Adrian cel “antisocial” solicita recomandări de agenţii de turism. Dacă i-am răspuns lui, mă gândesc că putem dezvolta ideea ceva mai mult pe blog.
Vara lui 2008. “Soarele” prindea şi el un concediu, după 2 ani de muncit ca la mină, aşa că am ajuns în marele impas: timp avem, bani este, unde ne ducem. Ne-am plimbat câteva zile prin oraş, de ne-am uitat prin vitrinele agenţiilor de turism din Timişoara, că nu ştiam prea sigur UNDE, necum la ce condiţii sau preţuri să ne aşteptăm. Ne-am bucurat pe rând de ideea de a merge în Malta, în Tunisia, Spania etc.
Am discutat cu prietenii şi colegii noştri, iar, după alte zile de parlamentat, s-a deschis o nouă opţiune: Croaţia. Temerile că în Bosnia (pe care trebuia s-o tranzităm) te aşteaptă haiducii cu coasele s-au dovedit nefondate, prietenii noştri, ce au făcut deja drumul, precizând că nu are nimeni treaba ta şi că ţara în cauză este sigură. Aşa că am luat tot mai în serios varianta respectivă.
Într-o după-masă “leneşă”, ne-am proţăpit pe Booking.com, pentru a vedea, măcar informativ, la ce servicii să ne aşteptăm.
Dubrovnik părea o destinaţie tot mai interesantă, am văzut nişte poze şi ne-a subjugat frumuseţea locului. Aşa că ghidul cuplului a pus locaţia la “search” şi a căutat cazare pe o rază de 20km (dacă nu găseam chiar în oraş loc, puteam merge într-o localitate din vecinătate, că oricum avem maşina cu noi, mai ales că în acest caz şi preţul de cazare e teoretic mai bun).
Am găsit Cavtat şi ne-a plăcut cum arată, aşa că am “rafinat” căutarea, scoţând 4 şi 5 stele, că nu suntem alteţe regale. Chiar ne interesa mai mult ideea de “apartament”, să putem sta chiar mai lejer decât la hotel. Am studiat cu atenţie ofertele gazdelor de acolo şi am citit recenziile turiştilor care le-au încercat deja serviciile. Ne-a sărit în ochi o vilă nouă, de pe malul “gârlei”, ce arăta foarte bine, iar recenziile primite erau excelente.
Pregătiţi să ne trezim cu surprize, mai ales că nu apelăm la agenţiile specializate, am iniţiat rezervarea. Am pus cardul meu la date, am completat toate câmpurile de informaţii şi am aşteptat confirmările pe email. Am primi şi un apel în câteva minute de la gazdă, o femeie pe nume Mihaela, foarte simpatică şi amabilă.
Nu stau să vă pierd timpul cu poveşti de genul “a fost atât de bine, că avem deja 3 sejururi la activ şi că doar la ea mergem”, zic să vă povestesc despre singura ocazie în care am folosit o agenţie de turism şi ne-am lămurit.
Dacă la începutul anului am rezolvat cu viza turistică pentru SUA şi prietenii noştri erau pregătiţi să ne suporte o perioadă pe “capul” lor, era clar că avem de rezolvat şi problema transportului, că teleportarea încă nu funcţionează. Un alt prieten ne-a recomandat o agenţie de turism din oraş, agenţie la care lucrează o cunoştinţă de-a lui. Aşa că am mers acolo. Fata a fost absolut amabilă, a căutat variante de zbor pentru noi şi a găsit cel mai bun preţ al lor la 1400 euro 2 persoane dus-întors din Budapesta în NY, cu escală.
Am plecat acasă şi ne-am bucurat că totuşi nu costă 1000 de euro de persoană, aşa cum anticipasem noi. Cum totuşi mai erau săptămâni bune până la plecare şi tot ardem gazul pe net amândoi toată ziua, am decis să mai “săpăm” prin siturile de specialitate, cine ştie …
S-a pornit de la cheapflights.com (găsit prin gogu, deci nu aveam alte detalii), apoi ne-am trambalat pe siturile marilor companii aviatice din Europa. Că nu sunt 1000 oricum. Plus că eram dispuşi să plecăm din Budapesta sau Viena, mai aproape decât Bucureşti. Am prins iniţial o ofertă bună la Malev, dar, la checkout, a realizat soarele că era 1000 de euro-persoană, aşa că nu a făcut plata. Între timp am scos din calcul Air France, Lufthansa şi alte companii. Se vedea însă tot mai bine LOT (polonezii), care aveau o ofertă similară cu cea iniţială de la Malev (1000 euro pentru 2 bilete). Faptul că aveam escală în Varşovia, ne-a dus cu gândul la soluţia propusă de domnişoara de la agenţie, că era aceeaşi escală, deci probabil era acelaşi zbor.
Doar că noi am plătit 1000 de euro în total (de fapt 960 şi ceva de euro), nu 1400. Ne-ar fi fost poate mai comod prin agenţie, dar plăteam 40% în plus.
Ne-am descurcat singuri? Absolut. Am printat confirmările de plată de pe net şi le-am avut cu noi în Budapesta, în ziua plecării. În 2 minute ni s-au printat biletele normale şi am putut pleca liniştiţi. Plata iniţială s-a făcut cu un card de la BCR, setat pentru plăţi online, fără alte probleme şi plimbări.
Din punctul nostru de vedere deci, poţi călători în linişte fără “intermediari”. Voi cum v-aţi descurcat? Aveţi nevoie de agenţii sau puteţi rezolva singuri toate aceste probleme?