Există clar percepţia că mai marii blogosferei noastre sunt întru-un turn de fildeş şi noi restul muritorilor încă ne războim cu diverşi crocodili şi şerpi care hălăduiesc pe lângă turnul în cauză. Şi ne dorim să îi atingem, să le câştigăm inima, SĂ NE BAGE ÎN SEAMĂ. Cum rezolvăm asta?
1. În primul rând îi dăm jos de pe piedestal.
Nu, nu te lua de guler cu zoso, arhi sau orice blogger ai tu in lista de “sfinţi”. Încetează să te mai gândeşti la ei ca la nişte supra-oameni. Da, sunt bloggeri în România cu un trafic care intimidează. Cu un stil de scris care te face praf, pentru că ştii că tu nu poţi atât de multe. Nu îi idolatriza, disecă-le siturile, încearcă să afli de ce îi citeşte lumea şi mai ales de ce tu îi consideri mari.
Din ce fac ei, tu ce ai face? Poate că nu este în stilul tău să te iei de guler cu autorităţile, că nu ştii niciodată. Sau nu te interesează scandalurile. Dar te atrag articolele în care oferă informaţii într-un mod care te acaparează, modul în care găndesc un “punch-line” etc.
Vezi ce îi face buni şi aplică şi tu. E clar că poate nu ajungi la succesul lor, dar sigur ceva se îmbunătăţeşte. Pentru că urmează CONTACTUL cu zeii tăi:
2. Până şi eu pot comenta pe blogul lor.
Da şi mai primeşti şi link back. Cu sau făra follow, important sau nu pentru tine. Un comentariu deştept este bun pentru blogul în cauză ca şi informaţie, dar este bun pentru tine mai ales, pentru că tocmai am început “the personal branding”. Nu spune prostii, nu spama, nu te comporta aşa cum nu ţi-ai dori să se comporte altul pe blogul tău.
Combate politicos şi cu argumente. Niciun blogger deştept nu îţi şterge comentariul, chiar dacă nu eşti de acord. O atitudine agresivă nu dă bine, pentru că va şti toată lumea că eşti un certăreţ şi slobod la gură. Scrie mereu elaborat şi corect. Dovedeşte CĂ POŢI ARGUMENTA şi că îţi păstrezi calmul în orice situaţie. Şi de ce nu l-ai păstra? Omul are dreptul să creadă ce vrea, că doar e pe blogul lui. Dacă argumentele nu ajută, încetează să combaţi ideea. Nu pleca de pe site de tot, poate sunt alte articole care nu te supără atât.
Orice comentariu este un exemplu de cum stii tu să creezi conţinut. Cei care îl citesc îşi fac imediat o opinie: “interesant”, “absurd”, “ce bou”, “are umor” etc. Linkul acela ţi-i aduce pe blog şi culmea, de multe ori chiar “ăla mare” vine să vadă ce ai mai scris.
Un blogger “mare” este iubitor de conţinut. Este dependent până la urmă şi faptul că tu eşti mic nu înseamnă că eşti neimportant. Joacă-ţi cartea talentului cum trebuie şi ai şanse de a ieşi la lumină.
3. E la modă să te iei de zoso .. abţine-te!
Se vorbeşte de cele 15 minute de faimă … poate ai mai mult .. câteva zile în care lumea vine ca la accident să vadă cum vă “rupeţi” in înjurături. Chiar asta este imaginea pe care o doreşti? Să fii încă un fraier care se ia de un blogger mare pentru o zi în care să aibă 200 de unici? Ştii că dacă scrii bine poţi avea 200 de unici ÎN FIECARE ZI? Poate şi mai mulţi.
Dacă ai călcat pe bec sau ai fost implicat fără voie într-un scandal, explică politicos şi lasă scandalul să se stingă. În tot acest timp scrie bine pe blog pentru a dovedi că este un “accident” şi că meriţi chiar şi atenţia negativă primită. Dacă este cazul să îţi ceri scuze, fă şi asta. Din nou demn şi politicos. Dovedeşti că ai caracter, pe lângă talent la scris.
4. Încetează să te victimizezi public
Comentarii de genul “nu mă baga în seamă x pentru că e mare şi tare şi eu sunt nimeni” te pun din nou într-o lumină proastă. Eşti perceput ca o ţaţă supărată că n-a salutat-o vecina profesoară de la 2. Orice blogger cu trafic şi multe comentarii pe zi ARE DE LUCRU!
Sincer. Zeci de comentarii de citit, articole noi de creat, statistici de studiat, pregătit poate o prezentare pentru un workshop. Poate mai are şi familie amărâtul, că doar nu trăieşte în pădure.
De câte ori nu te plângi şi tu că nu mai faci faţă numărului de email-uri de pildă? Că după căteva săptămâni de scris te asaltează tot felul de necunoscuţi care vor să ştie ce secret ai, cât costă publicitatea la tine pe blog, dacă le pui link moca etc. Înmulţeşte asta de multe ori şi imaginează-ţi cum este pentru un blogger cu trafic foarte mare. Câte zeci de asemenea mesaje primeşte? Poate sute.
Acum ÎNŢELEGI că eşti doar unul din mulţime dacă nu ştii să atragi atenţia prin calitate şi ingeniozitate. Şi în momentul în care devii tot mai bun, simţi şi tu plictis, citind a suta oară un email prin care un “neica nimeni” îţi cere să îi instalezi wordpress, să îi faci un skin sau să îi pui link pe site. Şi te apucă o sfântă mânie, pentru că îţi dai seama că NU te respectă şi nu îi pasă că exişti şi pentru altceva decât pentru a-l slugări.
În timp îţi stabileşti niste relaţii de “blogroll” şi ridici pas cu pas ştacheta. După ce ajungi la un PR de 3 să zicem şi ai 400 de articole deja scrise, parcă nu mai alergi să faci exchange cu un blog nou, cu 3 articole şi alea cu funnies sau videoclipuri cu muzică proastă. E normal să fi selectiv, aşa cum este normal ca un blogger mai mare să fie selectiv.
Şi ce dacă până la urmă nu ai acces cu link pe situl în cauză? Îţi rămâne încă posibilitatea de a comenta pe blogul omului şi de a prinde trafic de acolo. Şi poţi lega prietenii cu bloggeri mai mici (cam de nivelul tău de pildă), care scriu excepţional şi cu care doreşti să te asociezi.
Trebuie să înţelegi că nimeni nu îţi datorează nimic şi să îţi clădeşti o reputaţie de om serios, de blogger harnic şi talentat. Să ai mereu o atitudine pozitivă şi în timp relaţiile cu “cei mari” se vor schimba.
5. Cine te ţine să nu te întâlneşti cu ei?
Am reuşit până acum să mă vad personal cu destui bloggeri deja. Unii mai mari, alţii mai mici. Clar, toţi oameni interesanţi. Cea mai mare realizare a fost întâlnirea de la Berlin cu însuşi Zoso. Am comentat pe blogul lui (când menţiona că se întoarce la nemţi), şi am aruncat aşa din întâmplare: “şi eu sunt weekendul viitor. Vrei să ne vedem?”
Da! Ăsta a fost răspunsul. Am trimis apoi un email detaliind informaţia despre când merg exact şi când sunt disponibilă pentru meeting şi am lăsat un număr de telefon, cu rugămintea de a-mi da şi el numărul, pentru a-l putea contacta când ajung. L-am primit într-un mail următor şi l-am memorat în telefon.
Sâmbătă la 10-11 ora locală am sunat şi am stabilit împreună unde să ne întâlnim. Am povestit cred vreo 6 ore. De la chestii personale (care aşa vor rămâne) la blogging, bani pe net etc. Teh blogfather s-a dovedit a fi un tip cu care să îţi fie drag să vorbeşti mult şi bine.
Aştept clar să mai văd şi alţii sau să mă reîntâlnesc cu bloggeri deja cunoscuţi. Nu e niciunul superman, sunt doar indivizi care ştiu cum să îşi vândă ideile şi care clar au muncit enorm până să ajungă unde sunt.
…
Ca o concluzie pentru toată poliloghia asta …
- scrie bine şi constant
- comentează pe cât mai multe bloguri
- comentează informativ, atrage prin mesajele tale
- nu te implica în scandaluri
- încearcă să oferi peste tot o imagine profesională
- nu fi ranchiunos şi nu aştepta nimic de la nimeni
- fii prezent la întâlniri de bloggeri din zona ta şi creează-ţi propria reţea de prieteni din blogosferă
- gândeşte-te mereu că nimic nu se face peste noapte. Cu muncă şi talent, VEI FI REMARCAT.
