Avantajul când descoperi bloguri noi e că-ţi mai şi pică idei de articole. Pentru că nu doream să-i scriu lui Andrei ditai poliloghia, am decis să dezvolt aici ideea pornită de la articolul lui. Ce spune poetul? Pai Andrei s-a plasat strategic la coadă la un “Mec” şi a asistat cu neplăcere la o scenă lirică susţinută de o fetiţă de 5 ani şi aproape la fel de grea ca mine la 32, căreia părinţii i-au cumpărat de voie de nevoie un Happy Meal, îngheţată şi prăji’. Secretul unei siluete de invidiat.
Aş dori să fac pe lupul moralist când e vorba de păpică, dar drept îi că nu-mi iese. Acum, dacă e s-o spun pe a dreaptă, mâncarea de la McDonalds sau Burger King mi se cam pare mâncare de porci. Bun, BK au şi unele chestii mai digerabile, dar la ăia cu arcadele aurite pe post de M chiar am impresia că mănânc cartonul în care e băgat hamburgerul, nu ceva gustos. În ţara fast-food-ului am halit un burger senzaţional la Wendy’s anul trecut şi unul de la Halal Foods, nişte jde vânzători de haleală ambulantă pe străzile din NYC. Bune rău.
Că tot vorbim de păcatele mele .. nu stau nici eu departe de o pizza bună, de un Sweet Onion Chicken Teriyaki de la Subway, de un hot-dog newyorkez sau un gyro tot de pe stradă luat. Îmi plouă-n gură, zău aşa, deşi azi chiar am comis-o cu un hot dog. Acu’ e adevărat că în general nu-mi acopăr necesarul caloric zilnic, că mănânc puţin, am 54 de kile la 1.70, deci sunt din specia “scobitorus bipedus”, iar scăpările ca vaca în lucernă în tărâmul pierzaniei fastfood-ului se întâmplă RAR.
Zic şi io să punem cărţile pe masă. Deci am gene al naibii de bune (vin dintr-o familie de scobitori), arăt bine dezbrăcată şi pot mânca şi un cal zilnic, că tot acolo suntem. Şi totuşi, deşi ştiu că pot scăpa la prostii oricât doresc, nu-mi îndes faţa cu chestii de 2000 de calorii. Că nu-i frumos să-l mâniem pe ăl de sus.
În condiţiile în care obezitatea la copii este o URIAŞĂ PROBLEMĂ, ce fel de părinte trebuie să fii să ignori total problema asta, mai ales când copilul tău are la 5 ani masa unui adolescent la 15 ani. Când ajunge la 20 de ani oare câte kilograme va avea? Ca şi comparaţie, că tot am cântărit-o zilele astea pe a mică a prietenilor noştri de aici, pisicuţa “noastră” are 20 de kile la 5 ani.
Pentru că nu suntem încă “genitori”, învăţăm de la prietenii noştri cum se gestionează problema mâncărurilor pe care nu e chiar indicat să le aibă micuţii sub nas. Ei de pildă au pentru “gâga” plan zilnic de fructe (de 2 ori pe zi), lapte dimineaţa şi seara (bun, ăsta e şi programul meu), mâncarea este făcută din vegetale şi ingrediente naturale şi de maximă calitate. Cum aici e mania cu organicul, a mică nu papă nimic ce e .. anorganic.
Foarte rar ajunge să mănânce un hot dog sau o mini-pizza, când suntem plecaţi la Zoo sau oriunde nu se poate lua un prânz normal. La Mac merge să se joace (au tot felul de daravele la un Mac din zonă, aşa că mergem să se mai caţere prin ele. Culmea, deşi trecem PRIN restaurant, nu are nicio pasiune pentru mâncarea lor. Pentru că nu o consumă. I se mai ia uneori îngheţată, dacă a fost extra-cuminte, pe care o “topeşte” oricum caloric la cât sport face (balet şi gimnastică).
Cum nu este obişnuită să i se ia “hepi mil” sau alte prostii, trece foarte relaxată pe lângă jde’ fastfood-urile din cartier, fără să crâcnească.
Nu e uşor să te ocupi în acest mod de un copil, trebuie să-i găteşti aproape zilnic ceva, vegetalele de calitate şi fructele costă mult, comparativ cu un burger, deci e clar că asta nu este calea cea uşoară. Dar mi se pare totuşi calea cea bună.
Copilul va creşte sănătos şi având o relaţie normală cu industria asta a mâncării “rapide”. Nu-i poţi impune să nu pună gura niciodată pe un burger, că nu e normal. Nici eu nu aş fi prea încântată dacă mi s-ar spune că de azi nu mai am voie NICIODATĂ să pun dinţii pe un “teriyaki” de la Subway sau un hot-dog. Ce asta-i viaţă?
Dar nici să le mănânci pe post de mic dejun, prânz şi cină nu e OK. Sau să-ţi înveţi copilul să mănânce doar prostii din astea şi să cazi pe spate de emoţie că se isterizează într-un locaş de fast-food, în care teoretic nici nu prea avea ce să caute.
