În orice ‘industrie’ există oameni care au făcut primii paşi sau cel puţin au început înaintea ta. Că este vorba despre blogging, gătit sau atletism, mereu vei începe de undeva. Şi când o vei face, există alţii ÎNAINTEA ta, de care te despart ani de experienţă şi de muncă. Şi?
Nimeni nu s-a născut învăţat
De câte ori povestesc despre pasiunile mele sau munca pe care o depun, există unii speriaţi de ideea de a porni într-un nou domeniu. ‘Că nu ştiu nimic’. Ceea ce majoritatea uită este că şi ‘campionii’ au pornit de la zero. Un om de ştiinţă de acum buchisea ca orice copil acum câteva zeci de ani. Cel mai mare fotbalist învăţa odată să lovească o minge aşa cum trebuie şi pica în bot când ‘lufta’. Un campion de arte marţiale învăţa cum să ‘facă’ un pumn, aşa cum un muzician talentat lălăia fără noimă.
Nu ne naştem dansatori, web designeri sau chirurgi, putem eventual să avem anumite ‘aplecări’ spre un domeniu şi părinţi destul de deştepţi să ne îndrume. Sau, dacă nici asta nu merge, ne găsim domenii ce ne pasionează şi ne rupem spinarea muncind.
Am fost clei la engleză în a VI-a, total pe lângă orice însemna radio la 20 de ani, un karateka sinistru de prost. Nici măcar să urc nişte fişiere pe un server nu ştiam, iar munca pe Front Page mi se părea lucru mare.
De jos nu ai decât o direcţie .. în sus
Talentul ajută enorm. Dacă nu, munca. Muncă serioasă, pasiune, dedicaţie. Nopţi nedormite, cearcăne de la atâta studiu, vânătăi şi extenuare de la efort fizic continuu. Pentru că, deşi porneşti de la zero, ai atât de mult de ‘urcat’, de nici nu-ţi imaginezi. Iar anii altora în faţa ta nu înseamnă nimic. Decât că au început mai devreme. Au fost oameni ‘avansaţi’ faţă de mine în orice domeniu. Au fost unii care şi-au păstrat avantajul, pentru că au continuat să se dezvolte constant, mulţi sunt acum în urmă.
Faptul că faci sport de 5 luni nu înseamnă că nu poţi sparge un record stabilit acum 20 de ani. Faptul că ai învăţat ceva web design de la alţii, nu înseamnă că nu poţi mâine deveni mai bun decât ei. Poţi chiar să-ţi întreci profesorii, dacă munceşti destul de mult şi de serios. Totul depinde de cât eşti dispus să munceşti.
Marea luptă nu e cu alţii, e cu tine
Cu ocazia micii mele cuvântări la Arad, am primit o întrebare interesantă: ‘ce te faci, când alţii îţi pun beţe-n roate?’
Întotdeauna se vor găsi canalii care să te ‘sape’. Că eşti freelancer (întrebarea aici bătea), că lucrezi într-un colectiv, că eşti sportiv. Am avut destule neplăceri ca şi angajat. Ba de la colegi, ba de la câte un şefuţ. Oameni de nimic, care nu suportă să-i vadă pe alţii că se dezvoltă. Pot să-ţi facă probleme, chiar şi un ulcer, dacă-s buni în mizeriile lor. Ce nu pot să-ţi ia NICIODATĂ este experienţa pe care o câştigi prin muncă serioasă.
Oricât de bine merg micile lor şmecherii, TU înveţi continuu. TU devii mai bun cu fiecare zi. TU îţi deschizi noi posibilităţi. Şi există (mereu există) momentul în care apa şi pietrele se separă. Gunoaiele rămân acolo unde le este locul, iar tu prinzi ‘şansa’ aia care-ţi va schimba viaţa. Iar eforturile tale te vor ‘răzbuna’.
Am avut 20 de ani odată şi sufeream pentru orice mizerie. Şi judecam oamenii cu o mare uşurinţă. Eram mereu frustrată de tot ce mi se întâmplă şi eram şocată de răutatea oamenilor. Nu este uşor să înveţi să ignori muşcăturile altora. Nu este uşor să zâmbeşti relaxat când alţii te consideră un pierde-vară pentru că nu ai aceleaşi idealuri. Dar te obişnuieşti să fii ‘ciudatul’ colectivului, care munceşte şi învaţă, pentru că până la urmă, când se termină jocurile de culise, contează CE ŞTII ŞI POŢI SĂ FACI. Asta vei vinde ca angajat, asta te va ajuta în afacerea ta, asta îţi va aduce premii muzicale sau succes în pictură.
Poate nu vei fi viitorul Jobs, dar asta nu înseamnă că te va ocoli succesul
Nu toţi devenim genii în domeniile alese. Nu toţi vom doborî recorduri mondiale la 100 de metri garduri, nu vom descoperi ceva colosal în ştiinţă, nici măcar nu vom fi putred de bogaţi.
Nu sunt cel mai bun vorbitor de limbă engleză, dar o ştiu suficient de lejer, încât să am deschisă o piaţă internaţională pentru afacerea mea. Nu sunt cel mai bun web designer sau ‘desenator’ de teme wordpress, dar trăiesc confortabil din asta. Nu voi avea niciodată talentul şi priceperea unui fotograf serios, dar nu mi-e chiar ruşine cu ce fac. Nu am fost cel mai tare om de radio din oraşul meu, dar am avut un deceniu de satisfacţii. Şi oameni care şi acum îşi amintesc de emisiunile mele.
Atât timp cât creşti mereu şi înveţi constant, eşti pe drumul cel bun. Dacă în fiecare zi EŞTI MAI BUN, acesta este succesul. Nu te vei înbogăţi poate, dar, dacă prin munca ta îţi asiguri un trai decent, înseamnă că faci bine. Dacă pictezi tot mai frumos sau execuţi un dans fără greş.
Aruncă un ochi în trecut şi înfruntă viitorul
Mă gândesc cu amuzament la prima notă de patru din viaţa mea. Da, la Engleză. De primul site. De prima întindere la karate. Mi-a luat DOI ANI să pot coborî în ‘sfoară’ pentru că sunt ‘ţeapănă’ ca un bloc de granit. Începutul este PENIBIL şi frustrant. Am plâns la primele emisiuni de radio, pentru că eram parcă tâmpită. Am plâns de ciudă de fiecare dată când începutul părea imposibil de greu pentru mine. Nu aveam talent la multe chestii, dar de multe ori munca asiduă ajută.
E plăcut să-ţi aminteşti începuturile umile şi să apreciezi MUNCA depusă. Nimeni nu face performanţă doar pentru că-l pupă-n dos pe şefu’. Dar face performanţă în ani de muncă şi de pasiune. După scurta incursiune în trecut, priveşte spre viitor. Spre oamenii care au succes. Care sunt MAI BUNI DECÂT TINE.
Nu te compara cu X care e un ‘ratat’ în domeniul tău. E uşor să te compari cu cei mai slabi şi să fii autosuficient. Compară-te cu cei mai buni din branşa ta. Nu te gândi că un român câştigă x dolari pe lună. Compară-te cu cei din industria ta, care câştigă în stil ‘occidental’. Ia recordurile mari şi încearcă să le depăşeşti, nu te bucura că alergi cel mai repede din satul tău.
Că tot este moda să ne luăm anul la purecat şi să ne pregătim pentru următorul, hai să ne privim performanţele. Să ne gândim unde ne duce drumul ăsta şi ce ne împiedică să fim aşa cum visăm. Şi să începem anul hotărâţi să muncim mai bine şi mai deştept. Să ne realizăm potenţialul şi să NU mai căutăm scuze.
Şi .. cine ştie .. anul viitor discutăm aici despre 12 luni în care am realizat atâtea .. doar pentru că ne-am pus în minte să nu mai acceptăm jumătăţi de măsură.
Voi ce mai ‘începeţi’ şi unde credeţi că mai aveţi de lucru?
