Acum cateva zile bune am scris un articol despre inceputurile mele pe internet. Am primit un feedback pozitiv si ideea de a scrie si despre cum am inceput sa creez situri.
Era in martie 2002. Practicam Karate Shotokan de 3-4 luni. Am luat si eu ca tot omu’ harnic o binemeritata centura galbena si eram deja toba de carte. Am inceput sa citesc tot felul de articole de pe net despre Karate si stateam sa invat numele tehnicilor, cum se numara in japoneza etc.
Am realizat repede ca in Romania nu exista in acel moment niciun site de acest gen si ca era “foame” de informatie.
Si pentru ca eu eram “deschizatorul” de drumuri si desteapta lumii, am hotarat sa fac un site.
Mda .. foarte simplu de zis, un pic mai greut de pus la punct. Prietenul de atunci avea computer acasa si pe vremea aia stia oricum mai multe decat mine. Facuse liceul de informatica, asa ca era mai putin habarnist decat mine.
Mi-a deschis FrontPage-ul si mi-a spus ca functioneaza similar cu word-ul. Asa .. am ales un template negru si am inceput sa imi scriu memoriile. Culmea este ca m-am descurcat binisor. Mi-a rezervat un .ro pe myx si mi-a aratat cum sa fac transferul FTP.
De la el stiu despre Total Commander ca si FTP client si il folosesc de 5 ani in stilul asta.
Peste cateva saptamani ne-am despartit. Situl meu era inca sus, dar am trecut apoi la un domeniu mai scurt. De atunci exista dojo.ro …
Nu aveam inca un calculator acasa, asa ca stateam la job mai mult si bibileam acolo. Am trecut prin faza de gif-uri, de java applets cat mai multe pe pagina. Am schimbat layout-ul de multe ori, am invatat sa promovez, am inceput primul forum pe un sistem .cgi free hosted, apoi un Yabb si urmatorul pas a fost phpBB pe hosting donat de un membru de pe site.
Aveam un coleg care stia mai multe si mi-a aratat dreamweaver-ul si ce inseamna codul.
Am muncit pe site si mai mult dupa ce mi-am luat comp. O “rasnita” de 266 MHz, cand oamenii aveau deja comp-uri mult mai performante. Un monitor de 14″ a fost primul. Prietenul meu isi facuse upgrade de comp si componentele vechi mi le-a dat mie. A fost cel mai frumos cadou din viata mea si calculatorul, chiar slabut cum era, imi era deja indispensabil.
Am facut cate un upgrade pe comp, timp in care am facut “upgrade” de cunostinte. Stateam 10 ore cel putin pe net, invatand mai multe despre design, SEO, community management. Anul 2004 (final) a insemnat nasterea network-ului de situri.
Am inceput la fel de umil pe un free host. In jumatate de an am realizat ca faza cu “free” nu mai tine, asa ca s-au nascut wtricks.com si martialartlinks.com .. apoi lyricsandtalk.com, womenonlyforums.com, talkingaboutmovies.com .. tot la 2-3 luni mai lansam cate ceva.
Invatam mereu ceva nou si joaca asta de-e designer-ul devenea serioasa. Am investit mult timp si destul de multi bani, dar satisfactiile nu intarziau sa apara. Siturile se dezvoltau incetisor, dar lumea era multumita. Asta m-a facut sa realizez ca imi doresc sa muncesc si mai mult in domeniul asta.
Anul acesta m-am constituit ca firma de web design. Si imi impart ziua intre job, clientii mei si cele 20 de situri. Nu am facut nicio ora de web design la scoala (la Peda nu se fac din astea si, din cate stiu, nici la Litere).
Am invatat de una singura totul. Am gresit de zeci de mii de ori. Am pierdut nopti. Weekend-urile mele inseamna 30 de ore de munca (de dimineata pana seara). Am citit sute de articole, am scris sute de articole.
Inceputul meu in webmastering a fost unul timid. Dezvoltarea a fost lenta si “dureroasa”. Inca invat in fiecare zi ceva nou. Iubesc insa fiecare minut petrecut pe proiectele mele. Am refuzat mii de dolari oferiti pe cate un site. Sunt “copiii” mei. Stiu fiecare pixel. Imi amintesc cum am rezolvat eroarea asta, cum m-am incapatanat sa fac asta si aia, cate am gresit aici si acolo.
Poate nici nu mai conteaza cum am inceput munca de web design. Ceea ce stiu este ca NU doresc sa termin aceasta munca vreodata. Sunt dojo, nebuna cu 20 de situri, creator de articole, administrator de forums, designer si dezvoltator de situri. Au trecut ani de cad toti s-au convins ca sunt sarita de pe fix. Imi traiesc “nebunia” cu bucurie si savurez fiecare minut. Asta sunt eu. Asta este viata mea. Si e atat de frumoasa …
