- de ce tii cainele in casa?
- de ce nu te mariti?
- de ce nu faci copil?
- de ce nu iesi mai des in oras?
- de ce nu iti iei masina asta si iti place aialalta?
- de ce faci asta .. de ce nu faci asa?
Oare chiar trebuie la orice varsta sa tot dam explicatii? Am inteles ca pana pe la 18 ani teoretic aia de ne cresc au niste obligatii sa ne mai controleze din cand in cand, sa nu alunecam in prea multe pacate. Dupa o varsta insa incepe sa te streze intrebarea asta care incepe cu “de ce”, mai ales cand nu mai vine nici macar de la cei care iti sunt atat de apropiati.
Sa fie asa de mare curiozitatea unora in ceea ce priveste destinul nostru (care in mod normal ar trebui sa ne intereseze numai pe noi si pe cei direct afectati)? Sa fie placerea de a “sfatui” si de a-ti spune ce sa faci? Sa fie o incercare de a te controla pana la urma?
De ce oare nu suntem lasati in pace in treaba noastra? Sa ne traim viata, sa ne asumam greselile si sa mai pastram ceva din mister pana la urma. Exista si lucruri pe care NU dorim sa le impartasim.
