! Muuult mai lunga! 🙂
Sora mea este in aceeasi situatie cu tine, minus vreo citeva luni, si din cauza problemei pe care si tu ai adus-o in discutie de citeva ori, respectiv ca in “Vest” nu se fac cezariene, se gindeste serios sa vina sa nasca in Romania. Pe de alta parte, cartierul ei general este la Bucuresti pentru ca altfel descrierea ta este deosebit de convingatoare pentru … President! 🙂
Am inteles ca sunt si acolo clinici bune, deci probabil va fi servita foarte oK. Si ma gandesc ca pentru un om care traieste ‘dincolo’, nici costurile nu sunt atat de mari. 🙂
clinici bune sunt, dar tot nu fac cezariana “la cerere”. 🙂
Ma bucur ca a trecut totul cu bine! Sa-ti traiasca bebelusa si sa va bucurati de ea!
Va pup pe amandoua :-*
Chiar a mers totul struna, din fericire. Saru’mana de urari 🙂
Bine ca a decurs totul conform asteptarilor.
Si pentru ca toti felicita doar mama dupa o nastere,eu vreu sa va felicit pe amandoi pentru minunea asta mica.
Bun venit Nadia !
Buna idee, bietul tata e mereu lasat la urma 😉
Multumim de gandurile bune.
Bine-aţi revenit acasă, fete vesele şi fericite! Felicitări şi să vă trăiască Nadia, să fie sănătoasă şi puternică ca mami şi tati. Eşti aşa de relaxată şi de fericită, mă bucur că ai avut parte de o clinică de care să fii atât de mulţumită. Sănătate multă să aveţi!
A fost o experienta prin care as mai trece si maine, daca ar trebui. Conteaza mult sa fii tratat cum trebuie. Chiar si daca nu este extrem de relaxat, tot ar fi o experienta placuta, la cum s-au comportat oamenii in cauza.
Felicitari! La multi ani! Sa fiti sanatosi cu totii si sa aveti o acomodare lina! 🙂
Bine ca sunteti bine!Nadia sa creasca mare si sanatoasa ! Ma bucur ca te-ai recuperat.
Ma bucur ca ati scapat cu bine. Sa va bucurati de aia mica. Sa fie sanatate din plin.
sincere felicitari! sa fie sabatoasa, vesela si….acrobata!:)
Yey, welcome, Nadia! Sa fie sanatoasa si cit mai pink-proof! 🙂
Multumim de urari. Toti trei 😉
Felicitari! Sunt mandra de tine!!!
Nadia, ce nume frumos, și deși n-o cunosc, stiu sigur ca i se potriveste. Să fii sănătos pui de om si să-ți urmezi in viată visurile vegheata de parintii tai!
Felicitari si voua, Ramona!
[…] in Iasi va pot recomanda cu incredere Arcadia, iar in Timisoara aveti o recomandare din partea Ramonei care a povestit pe larg cum a decurs cezariana la […]
ma bucur nespus ca ai avut o experienta atat de buna cu nasterea si ca amandoua sunteti bine!
toate cele bune, dragelor si frumoaselor :*
Felicitari! si eu am avut exact aceeasi echipa minunata de doctori pe dr. Todorut si pe sotul ei Attila Fogarasy si ii recomand din tot sufletul. Acu trei ani am nascut la Athena cu ei, dar urmatoarea nastere prin august pe undeva cred ca va fi la President. 5300 lei reprezinta spitalizarea si cheltuielile cu nasterea la care sa inteleg ca se adauga si onorariul medicului. Intrebarea mea este cum se procedeaza cu onorariul medicului si cat ai platit tu? poti te rog sa imi raspunzi pe mail.
Laura, felicitari pentru noul bebe si sarcina usoara in continuare. Onorariul il poti plati direct medicului, dupa cum te intelegi cu el. Cel mai bine e sa intrebi, la un consult, si sigur primesti toate detaliile. Sa ne tii la curent 😉
Felicitari pentru Nadia!
Si eu am nascut tot prin cezariana fetitele acum 2 sapt si ceva tot in Timisoara dar la Bega si a mers treaba struna.
Am o curiozitate, cum de nu ai mai nascut la Athena?
Asa am decis cu medicul. FELICITARI. Mamaaa, gemene 🙂
Cea mai mare bucurie pentru un tată e ca la a doua sarcină a mamei să aiba tripleți
Felicitări, doamnelor și multă sănătate!
multumesc Dojo si Gupi!
abia astept sa citesc la tine despre primele impresii legate de ingrijirea unui copil 🙂 eu m`am obisnuit cat de cat cu somn pe reprize foarte scurte :))
Să vă trăiască și să vă bucurați de tot ce urmează! Mă bucur mult că totul a fost bine și s-a încheiat cu bine.
Sunt fericit, zâmbesc în timp ce scriu acest comentariu – m-ai făcut să-mi amintesc de momentele în care și fetița noastră s-a născut!
Felicitari! Tot intram pe aici sa vad cand apare minunea ta! Sa fiti sanatosi si voiosi toti trei 🙂
Daca viitoarea mama stie exact la ce sa se astepte si e pregatita psihic totul merge struna. Iar tu chiar te-ai dus cu lectiile invatate! Felicitari si sa aveti clipe minunate impreuna, tu si junioara.
Si ma bucur si de informatiile despre maternitate si cum merg lucrurile pe la altii, poate mai invatam si noi ceva (mai ales faza cu zambitul)
Sa stii ca ajuta enorm sa fii informat. Chiar se mira anestezista ca stiu niste chestii si i-au spus doctorii mei ca am venit cu lectia invatata. Am citit cat am putut, am vizionat chiar video-uri cu procedurile (peridurala si operatia in sine) etc .. nu prea ma mai mira nimic. 😀
Din nou eu,întârziată ca întotdeauna… 🙂
Mă așez la coada listei pentru un cald bun venit pe lume Nadiei, iar ție și fericitului Soare (sau acum Nadia e soarele tău? :P) vă doresc să vă simțiți mereu în al nouălea cer! 😉
Cu umila intarziere, sincere felicitari Dojo. Sa iti traiasca fetita si toti sa fiti super fericiti!
l-am vazut acum pe mircea si mi-am adus aminte, de aia vin si eu la spartul targului. felicitari, sa traiasca, sa fie sanatoasa si sa va faca mandri. colici si dintzareala placute:))
Saru’mana 🙂
Momentan marea problema e ca mananca de zici ca-i nehranita cu anii. In rest .. destul de cuminte 😀
Sa fiti fericiti si sanatosi!
Să fiţi sănătoase amândouă şi cele mai bune prietene! Doamne, ce-o să vă mai placă!
Felicitati si sa fiti sanatosi cu totii si sa va fie bine!!
Buna,
felicitari! As vrea sa te intreb cum s-a stabilit ca trebuie sa iti faca cezariana ? Ai putut avea aceasta optiune la medicii la care ai fost sau a fost o necesitate? Din cate stiu nu prea fac cezariana la cerere.
Depinde de doctor. Eu am dorit cezariana si asa s-a intamplat. A fost o alegere buna, copilul s-a nascut in conditii minunate iar eu m-am recuperat foarte repede. Tinand cont ca placenta era deja calcifiata si fie-mea nu dadea semne ca ar avea chef sa se nasca, faptul ca am programat nasterea ei ne-a scapat de necazuri. Oricum am nascut-o cu 5 zile mai repede decat era planul.
sanatate!
Sa fie sanatoasa!
Buna Dojo,
Felicitari pentru bebe!
Am citit cu interes articolul tau si inclin spre a alege aceasta clinica. Am inteles ca pe tine te-a costat 5300 lei + onorariul medicului. Ce includ acesti 5300 lei? ( cate zile de spitalizare, ce alte srvicii? )
Multumesc
Andrada
Buna, Andrada, felicitari 🙂
In banii astia am primit TOT: spitalizare 4 zile (cezariana), mancare, consumabile. Sa zicem ca bagajul meu de gravida a constant in pretioasa-mi persoana, actul de identitate si telefon + tableta + incarcatoare.
Vezi eventual la ei pe site ce preturi mai sunt, io am nascut totusi acu’ 9 luni, mi-e sa nu dau informatii eronate.
Da, as recomanda la orice ora clinica in cauza, am discutat cu multe mame ce au nascut in sistemul de stat si unele povesti m-au ingrozit. Deci consider ca a meritat ‘investitia’ 🙂
Nu prea inteleg treaba cu “onorariul medicului”. Si sarcina mea e urmarita tot de domnul dr. Fogorassy, si planul este sa nasc la President, insa parca mi-e jena sa aduc la consult subiectul “onorariu”. Cum sta treaba? Ma poti ajuta sa inteleg mai bine? Multumesc
Cum a decurs totul pana la urma Teodora? Cum a fost nasterea la President? Mersi
Pretul pentru o nastere la spitalul Premiere este de 5300lei la care se adauga onorariul domnului doctor.
As dori sa stiu aproximativ cat este acest onorariu.
Mi s-ar fi parut normal ca tariful clinicii sa includa si acest onorariu.
Depinde de medic. 200 de euro, 300, 500, nu stiu. Trebuie discutat cu medicul tau. Si mie mi s-ar parea mai simplu sa existe un pret complet. Era la Athena, dar aparent nu i-a ajutat sa evite problemele.
Experienta mea cu dr. Răzvan Petrică, asistentele si spitalul Premiere a fost de coșmar.
M-am simțit foarte rau la 29 de săptămâni și am fost trimisă la Răzvan Petrică. Aveam tensiune si proteine in urina, sarcina cu risc. M-a tratat cu dispreț (medicul meu era plecat) desi i-am spus că mă simt f rău, aproape ca m-a scos din cabinet: totul era in imaginatia mea, „la aceste valori ale tensiunii nici nu va dădeam tratament”. L-am citat, nu voi uita niciodată fraza. Am plecat, era weekend, încrezătoare ca va fi totul bine si ca voi avea parte de cel mai bun sfat din partea unor medici competenti si carora le dai (in sistem privat) o căruță de bani.
In saptamana care a urmat am mers la screening la Premiere si mi s-a spus sarcina oprită in evolutie. Am înlemnit si eu si sotul! Asteptasem atat de mult un copil si greu am rămas însărcinată. M-au internat, acelasi Petrică. Mi-au dat o doza mare de pastile pentru inducerea travaliului, am facut complicatii, apoi m-au ținut 10 ore in dureri groaznice fără anestezie. A doua zi mi-au dat aceleași pastile dar in doza mult mai mică, puțin câte puțin. Noaptea dupa atatea ore de chin (fără anestezie) mi-au făcut in sfarsit anestezie. Abia după 3 zile mi-au spart membranele (fortat) si am implorat să mă anestezieze din nou. Mi-au m facut o doza dar prost: am fost anesteziata doar pe o parte, în rest simțeam tot (m-au mișcat asistentele cand au facut ultima doza si astfel nu a prins anestezia total). Am stat asa 6 ore, cu dureri groaznice. Asistenta: „astea sunt durerile nasterii” pe un ton inpertinent. Nici aceste cuvinte nu le voi uita niciodată. După 6 ore am rugat sa imi m faca o doza pt ca spre deosebire de majoritatea fericitelor femei, copilul meu este mort si nu ma încălzește ca asa sunt durerile nașterii. Nu a vrut, probabil iritată ca trebuia sa stea pe langa mine (aveam tensiune f mare). Mi-a spus ca a chemat anestezistul si ca o sa vina. Am m stat asa vreo 2 ore timp in care tipam de durere si supărare pe un sistem defect. Intr-un final a venit medicul de gardă, nu Petrică, el plecase de mult si a spus sa m imi faca o doza. Aproape ca s-a răstit la asistente, ca asa ceva nu este posibil. O dna tare drăguță. S-a intamplat exact cu 2 minute înainte sa „nasc”, noaptea tarziu. A doua zi la 8 a venit asistenta si mi-a spus că sunt libera sa plec. Am plătit si acea zi integral si cu toate acestea nu am m primit nimic de mâncare, se insista sa plec (nu din rezerva, acolo nici nu m-au mai dus, din camera de nasteri), nu mi-au spus cum sa ma îngrijesc dupa nastere, nimic. Singura grija a asistentei era sa mearga sotul sa plateasca pt ca se inchide la casierie. In ditamai Premier-ul m-au pus sa ma schimb pe un scaun la baie!
L-am întrebat pe medic ce s-a întâmplat cu bebe: „a murit din cauza tensiunii”. Nici asta nu voi uita vreodată, acelasi medic care, cu cateva zile inainte mi-a spus că la aceste valori nici nu mi-ar fi dat tratament si nici macar nu s-a uitat daca bebe este bine. De fapt, singura lui grija era sa nu fie cumva acuzat de malpraxis, date fiind analizele f proaste drept dovada. Deci nu, nu il recomand nici pe acest medic, nici spitalul Premiere.
Dacă nu ai probleme in sarcina vei trăi cu impresia ca sunt cei mai buni, dar daca ai o sarcina cu probleme sa te ferească Dumnezeu! De fapt in astfel de situatii nici nu au aparatura necesară. Dacă naști prematur înainte de 34 saptamani te trimit tot la stat, mi s-a spus f clar.
Pentru ca a refuzat cezariana, datorită stresului si tensiunii m-am ales si cu o tromboza parțial obstructiva la cap. Acum trag ponoasele si voi trage toată viața datorită „competentei” acestor asa-zisi medici.
De fapt pe cine ar trebui să catalogam drept un medic bun? Cu siguranta pe cei care au grija sa fie duse la bun sfârșit sarcinile cu risc. Restul? Doar asista si primesc bani. Voi mamici faceti de fapt totul pt ca asa a lăsat Dumnezeu.