În fiecare an, cam pe vremea asta, e isteria Let’s Do It România. Zic isterie pentru că evenimentul în sine smulge atâtea articole contradictorii de parcă e vorba despre scoaterea concediului maternal de tot sau eutanasierea ţiganilor, deci chestii mai arzătoare, nu aşa.
Dar nu, este vorba despre o iniţiativă ANUALĂ de curăţire a cocinei pe care o numim cu drag România, cocină, pentru că este populată de specia porcus înpuţitus românus, adicătele gunoiul de om carpato-danubiano-pontic repetent la ăia 7 ani de-acasă.
Că io ştiu că într-o familie de oameni decenţi de pe la 4-5 ani începi să-l rupi pe ăl mic în poveţe despre cum să nu arunce resturi pe jos. Nu, faptul că nu găseşti coş de gunoi nu înseamnă că poţi arunca pe jos. În cartierul meu, culmea nu chiar periferic, nu găseşti coş stradal decât dacă-l plantezi tu acolo, pe sănătosul principiu “coşuri la tot pasul în Centru, în rest fiecare cu aia a mă-sii”. Asta însă nu mă face să arunc resturi pe jos. Le aduc acasă şi le duc cu gunoiul. Că, vezi doamne, vreau să am oraş curat.
Revenind la discuţia iniţială … anual se adună o gaşcă de oameni, de fapt mai multe, pe judeţe şi oraşe, oameni care DONEAZĂ timp şi curăţă după vitele amintite în paragraful cu numărul doi. Care scurmă printre tampoane folosite, sticle cu tot felul lichide suspecte, mizerie, viermi şi naiba ştie ce mai găsesc pe acolo, în încercarea disperată de a face rahatul ăsta de ţară mai curat, după ce rahaţii cu ochi îşi bat joc de ea.
Da, este o idee aprox. inutilă, în ideea în care 99% din populaţie este probabil îndobitocită de prostie şi sărăcie. Sau un procent pe acolo pe undeva. Este aprox. inutil pentru că în fiecare an e la fel, pentru că nu avem justiţie ca lumea, nu avem poliţie etc. Avem şmecheraşi de teama cărora tremură cu toţii, avem părinţi la fel de cretini ca şi copiii lor lipsiţi de educaţie, că pe OTV nu se predă ‘cultură civică’, iar noi în general suntem un popor care nu prea le are în domeniul ăsta.
Şi totuşi este o acţiune FRUMOASĂ, pentru că adună oameni cu un scop, pentru că măcar o perioadă locurile curăţate arată civilizat şi mai respiră natura asta pe care o siluim în fiecare zi. Pentru că au un scop frumos, pentru că sensibilizează. Măcar un om să fie schimbat de o echipă şi am câştigat ceva.
Şi cel mai important este că şi copiii implicaţi acolo ajung să gândească altfel. Nu cred că, după ce au ‘salahorit’ prin jeg şi scârboşenii, fetele Ninei vor arunca mizerii pe stradă. Nu ştiu de ce, dar tare cred că micuţele (şi alţi copii implicaţi) au învăţat ce înseamnă MUNCA de curăţenie după o populaţie de vite şi cât de frumoasă este natura, după ce ne îndepărtăm gunoaiele din ea.
Nu aştept miracole, dar ştiu că în fiecare an acţiunea are loc cu precizia unui ceas. Că în fiecare an se strâng gunoaie, gunoaie care nu rămân să mai putrezească alţi 20 de ani prin cine ştie ce locuri.
Au fost o groază de acţiuni pe bloguri şi nu doar. O groază de cauze. Oameni bolnavi, oameni pe moarte, natură, animale etc. M-am implicat în unele, altele mi-au scăpat. Unele nu m-au interesat sau nu am avut timp / bani, poate nu am aflat în timp util. Dar niciodată nu am scris că este irelevantă o cauză, niciodată nu am batjocorit oameni care se dedică ei, chiar dacă nu am timp sau chef să o iau în seamă. Este o chestie de minim respect să nu-ţi baţi joc de chestiile în care alţii cred. Este un lucru pe care noi românii trebuie să-l deprindem. Da, respect se cheamă. Şi bun simţ i se mai spune. Sau, dacă doriţi altfel, delicateţe. Să nu ne batem joc de ce alţii doresc să facă.
Dacă nu ai bani, chef sau timp să te implici, taci. Dacă poţi să scrii şi să promovezi, deja ajuţi. Dacă nu merge nici aşa, scrie despre trafic, bani, OTV. Bate-ţi joc de ce doreşti tu, dar nu de nişte oameni care FAC CEVA, nu doar dau din taste. Zic şi io …
