Este clar .. am imbatranit si incep sa ma gandesc tot mai mult la tinerete 😀
On a serious note .. viata mea pe internet nu a fost la inceput atat de “fericita”. Inceputul meu a fost unul foarte timid, usor imbecil. Da, a fost un timp in care eu, owner de 20 de situri si designer cu “staif” de “self taught” nu am stiut nici ce doamne iarta-ma este Google.
Daca esti curios sa stii cum am inceput eu pe net, citeste acest articol 😉
Spre deosebire de multi dintre voi, dragi vizitatori si cititori nascuti cu comp-ul de gat si cu net de la 3 ani (asta este super OK, nu va invinuiesc :)), intalnirea mea cu netu’ s-a intamplat la aproape 20 de ani.
Stai .. chiar aveam 20 de ani. Terminasem liceul Pedagogic si, copil sarac fiind, am incercat sa dau de bani multi, asa ca m-am inscris la ISE. Eram in primul an de faculta si in stand-by la un post de radio. Am dat concurs si asteptam sa mi se dea the “all clear”.
Aveam un coleg de grupa .. un baiat micut si simpatic. Ne placeam. Ca si amici, pentru ca aveam un prieten de 3 ani si nu prea ma interesa acest tanar din “alte puncte de vedere”. Era din alt oras. Spre rusinea mea nu imi mai amintesc cum il chema: Daniel sau ceva de genul asta.
Stateam de multe ori la povesti pe hall in UVT, intre cursuri. Statea in Complex si avea mereu timp de stat in faculta. Mancam “senvis” impreuna si flecaream de zor.
Era iarna deja .. am avut o “fereastra” si ne-am gandit sa mergem in Complex sa mancam niste burgeri. Am intrat la un net cafe si mi-a aratat primele “miscari”. Pe comp mai statusem (nu aveam inca un comp personal), dar niciodata pe net. In iarna lui ’99 netul era inca prohibitiv ca si pret, asa ca nu aveam prea mari sanse de stat online.
Primul site in care am intrat a fost Altavista. Imi spunea ca asta foloseste el la cautari. Eram fascinata de posibilitatile uriase de cautare si de cate poti gasi pe net. M-am “prins” din prima ca faza asta cu netu’ este poate cea mai buna chestie care mi s-a intamplat vreodata. Ma gandeam ca am acces la chestii in engleza (imi puteam dezvolta si mai mult calitatile de “listening-comprehension”), de mate, economie si inca multe altele.
Cred ca atunci mi-a facut contul de Yahoo …
Nu am stat mult, pentru ca era oricum scump, dar mi-a trebuit o secunda sa devin “dependenta” pe viata.
Am fost acceptata la the radio station si acolo aveam net non-stop. Simteam ca l-am prins de Dumnezeu de un picior .. am inceput sa caut informatii despre artisti (aveam colegi care stiau foarte bine muzica si la 20 de ani eram .. clei).
Am folosit netul pentru mail si tot felul de informatii. Am descoperit apoi ca exista Google si am parasit Altavista pentru totdeauna.
Mi-e drag sa imi amintesc de astea. De fiorul pe care l-am simtit cand am realizat ce inseamna netul, de ciuda pe care am avut-o in subconstient fata de baiatul acesta, care stia atatea fata de mine. Poate astazi stiu mai multe. Intr-un fel m-am “razbunat” pe nestiinta mea in ultimii ani de munca serioasa pe situri. Am un viitor prin net si munca mea. Sunt pasionata in continuare si in fiecare zi am acelasi fior de placere cand stiu cat de multa informatie inca ma asteapta. Intr-un fel .. in fiecare zi .. este prima zi 🙂
