Is niste ani de cand nu scriu fara diacritice, dar m-am infipt in MacBook-ul lui R. si va scriu, NU ar trebui sa fac asta, dar nu se putea sa avem si noi o plecare de om normal. Asa ca, in loc sa fim in avionul KLM spre Amsterdam, sunt pe canapeaua din sufrageria prietenilor nostri, cu laptop-ul lui R. in brate. Nu stiu sa setez diacritice, asa ca ma veti ierta. Cum am ajuns aici?
Pai intai am plecat. Pe la 3 dupa-amiaza D. a vazut ca nu ne intra toate bulendrele in bagaje, asa ca s-a apucat sa le organizeze. D. este ‘flight attendant’ si genul de om care isi poate impacheta toata casa intr-un troller micut. Dupa ce si-a pus degetele prin bagaje, imediat s-a gasit loc pentru totul. Ne-am pupat, ne-am urat una-alta … Nu e usor sa pleci de undeva, dupa ce ai stat acolo 6 luni …
Am ajuns si la JFK, dupa care am calatorit putin cu trenul din interiorul aeroportului pentru a ajunge la terminalul 4. Vedem o coada si ne plasam strategic, dupa care pe iubi incepe sa-l bazaie un gand. Sa scap de gura lui, ma duc mai in fata si-l intreb pe un tanar daca e la zborul KLM spre Amsterdam. Nu, e cu Delta. Atunci vad ca eram pusi aiurea la coada, sfantul stie spre ce destinatie.
In stanga erau ghiseele KLM, asa ca ne-am trambalat cu carucior si toate bagajele spre coada de acolo. Coada care mergea cu viteza luminii stinse, daca e sa-l citez pe R. Ajunsi la ghiseu, aflam de ce stateau la troci clientii cu tanarul de acolo, de parca erau toti chititi sa-i spuna povestea vietii. KLM nu mai zbura cu un ‘jumbo’ de 400 si mai bine de locuri, ci cu unul cu vreo 150 de locuri mai mic. Dupa cum banuiti locul nostru a fost si s-a dus. A incercat Enrique (asa il chema pe mulatrul burtos din fata noastra) sa ne explice ca am venit prea tarziu, ca R. i-a replicat cu zambetul lui de Don Juan ca stam de aproape o ora la coada, deci nu am pierdut avionul din vina noastra.
Rezultatul ‘negocierilor’ este ca urcam la 11 in avionul spre Amsterdam, ceea ce inseamna ca prindem si legatura spre Budapesta, ca asta ne durea pe noi. Cum maine am fi avut 7 ore in Amsterdam (de planuiam sa ne plimbam vreo 5 prin oras), acum nimerim o pauza de 2 ore, suficienta sa-ti plimbi dosul de la terminalul x la y cu bagajele de mana si sa intri iar la security. Asta este, altadata vom vizita si orasul.
R. a ramas amabil pe tot parcursul discutiei si i-am spus si noi tanarului ca singura noastra problema este sa iesim din tara in 6 cel tarziu, ca atat avem ‘sederea’. Ne-a promis ca ne scoate din tara maine cel mai probabil. Discutia a continuat foarte amabil, timp in care el tot cauta prin sistem metode de a scapa si de noi. Se pare ca totusi a gasit doua locuri acum noaptea, de la 11, deci nu vom ramane prea mult. Tot pentru ca ne-au inoportunat cu plecarea, au inchis ochii si la cele 10 livre in plus pe care le-am avut la bagaje 🙂
Am lasat bagajele mari pentru cala si ne-am intors acasa. A mica era in camera ei si se uita la Ice Age. Credeam ca se bucura ce ne vede, dar m-a intrebat foarte dur: ‘de ce nu ati plecat? Vreti sa vina politia?’
Initial nu am inteles unde bate, dar mi-a amintit D. ca eu i-am spus asta. Azi-dimineata era destul de pleostita ca plecam si m-a intrebat de ce nu mai stam. Asa ca i-am explicat ca avem voie sa stam maxim 6 luni, ceea ce am si facut, si ca acum trebuie sa plecam acasa. Ca altfel vine politia si ne ia pe sus, sa ne dea afara din tara.
Normal ca, imediat ce ne-a vazut, s-a gandit ca am bagat-o in bucluc. S-a linistit, cand i-am spus ca de fapt avem timp 2 zile sa plecam, asa ca nu se intampla nimic, daca am intarziat 5 ore.
Am carat-o in spate sus la ea in camera si ne-am strans in brate, mai exact m-a gatutit de mi-a invinetit gatul cred. Acum chiar trebuie sa plecam, sa nu mai stea copilul stresat ca-i aducem politia in casa 🙂
Sa speram ca n-or mai fi evenimente … Imi cer scuze pentru cat de superficial e editat articolul, dar asa e cand scrii din goana calului …
