Din momentul în care începi să oferi servicii sau produse unui public, începe şi distracţia preţurilor. Vei avea clienţi convinşi că e ceva suspect la mijloc, pentru că dai atât de ieftin şi alţii care-s pe punct de apoplexie, considerând că şi un rinichi viabil e mai ieftin decât publicitatea la tine pe site sau un design de temă wordpress. Vorba aia, câte bordeie, atâtea moduri de a vedea un preţ.
Cum majoritatea îs deja puse la vedere, scapi de cei care se aşteptau că un design de site costă 50 de dolari. Aşa măcar, ăla de te contactează ştie la ce să se aştepte şi nu pierzi timpul cu clienţi care nu-şi permit din start serviciile. Sau cel puţin aşa ai impresia.
Şi primeşti, normal, mesaj “cât cereţi pe”, “cât costă x”. Treci peste dracii iniţiali, că ai deja preţul afişat, dar, cum un proiect nu e bătut în cuie, poţi înţelege că omul doreşte să ştie în detaliu ce şi cât îl costă. La fel şi cu publicitatea, îi dai nişte statistici, discuţi disponibilitatea de bannere etc. Nimic rău până aici. Şi trimiţi deci oferta personalizată de preţ, probabil şi un discount, treaba ta şi a clientului.
Mai trece puţin şi primeşti mesajul ce te face să arunci cu ceva în ferestrele vecinului “ştiţi, am ceva spaţiu de hosting, nu putem face barter?”. Înlocuiţi spaţiu de hosting cu ce doriţi voi de la chiloţi pe care probabil îi produce la servicii SEO sau alte daravele. Primeşti deci la “schimb” orice prostii de care probabil nu ai nevoie. Că hosting am deja de 5 ani de la unul dintre cei mai buni provideri, SEO cât îmi trebuie mai fac şi eu (sau eventual plătesc un specialist în care am încredere), chiloţi îmi cumpăr singură etc.
Ultima dată când am verificat, la magazin nu m-am putut duce cu blugii mei cu un număr mai mare, să-i schimb pe salam, nici nu mi-ar fi acceptate preşurile de la maşină pentru 10 ouă. Deşi, să moară criza, îs curate şi arată ca noi.
Eu n-aş avea în 20 de vieţi tupeu să-i spun unui “vendor” că-i pot da x şi y în loc de bani. Zău aşa .. dacă preţul este în dolari, euro sau lei, păi aşa discutăm. Că nici BCR şi nici Paypal nu acceptă cearşafuri sau făină.
Da, poţi aduce suplimentar ca şi “bonus” un produs. Am primit de la Dove de pildă ŞI produsele lor despre care am scris, dar contractul a fost PE BANI, care mi-au fost livraţi exact aşa cum s-a stabilit. Dacă clientul simte că doreşte să ofere în plus şi nişte produse, asta este deja problema lui. Au picat foarte bine produsele în cauză, mai ales că folosesc Dove în general, dar, dacă mi s-ar fi condiţionat contractul pe produse, nici nu acceptam campania.
Deci, dacă aveţi intenţii să cumpăraţi ceva de la cineva, nu-i oferiţi produse. Oamenilor le place să-şi cumpere EI ce doresc şi au nevoie, nu să primească în loc de bani un produs pe care probabil nici nu l-ar achiziţiona în mod normal sau de care nu au chiar atunci nevoie. Au însă mereu nevoie de BANI, oricare ar fi valuta în care se face plata. Taxele se plătesc cu bani, mâncarea se cumpără la fel, plus toate produsele şi serviciile pe care doresc să le achiziţioneze.
Trocul a fost bun în comuna primitivă, nouă ne plac banii 😀
