Am plăcerea de a fi în continuare “dezlipită” de televiziunile româneşti, aşa cum sunt şi în ţară. Nu pentru că n-avem agregatele în cauză sau că R. nu şi-ar fi pus antene peste antene, mai să prindă şi staţiile locale din ţara “mumă”, doar pentru că nu ne interesează, aşa cum nu ne-a interesat fenomenul nici cât călăream lista de canale de la UPC, în drum spre Discovery.
Aşa că am reuşit să fim destul de relaxaţi privind ultimele isterii media din ţară. Nu, nu suntem pe lângă situaţie, pentru că există situri şi ai noştri mai ţin morţiş să ne informeze. Am aflat deci de marea isterie “medicală” cu ţânţari şi alte daravele. Chestie care, normal, m-a dus cu gândul la gripele păsăretului şi ale porcinelor, că tot ne-am delectat cu ele în ultimii ani. Mai proaspătă în creieri este cea a guiţătorilor, ultra şi extra- promovată pe toate canalele media.
Era prin ianuarie, când, încântaţi că am prins viza turistică pentru Obamaland, stăteam cu nodu’-gâţi că ne ducem la americani, care mor cu sutele de mii, cu milioanele, cu miliardele chiar, de gripa porcească. Şi uite cum noi, bravi români, ne ducem acolo. Dacă o luăm? Ce ne facem? Uite cum a murit omul ăla. Şi celălalt.
Să facem vaccinul? Să nu-l facem.
Nu l-am făcut, pur şi simplu pentru că nu am avut chef. Discuţiile cu medicul din familie erau cam pe din două: dacă îl facem nu are ce să strice, dacă nu îl facem, mai greu de crezut că dăm ortul popii, că suntem sănătoşi, bine merci. Şi am spus până la urmă nu, deşi alţii făceau cozi să se înţepe.
Şi am ajuns în Obamaland, pregătiţi să vedem oamenii cu măştile pe cap, să ne injecteze ăştia obligat-forţat, să vedem 80% din ştiri pe tema asta. Pe naiba. În primele zile, că tot am avut curiozităţi perverse, am văzut la ştiri că se scumpesc abonamentele MetroCard de la MTA (“RATB-ul” din New York) şi lumea era uşor nervoasă, că un magazin de pe 5th Avenue nu a plătit salariile de o lună (înţelegerea era să plătească la 2 săptămâni) etc. Am remarcat că s-a dat numele magazinului, s-au luat interviuri, nu ca la noi, unde “o bancă” nu a plătit despăgubiri clienţilor ce s-au trezit cu conturile “aerisite” sau “au fost găsiţi şobolani în mâncarea de la un fast-food timişoarean. Bre, dar nimic despre gripa porcească, de zici că venisem pe Lună.
Singurele menţiuni au fost:
- câte un anunţ prin unele trenuri din oraş, cu chestii de bun simţ, de genul “spală-te pe mâini, tuşeşte în batistă etc.”, destul de rar întâlnit însă, nimic demn de o adevărată isterie naţională
- la medicul mamei lui R. stătea scris: “dacă doriţi să vă vaccinaţi, avem vaccinul”. Nu un afiş mare, nu cu roşu, nu să atragă atenţia. Doar că, dacă are americanul spaime, ei au produsul şi-l pot băga pe ac în sus în orice doritor.
- pe unele cutii de detergenţi universali, semn că s-a făcut repede rebranding pentru a se folosi de eventuala spaimă a consumatorului.
N-am mai făcut nicio gripă, deşi am stat cu nasul la comun cu sute de americani prin zonele super-circulate din oraş sau în mijloacele de transport în comun. La câteva zile de la venire am răcit, pentru că m-a doborât clima prea umedă pentru gustul meu. Am trecut şi peste asta cu medicaţie “generală” şi stat cu fundul în pat. S-a adaptat apoi mirositorul şi nu am mai avut nici pe naiba.
Să vedem ce noroc avem acum cu “gripa ţânţărească” … din ce aud, cică e de rău … Oare cât din isteria asta este fundamentată şi cât doar poveşti? Voi ce spuneţi?
