A trecut ceva timp de când am scris un articol despre blogging şi uite că revin în atenţia voastră cu unul legat de necesitatea unor comentarii de calitate pe blogurile pe care le citim. În general majoritatea bloggerilor consideră că munca lor se termină la “graniţele” propriului site, dar un blogger de calitate se vede şi din cum comentează pe la alţii. Iată motivele care mă fac pe mine să depun ceva efort în a comenta decent articolele pe care apuc să le citesc într-o zi şi care îmi stârnesc o reacţie.
1. Printr-un comentariu de calitate îmi arăt aprecierea faţă de un articol bine scris.
Ştiu că suntem în criză pe toate planurile, că ne batem pe tot felul de premii mai mult sau mai puţin relevante, că trăim cu speranţa de a deveni no.1 şi de a câştiga zeci de mii de euro pe lună de pe blog. Am înţeles această nevoie de a fi interesaţi în primul rând de noi înşine, dar poate că e loc şi timp şi pentru a ieşi din cochilie.
Nebuloasa mă “acuza” măgulitor acum ceva zile, spunând că vin şi trântesc unele comentarii mai bune decât articolul iniţial. Eu cred că e prea bună cu mine, dar recunosc că mă bucură aprecierea. Mă bucur de asemenea să găsesc la ea (şi la alţi bloggeri) articole atât de suculente încât să îmi provoace o reacţie.
Nu scriu mereu comentarii pozitive, sunt destule ocaziile în care de fapt nu sunt de acord cu bloggerul în cauză. Apreciez totuşi articolul în cauză şi reacţia mea înseamnă un comentariu (de obicei lung, că, deh, îs supărată) prin care detaliez motivele mele de a nu crede în adevărul prezentat de blogger.
Articolul în cauză câştigă calitate prin reacţiile respective şi complexitate, pentru că nu toţi batem şaua pe aceeaşi temă. Eu mă bucur că am citit din nou ceva interesant şi că am putut să comentez.
Nu ştiu cum este pentru alţii, dar eu simt o mare frustrare când scanez câteva zeci de bloguri în fiecare zi şi găsesc articole care nu îmi provoacă reacţii. Nu discut despre calitate sau lipsa ei, discut despre faptul că eu, şoarecele de bibliotecă, dau pe spate când un articol mă face să gândesc şi să reacţionez. Oricât de “aiuristic” vi se pare, eu apreciez o scriitură interesantă şi mi se pare normal să ofer şi nişte idei personale, ce ar completa un articol deja reuşit.
2. E şi un fel de “personal branding”.
Au fost jde conferinţe de genul ăsta şi vor mai fi. Prin care se discută despre imaginea pe care ne-o creăm printre ceilalţi. Un blogger care comentează mereu la obiect şi decent va fi mereu văzut “bine”. Hai să luăm un exemplu recent.
Simona Ionescu scria pe blog despre un incident: un domn scria ca “ea” (cu datele ei de contact) pe situri şi o punea într-o postură neplăcută. Am avut şi eu câteva “contacte” cu Simona, ne-am scris nişte comentarii una alteia şi nimic din modul ei de a scrie replici pe acest blog de pildă nu m-ar face să o suspectez de asemenea comportamente.
Aşa că ne imaginăm un scenariu (i s-a întâmplat să fie “clonată” pe unele bloguri, domnul în cauză însă nu a scris pe dojo blog, deci nu pot spune că am simţit “atacurile” în cauză): mă trezesc la un articol cu un comentariu semnat “Simona Ionescu”: “dojo, mă-ta-i vacă”. Scurt şi la obiect, chiar dacă discutăm despre altceva în articolul respectiv.
Acum am 2 posibile gânduri: Simona a tras ceva pe nas şi nu se simte bine sau cineva scrie “ca Simona” şi încearcă să o pună în situaţii penibile. Cum scrisul ei pe dojo blog ca şi comentator a fost mereu calitativ, este clar că îi datorez puţin “research”, înainte de a împânzi netul cu comentarii negative la adresa ei. Deci i-aş trimite probabil un mesaj pe mail: “Bună ziua, Simona. Ai postat următorul comentariu pe blogul meu. Deşi teoretic sunt de acord cu ce scrii tu acolo, nu cred că era chiar cea mai potrivită reacţie la un articol despre viteza slabă de download de la UPC (sau ce articol aveam eu). S-a întâmplat ceva?”.
Şi uite că aşa Simona mă poate lămuri că sunt probleme de “identitate” şi că nu ea scrie rahaturi de genul ăsta. Eu aş pune posibilitatea în cauză înainte de orice, pentru că ştiu că 100% din comentariile ei pe blogul meu sunt interesante, politicoase şi la obiect. (Simona, sper că nu te deranjează că te-am dat exemplu în articol.)
Tot aşa, dacă de mâine cineva scrie în numele meu prostii pe blogurile pe care comentez, mi-ar plăcea să cred că proprietarul blogului s-ar gândi că este ceva suspect, nu că scrie dojo iar cretinismele obişnuite, aşa că, de ce să ne mai batem capul …
3. Un comentariu aduce un link către tine. Un comentariu de calitate, poate atrage atenţia mai mult.
Trecem acum din nou la afaceri. Nu prea te interesează ideea de a aduce plus de valoare altul blog pe care comentezi, nu dai doi bani pe imaginea ta, dar ştii că un comentariu care atrage atenţia, atrage şi nişte clickuri pe linkul tău. Şi asta poate însemna un plus de trafic, suficient cât să ai în timp propria ta comunitate de cititori şi comentatori.
Unul dintre primii paşi pe care îi face un nou blogger, după ce a pus la punct un asemenea proiect şi a scris nişte articole, este să intre pe alte bloguri, să citească articole şi să răspundă la cele mai relevante. De calitatea acestor răspunsuri depinde prima impresie pe care o face şi în timp relaţiile cu alţi bloggeri.
Un comentariu interesant şi elaborat atrage întotdeauna atenţia. În timp creezi o imagine bună a ta şi, implicit, a blogului pe care îl deţii, o imagine care îţi va folosi atât în viitoarele colaborări cu ceilalţi bloggeri, cât şi în eventualele relaţii cu advertiserii. Munca de blogging nu înseamnă doar scrierea de conţinut “premium” pe blogul tău ci şi promovarea imaginii în alte proiecte similare. De multe ori o atitudine nepoliticoasă ca şi comentator îţi va afecta succesul, pentru că replicile pe care le oferi în alte articole spun foarte mult despre ce gen de blogger eşti.
Pentru a-ţi crea în timp o imagine bună, este bine să acorzi atenţie şi comentariilor pe care le oferi în alte bloguri. Aşa cum ţie îţi pică bine un comentariu complex şi interesant, la fel de plăcut surprins va fi şi alt blogger, când ai elaborat o replică inteligentă la unul din articolele sale. În timp, acest mod de relaţionare îţi va aduce o imagine pozitivă, iar aceasta aduce trafic şi chiar bani.
Cred ca principalul motiv este pentru a imbunatati articolul existent 😀
De exemplu, acesta e un exemplu de comentariu prost :))
Dojo, cu sa ma supar ca m-ai folosit ca exemplu?! E o reactie fireasca la semnalul de alarma pe care l-am tras, e o continuare a celor spuse, cu indicatii clare din partea-ti. Ar trebui sa fim cat mai multi care sa abordeze acest subiect, deoarece e pacat sa murdarim blogosfera din cauza unor imbecili care nu stiu la ce altceva e bun un computer. Eu l-am depistat pe uzurpator, cu nume si prenume de data asta, si probabil ca voi mai reveni asupra subiectului fiindca vad ca baiatul nu se potoleste. Dureros pentru mine este ca are legitimatie de jurnalist si ca s-a transformat in marioneata altor ziaristi ce, prin el, vor sa plateasca polite fostilor lor sefi.
In calitate de comentator inrait, as indrazni sa fiu de acord cu tine. 😀 Din proprie experienta stiu ca e adevarat ceea ce zici. La inceput eu comentam cam pe langa si in cuvinte putine. Abia mai tarziu am realizat ca nu ajuta la nimic sa te bagi doar in seama fara sa ai ceva relevant de spus.
Urmatorul post ar putea fi despre importanta raspunsurilor. 🙂 Trebuie sa te mai si intorci unde ai lasat un feed-back. Poate omul nu intelege. De asemenea posesorii blogurilor ar trebui sa raspunda comentatorilor. Nu e posibil intotdeauna, dar e benefic. 🙂
Spor si la multi ani de 8 martie Dojo! 🙂
Torrent .. nu toate comentariile scurte sunt inutile. tu de pilda sustii ca am spus adevarul, asa ca nu e inutil 🙂
Simona .. ma bucur ca nu te-a suparat exemplu. Ma intristeaza si pe mine atitudinea colegului de breasla si sper sa rezolvi problema pana la urma. E pacat cand se ajunge la asa ceva.
JorjH multumesc de urare 🙂
Si mie imi place sa comentez, chiar si cand nu sunt de acord. Si e adevarat ca uneori ma infurii si asta nu ma face deloc un comentator bun .. mai am si eu de invatat …
Florine, nu toate comentariile scurte sunt “naspa”. Nu pot astepta de la cititorii mei sa scrie nuvele, ca nu toti au timp si disponibilitate, plus ca unii scriu in 2 propozitii ce as scrie eu in 2 pagini.
Faza cu reply la comments este buna, numai ca nu toti au timp si “nerv” pentru asta. Imi recunosc si eu pacatele 😀
Multumesc si pentru urarile tale. Pica bine 😉
Cele mai enervante sunt de exemplu comentariile alea care comenteaza pe langa subiect si ajung sa se adreseze scriitorului. Si nu urari de bine, de la prost pana la mame si tot felul. Is asa inutile in opinia mea ca nu le inteleg scopul. Comentariile is pentru a completa o idee sau sa iti exprimi eventual dezacordul, nu sa areti cat de ciumeg poti sa fii tu si cat de prosti is restul. Daca in blogosfera noastra la unii bloggeri inca mai trebuie lucrata exprimarea ideilor, la comentarii ii si mai mult de lucru.
Off topic: la multi ani de 8 martie! *hugs* 😀
De-aia evit eu câteodată să comentez pe unele bloguri. un simplu „mişto” sau „fain ”spus la grabă nu cred că e de ajuns. De fapt evit toate comentariile monosilabice, iar când scriu un comentariu mă uit de două ori peste el înainte să-l trimit autorului. Plus că-mi trebuie vreo 5 minute ca să-l compun (mai şterg, mai regândesc o frază).
Comentariile, la fel ca si articolele, nu pot aduce mai mult decat poate Darui autorul lor.
Limitele sunt multiple:
-cunostiintele
-empatia
-intelegerea subiectului
-capacitatea de a exprima ceea ce vrei
-limitele limbajului
-bunul simt si buna cuviinta
….
Multe ar mai fi de adaugat in aceasta lista mica, dar in final, comentariul, calitatea sa va fi in legatura cu cel mai slab element din cele enumerate.
Si in acest dimeniu, al comentatorilor, legea verigii slabe se aplica de muuuulte ori.
Multumesc ca mi-ai atras atentia asupra acestui aspect; sunt vorbaret si de multe ori am tendinta sa bat campii… de, im place sa ma “aud” 😀
Sa nu uit: sunt de apreciat acele feedback-uri la comentarii, dar si aici e bine sa se caute linia de mijloc; sunt bloguri unde comentariile se transforma usor in discutii libere ca si bloguri unde nimeni nu te baga in seama, chiar daca ai ceva pertinent de spus.
Ce articol frumos, am scris si eu unul …hihi. Cel mai mult mi-a placut cum ai aranjat literele astfel incat sa formeze cuvinte care se gasesc in dictionar. M-am amuzat copios.
Visit my blog : http:\\blackxcefieg.blogspot.sunttare.ro
^ Ceva in genul ala incerci sa eviti 🙂 ?
În calitate de mega-comentator de bloguri spun că: depinde. Este greu să laşi un comentariu bun la un articol rău la fel cum este uşor să laşi un comentariu aiurea la un articol mişto. Eu încerc să găsesc o cale de mijloc, un echilibru. Eu aş spune că este esenţial să ai comentarii de calitate la articole de calitate. Dacă nu ai articole de calitate nu prea mai contează calitatea comentariilor, pentru că oricum nu citeşte nimeni.
Desigur, spun aceasta fără a avea pretenţia că sunt posesorul adevărului absolut.
In general ce ai scris in randurile de mai sus este adevarat si se aplica de bloggerii, cum ai zis tu, de calitate.
Dar sa privim lucrul dintr-un alt punct de vedere: sa zicem ca tu cunosti personal acea persoana pe blogul careia comentezi. Evident ca nu va fi necesar sa scrii un roman la comentariu ca sa inteleaga parerea/punctul tau de vedere/opozitia/afirmarea ideilor fata de articolul scirs.
Insa, daca intr-adevar comentezi la un necunoscut (ma rog, aici ma refer la cunostinte prin bloguri) va trebui sa ai o dexteritate mai mare de scre un comentariu destept pentru a atrage cat de cat atentia. Trebuie sa recunosc faptul ca si eu incerc sa fac acelasi lucru, doar ca intr-un mod, cred eu, nu chiar asa de evident.
Mersi foarte mult pentru idei 😀
Sper sa le pot aplica de fiecare data cand comentez pe vreun blog.
O seara faina 😀
@Victor, eu procedez la fel. Dupa ce am asternut ideile principale ma apuc sa recitesc de cateva ori, ca sa fiu sigura ca reiese clar ce am vrut sa spun, nu lipsesc litere, nu am scapat vreo prostie. Lui Dojo chiar ii spuneam ca am ajuns sa ma documentez scurt si pentru unele comentarii.
@Florin, cred ca mai toti revenim pe unde am lasat feedback-uri, ca sa vedem ce-am starnit. Oare nu cautam in raspunsurile la comentariile noastre asa, un fel de mini-reconfirmare a valorii proprii? Cel putin cei care nu cauta decat promovarea ieftina si cei care comenteaza intentionat rauvoitor numai ca sa tulbure apele sigur revin sa-si vada urmarile spuselor. Hihi, imi si imaginez harciogii de net, trantind aberatii pe blogurile de relevanta mare si revenind sa citeasca reactiile celorlalti, mai ales a cititorilor fideli: “Mama, ce tare sunt! Ce i-am pus pe astia pe foc! Ia sa-i mai zgandar un pic!”
@Crisia Sunt convins ca exista si asemenea specimene. Totusi cred ca fiecare avem nevoie de raspunsuri la comentarii. Poti sa lasi un comentariu relevant la un post interesant si sa nu iti raspunda nimeni. Te face sa te simti bine? Cred ca nu.
🙂
Încă o dată un articol plin de adevăr. Şi iată o dovadă de comment semi-pupincurist :D. Nu, glumesc. Chiar mi-a plăcut.
Spunea şi Robintel de echilibrul ăsta în raport cu articolul. Permiteţi-mi să nu fiu de acord. Cum un comment “de echilibru” poate îmbina aspectele negative ale unui articol cu părţile bune, cel care l-a redactat poate nu va avea întotdeauna… să zicem “luciditatea” de a distinge ce s-a conturat în comment.
Aşadar, cu riscul să par infantil şi comunist, cred cu tărie că articolele bune trebuie recompensate cu commenturi pozitive, pe când un articol mai puţin bun (am ajuns deja să observ că nu există articol prost. Doar puncte de vedere diferite.) ar trebui să primească măcar câteva commenturi de.. “atenţionare”. Cu greşeli şi altele. Apoi putem trece oricând -cum a spus şi Crisia- să vedem roadele… dacă există.
Oricum, timpul trece, experienţa creşte, scăzând cu ea numărul de eventuale articole proaste. Cel puţin… speranţa mea. Sper că nu m-am lungit (prea mult), am obiceiul să fac un roman şi din cele mai nesemnificative lucruri, iar commenturile nu fac exceptie :D.
De foarte multe ori, la bloggerii cu comentarii foarte multe, partea de sub articol se transforma intr-un fel de messenger in care discuta autorul postului si inca 3-4 persoane, ajungandu-se la un numar infinit de replici. Noncalitative, de cele mai multe ori. Fara nicio urma de condamnare, nu cred ca sunt relevante astfel de interventii tip messenger, care nu fac decat sa ridice pozitia comentatorilor pe locuri nesperate in Zelist.
Cum zicea si Darael, mai sus, comentariile de bun simt, pertinente si constructive sunt cele relevante. Restul… e tacere.
Eu sunt exemplul de comentator care are mereu ceva de zis, mereu am avut si eu o experienta ca cea a autorului articolului, etc. N-am ce face, sunt vorbareata, vreau sa le fac pe toate si nu am mult timp. Citesc multe bloguri zilnic si de multe ori simt nevoia de a spune ceva doar ca stie omul e care il citesc ca am trecut pe acolo. Si mai am un defect. Nu prea recitesc ce am scris.
Odata, acum vreo trei patru luni, spunea Dojo undeva pe un blog de importanta unui comentariu pertinent la un articol care ti-a starnit o reactie. Atunci mi-am zis ca asa trebuie procedat, cum spune ea. Numai ca eu inca lucrez la asta. Multumesc Dojo!
Cum spuneam nu recitesc…. 🙁
De cele mai multe ori, când vreau să comentez la un articol, mă abţin, de frică să nu torn vreo prostie mai mare ca mine (lucru cam greu având în vedere dimensiunile mele… să zicem generoase). Aşa că mă multumesc să fiu un simplu lurker şi doar să absorb informaţie.
O altă chestie aiurea ar fi că, în rarele ocazii în care mă încumet să comentez, de multe ori scriu în grabă şi nu mă mai uit odată pe comentariu, pentru a-l corecta, aşa că apar în text nişte greşeli de mai mare dragul, lucru care probabil a făcut multă lume să mă bage în categoria IQ subunitar.
Nu încerc să pup nimica (doar poate mâna, că tocmai a fost 8 Martie :D) dar, referitor la comentariile tale pe alte bloguri, pot spune că fiecare articol de-al meu la care ai comentat tu şi-a dublat valoarea; ai talentul de a le completa sau de a aduce la lumină alte nuanţe, care mie mi-au scăpat. În plus, mă bucur şi eu că mai pot discuta pe blog cu cineva care are ceva de zis.
Acu exemplu clar. Eu la acest text nu am ce sa iti transmit! De cele mai multe ori, atunci cand se inatmpla asa ceva, iti zic BRAVO si revin la urmatorul text. Acu intrebarea este: Ce iti doresti? Sa iti zic un scurt Bravo Dojo sau sa nu zic nimic?
P.S. Nu o lua ca pe “suparare”! E mai mult o enigma, pe care o am de cand am inceput blogging-ul! 😉
@artistu: cred ca oricine prefera un comentariu scurt lipsei acestora. o confirmare e mai placuta decat tacerea, zic.
Am vazut mentionata dilema legata de reply-ul catre comentatori. Zic eu ca acesta trebuie sa existe (urasc cand pierd timpul sa zic ceva inteligent si autorul nu zice nici macar un “holy shit, you wrong nigga”), dar pe de alta parte, urasc si stilul DeMaio, de a raspunde tuturor comentatorilor, chiar si prin inerjectii, cand e clar ca acolo nu e loc de dezbateri ci doar de acknoledgement. Cum ii ziceam si artistului mai sus, un “thanks to all” e suficient daca nu a fost starnita o dezbatere.
Cred ca cel mai mult imi place de Tomata, ea asteapta o vreme si apoi raspunde in grup tuturor, dezvoltand la cine e cazul. Sau Arhi/Zoso, care intervin doar cand subiectul devine interesant – pacat ca ei o fac cam lapidar uneori.
Bwt, ai o dreptate imensa cu personal brandingul. I found it the hard way :p
Stiu dAimon, ca asa simt si eu. Doar ca vezi ma aouca remuscarile din cand in cand! Si mi se pare ca nu mai las comentarii la fel de interesabte sau la fel de argumentate cum o faceam alta data! 😉
Comentariile sunt un mix intre subiect, inspiratie si moment 🙂 Uneori ies f. bune, alteori mai bine le stergi tu. Daca imi place subiectul si sunt intr-un moment bun, iti pot continua articolul prin comentul meu.
Aproape ca nu am ce comenta la un asemenea post, Dojo, pt ca vorbesti despre niste lucruri de bun-simt, pe care eu le consider de la sine intelese (si aplicate).
Imi plac articolele de acest gen, poate mai invata din ele si cei pt care astfel de lucruri nu sunt atat de evidente.
Asa ca ai un mare BRAVO de la mine pt modul in care gandesti si alegi sa te exprimi in blogosfera (si includ aici comentariile tale de pe alte bloguri, pe care le-am citit intamplator).
De multe ori ajung pe blogul unor persoane poate necunoscute si poate chiar gasesc ceva de spus, imposibil sa nu am. Dar, de multe ori ma abtin: are rost ?
Daca am de spus 3 cunvinte vine unu zi zice: spam. Daca scriu 50 de randuri nu-l citeste nimeni. Asa ca prefer sa tac si sa trec mai departe ;).
Sunt foarte dese cazurile de comentarii pentru a obtine backlinkuri, chiar cu nofollow, tot conteaza. Am avut cativa din astia de au pus zeci, daca nu sute de comentarii la mine, de 1-2 randuri, fara ceva concret, fara opinie.
Si cu ce crezi ca s-au ales ? Au urcat oamenii in trafic, au ajuns sus, au inceput sa aiba si ei succes. Si au renuntat a mai trece pe la mine ;). Intre timp eu am mers inainte, am avut strategiile mele, nu am pierdut in 3 ani nimic, privesc numai in fata, extrapolez, reinventez, si am avut doar de castigat. Ei insa au inceput sa pice, oare de ce ? 😉 Pentru ca nu au stiut ce e de facut mai departe, nu au pus mana sa invete php, javascript, css, xml, etc… inca stau la cersit solutii pentru problemele lor.
—
Apoi pe timp de criza, vorba multa = saracie in casa si paine goala pe masa. Asa ca la munca 🙂
Oricat te-ai chinui sa le explici unora ca a comenta la alte bloguri e parte din bloggingul itself, tot nu pricep. poti sa le dai mura-n gura, sa le faci scheme si schite si totul trece pe langa ei fara sa ii jeneze catusi de putin ca sunt in afara subiectului.
Eu nu pot sa ma plang de comentatorii mei, jubilez de placere cand vad ca lumea isi dezleaga baierele gandirii si le revarsa la mine pe blog in comentarii mai lungi ca postul insusi. 🙂
Si inca un lucru la care eu tin foarte mult si am tot scris despre el, am tinut sa stie toata lumea la care comentez, e urmatorul: raspunsul autorului la comentariile cititorului. E foarte important sa ii bagi in seama pe cei care iti comenteaza. Ca fara ei esti 0.
Dojo, daca tu consideri asta (https://www.arhiblog.ro/2009/03/rromii-n-are-bani-de-creioane.html#comment-59954) un comentariu de calitate, eu im scot palaria. Daca, totusi, insisti, ne intoarcem si redefinim calitatea.
Comentariile mele n-aduc niciun link către mine, aşa că îmi rezerv dreptul de a le scrie după cum am chef…
Ma aflu in situatia de a face un comentariu despre comentariu, adica un metacomentariu care ar trebui sa se faca in alt limbaj decat limbajul obiect (adica primul comentariu), prin urmare ma opresc pentru ca nu stiu, deocamdata in ce limbaj sa fac acest comentariu. Scuze pentru divagatie dar nu m-am putut abtine. Oricum o sa ma gandesc mai mult inainte de a mai face un comentariu. Succes!
Intr-o oarecare masura, calitatea comentariilor depinde si de insasi articolele la care se fac, totusi.
poti renunta la calitate daca aduci ceva nou in discutie .
la urma urmei … aspectul nu e intotdeauna cel mai important .
cel putin nu pentru unii .
Am citit atat postul cat si toate comentariile care au urmat si am observat ca totul a degenerat partial intr-un lucru chiar mentionat,si anume discutiile stil mess.Sunt de intru-totul acord cu toate cele 3 puncte ale postului tau.Reactiile pozitive pe care le putem avea asupra unui post,printr-un comm,ne pot aduce recunoastere,sau pot starni reactii neplacute.Intotdeauna cand vreau s alas un comm mai mare,adik mereu,il scriu intai si il recitesc,apoi il trm ca reactive la postul analizat.Deocamdata sunt la inceput,nici o saptamana,si ma declar multumit.Stiu ca asta enrveaza,dar…,poate arunci/aruncati o privire sip e blogul meu.Doar daca vreti.O parere sau un sfat de la alti bloggeri mai experimentati chiar mi-ar prinde bine.
Orice s-ar comenta tot o sa ai curiozitatea sa vezi cine ti-a criticat sau nu postarile.
Dojo mersi pentru sfaturi. Abia am intrat si eu in lumea haotica a blogosferei. Nu stiu daca ceea ce scriu intereseaza neaparat pe foarte multi sau daca le place ce scriu insa stiu ca asta ma reprezinta. In legatura cu felul in care comenteaza cineva alte bloguri iti dau multa dreptate. Nu poti dobandi respect daca tu la randul tau nu oferi respect. Insa la o asemenea postare ca a ta vreau sa te contrazic cu ceva. Nu foarte multa lume iti va scrie un comentariu lung si complex pentru ca nu prea are ce adauga la ceea ce ai zis tu.
Si inca o data multumesc pentru acest post. De foarte mare ajutor.
[…] Dojo este de parere ca scopul principal al comentariilor pe bloguri nu este obtinerea de linkuri, ci castigarea unei reputatii online. Reputatie care va genera, la randul sau, link-uri naturale si de calitate pentru autorul comentariilor. […]
[…] Un comentariu îţi poate strica o imagine, dar te poate şi promova într-un fel sau altul. Nu lăsa comentarii scurte şi fără rost, de genul: mişto, foarte fain, eşti tare, sunt de acord cu tine, etc. Dacă vrei să te afirmi, fă-o, dar adu ceva în plus. Despre cât de mult te poate ajuta un comentariu lăsat pe alt blog a scris Dojo pe larg aici. […]
[…] Contează cum comentaţi şi câtă valoare aveţi astfel în comunitate. Absolut orice blogger care pune şi link în căsuţa de ‘site’ se gândeşte şi să primească o vizită-două (că altfel ar pune doar numele), deci nimeni nu vă ia gâtul pentru că numele vostru duce şi la situl pe care-l promovaţi. […]