Liliana a deschis o discuție excelentă, aici pe blog (mulțumesc încă o dată pentru articole), prezentând ideile ei despre cum a dat feminismul peste cap societatea umană, cu bunele și relele ce au rezultat din aceste evenimente. Astăzi mi-ar plăcea să discutăm despre motivele pentru care femeile încep să lase în urmă idealul de a fi casnice și doresc „emanciparea” în cauză.
1. Munca în casă nu mai ocupă toată ziua
Au trecut vremurile când stăteai cu orele să speli hainele (eventual la râu), când gătitul lua cel puțin 6 ore etc. Ai mașină de spălat, care-ți scoate în 30-60 de minute hainele frumos curățate. Dacă ai și mașină de uscat, în alte 45-60 de minute hainele sunt bune de călcat (dacă alegi să faci asta) sau de împachetat. În timp ce agregatele „circulă” hainele, ai timp să faci și altceva prin casă, că nu trebuie să supraveghezi nicio mașină. Poate ți-ai cumpărat și mașină de spălat vase, deci și această ocupație este deja rezolvată.
Curățenia nu ar trebui să fie o problemă, mai ales dacă nu ai plăcerea să-ți umpli casa cu tot felul de bulendre care să adune praf. Plus că probabil nu faci curățenie generală în fiecare zi. Dacă-ți educi soțul și copiii să nu-și arunce lucrurile ca din avion prin casă, dereticatul ar trebui să fie ceva ușor de făcut (hainele sunt deja puse de ei în coșul de rufe). Multe familii merg tot mai mult pe mâncăruri mai ușoare (ca realizare și ingrediente), ai congelator și frigider la dispoziție, dacă nu dorești să faci ciorbe în fiecare zi.
Sunt multe femei care stau acasă și, dacă au un moment de sinceritate, recunosc că nu le ia o zi întreagă să rezolve problemele gospodăriei. Deci lucrezi câteva ore și în rest pierzi timp și te plictisești.
2. Copiii au și ei programul lor de școală
Una dintre cele mai importante considerente pentru a fi „stay at home mom” este timpul petrecut alături de copil. Ideal este ca juniorul familiei să nu stea singur sau printre „străini”. Dar același junior stă la grădiniță/școală câteva ore bune pe zi, pentru că e bine să stea între copii, nu doar cu maică-sa acasă. Prin natura celor două joburi (afaceri) ale noastre, vom fi părinți care stau acasă. Asta nu înseamnă că ăla micu, pe când va apărea, va sta cu noi toată ziua în casă, va merge la grădiniță și școală ca orice copil normal.
În acest câteva ore o mamă are deja timp de un part-time job, dacă își dorește asta.
3. Există considerente materiale
Totul se oprește la bani, până la urmă. Degeaba ai un copil fericit că stă cu mama acasă, dacă familia abia se târăște de la o lună la alta cu banii. Două salarii în casă arată altfel decât doar unul, oricât de mari/mici sunt aceste salarii. Sunt multe cazuri de femei care preferă să aibă o carieră ce le aduce un venit decent lunar și să angajeze o menajeră să le rezolve problemele din gospodărie. Am discutat asta chiar cu o prietenă bună, la care vine o doamnă o dată la 2 săptămâni și face curățenie generală. Prietena noastră deretică puțin în fiecare zi, dar munca aia grea e făcută de altcineva.
Ziua de lucru a doamnei în cauză (că lucrează 8 ore ca nimic) costă cam jumătate din ziua de lucru a prietenei noastre. Faptul că are un salariu înseamnă niște bani serioși în plus, pe lângă „beneficiile” (pensie, asigurări medicale) de care beneficiază familia. Jobul ei oferă o asigurare de sănătate mai bună chiar decât a soțului, așa că nu sunt rare cazurile în care se folosesc de această asigurare (acolo se poate merge pe asigurarea consortului, nu doar a ta).
Chiar și câteva ore pe care copilul le petrece cu o bonă, până vin părinții de la job, nu sunt chiar un dezastru. Sunt destui oameni de vârsta mea care au crescut cu bunici sau (mai rău) au stat singuri în casă, cu cheia de gât, și tot au supraviețuit. Excesele nu sunt de dorit, absolut de acord. Un copil are nevoie de părinții lui, nu doar 5 minute la trezire și 5 înainte de culcare.
4. Femeile de azi își doresc mai mult
Știu că sună ciudat, dar femeile de acum nu-și mai doresc doar să fie casnice, mai ales când există atâtea soluții pentru a rezolva și problemele familiale și de a te dezvolta profesional. Sunt milioane de femei care nu se duc cu scârbă la serviciu, mai ales că societatea încă le permite să aleagă cariera de mămică, dacă asta doresc. Dar le place să muncească, le place să câștige bani, să fie ceva mai mult decât doar soții și mame (oricât de rău ar suna asta). Am mers la muncă imediat ce am terminat liceul și nu m-am gândit niciodată să renunț. Îmi ador munca/afacerea și-mi place să știu că am o contribuție la bunăstarea familieie.
Cred sincer că, și dacă soțul aduce acasă un salariu imens, banii femeii, chiar mai puțini, nu strică. Avem chiar exemplul unui cuplu ce ne este iarăși foarte drag, în care soțul poate susține familia fără nicio problemă, din afacerea lui de succes. Cu toate acestea soția lucrează. Are un salariu minuscul față de veniturile soțului, dar are ocupația ei și soțul apreciază enorm această atitudine. Îmi spunea acum câteva luni că soția e fericită să meargă la acel part-time job și că oricum nu i-ar plăcea lui să știe că stă să se plictisească acasă, în loc să aibă o ocupație care-i aduce atâta bucurie.
5. „Marș la cratiță”
Un motiv pentru care multe femei își doresc o carieră sau măcar să nu fie casnice este lipsa de respect pe care mulți bărbați o au față de ele, dacă decid să stea acasă. De la comentarii de genul „dar ce faci tu toată ziua” la atitudinea de vătaf a „capului familiei”, când se întoarce de la muncă, femeile le-au cam testat pe toate.
Deși pe o parte deplâng vremurile când femeia era „stâlpul” familiei, mulți bărbați au impresia că femeia le este inferioară pentru că ei aduc bani în casă. Dacă asta este problema, iată că sunt multe femei ce dovedesc că și ele sunt în stare să câștige un ban și să aibă o carieră, în timp ce bărbații învață că nu și-au luat menajeră, odată ce s-au însurat.
Societatea actuală este mult mai permisivă în ceea ce privește viața familială. Dacă un bărbat dorește să rămână acasă, poate să o facă, dacă femeile doresc cariere, acum au ocazia, există menajere sau bone pentru a suplini parțial măcar rolul femeii în viața de familie. Lipsa unor reguli stricte (așa cum erau odată) permite familiilor să își construiască propriul „ecosistem”, fără să-și mai bată capul cu prea multe tradiții și reguli.
Dacă-mi permiteți o părere personală, consider că așa este mai bine. Femeile care-și doresc o viață activă, pot alege acest mod de viață, cele care doresc să rămână acasă pentru a-și îngriji familia pot alege această cale.
draga mea eu am vrut să spun că ne-am pierdut feminitatea, ceea ce e altceva. când era feţiţa mea mică (avea 6 ani) a răcit şi a trebuit să facă injecţii, mi-am luat concediu şi am rămas cu ea în aceea săptămână. a fost o adevărată peripeţie să găsesc pe cineva care să vină să facă injecţii la un copil, era iarnă şi era cumplit de frig,pentru cei care îşi pun întrebări am să răspund că eram după două vizite la medicul ei şi două reţete de antibiotic iar la serviciul de gardă de la Marie Curie s-a descoperit o amigdalită purulentă aşa că au fost necesare injecţiile, în speţă vestita penicilină. bun, trec peste amănunte, nici acum nu ştiu cum a suportat cea mică 12 înţepături, dar atunci am realizat ce înseamnă o mamă care are grijă de casă, de copil, de soţ şi care are timp să le facă pe toate ca la carte. da, poţi să angajezi bonă, poţi să angajezi menajeră nimic de zis dar educaţia unui copil constă în multe şi ar fi bine ca acele femei care îşi permit, pot şi vor să facă lucrul ăsta să-l facă. crede-mă, fără să intru în detalii, sunt diferenţe de la cer la pâmânt între un copil supravegheat de mamă şi altul care îşi vede mama două ore pe seară, căci pentru o femeie cu/de carieră cam atât rămâne, în condiţiile unui zile de muncă de 8 ore (atât) dar cu dus-întros de la servici, altele, cât îţi rămâne pentru copilul tău? personal am rămas cu regretul că n-am putut, nu ne permitem, să fi rămas acasă. pentru asta bărbatul ar trebui să câştige suficient şi nu că nu vrea dar nici el nu are cum. un copil trebuie crescut de părinţi, bunicii au tendinţa să-i răsfeţe. gradiniţele noastre nu oferă cine ştie ce, nici măcar alea particulare, cât despre şcoală … numai de bine.
Tot timpul aud treaba asta cu feminitatea, dar inca nu am inteles daca e un lucru bun sau rau si daca ar trebui sa jelesc pentru ca mi-am pierdut-o (fie vorba intre noi, nici nu cred ca am avut-o vreodata). Feminitatea asta de fapt ce inseamna? Inseamna sa fii delicata si sensibila? Sa plangi la filmele triste? Sa porti rochie? Sa-ti placa florile? Feminitatea asta inseamna sa iti accepti limitele, sa te restrangi la a face munci usoare, sa accepti un rol pe care ti l-au stabilit altii? Feminitatea inseamna sa nu depui prea mult efort astfel incat sa nu fii “nevoita” sa te descurci singura? Dar eu ce ma fac daca imi place sa ma descurc singura, si nu o resimt ca pe o “nevoie”? Inseamna ca sunt mai putin feminina?
Inseamna feminitatea sa ai nevoie de ocrotire? Dar nevoia asta nu o are orice fiinta pe lumea asta, fie ea barbat femeie, copil sau pui de gasca?
Feminitate ar fi in primul rand sa nu imprumuti comportamentul barbatilor (fumat pe strada , vulgaritati, infatisare) si apoi sa ai, sa dobandesti sau sa-ti cultivi anumite trasaturi specific feminine: vestimentatie (atat de stramta cat se faca sa te simti femeie si atat de larga cat sa ramai o doamna, Marlyn Monroe), blandete a firii, a cuvintelor si tonului in exprimare, senina si toleranta si in sfarsit simtul matern necesar si in relatiile cu barbatul.
Ce legatura au injectiile cu penicilina cu educatia copilului? E cam dezlanat comentariul Lilianei si mult prea incarcat de detalii personale exprimate intr-un mod plictisitor.
Cat despre “feminitate” – nu toate femeile isi doresc sa fie niste pisi vaporoase. Sau nu tot timpul.
Atunci ,stând acasă, am avut timp de copil, de treburile casei, pe îndelete. atunci am înţeles ce înseamnă şi ce valoare are o mamă care are timp de toate astea. am crezut că le pot face pe toate, şi se poate dar nu pe deplin. A sta acasă pentru a creşte un copil sau mai mulţi e o muncă titanică şi o mare responsabilitate. În aceea săptâmână mi-am dat seama cât de mult mi-ar fi plăcut să îmi permit să stau acasă şi cât de mult ar fi însemnat în educaţia copilului posibilitatea de a fi lângă el gată să-i oferi o explicaţie pentru tot ce îl nedumereşte şi multe, multe altele.
Într-adevăr, feminismul a influențat enorm societatea, dar, din punctul meu de vedere, nu a modificat prea mult dinamica gospodăriei.
Dacă femeile s-au zbătut să obțină dreptul de vot și cel de a munci, n-au fost la fel de inspirate să convingă bărbații să preia din treburile casei. Și-au pus pelerina de „super woman” gândindu-se „E bine că pot să votez și să muncesc. Lasă că mă descurc eu cu celelalte, așa cum am făcut-o și până acum.”
Dar asta era atunci, poate nu s-a putut altfel, poate au știut ele mai bine. Nu le condamn și nu le judec, că doar beneficiez și eu de pe urma lor.
Dar în ziua de azi, mi se pare absurd să te plângi că n-ai timp de tine, de o baie parfumată, ca să luăm în calcul și articolul anterior. Eu merg pe principiul „cum îți așterni, așa dormi”. Și cred că asta se aplica și pe vremuri, într-o oarecare măsură. Dacă nu-ți place să gătești, i-ați un bărbat care nu e deranjat de asta. Nu ai timp să faci curat? Planifică mai bine treburile casei, educă-ți familia să țină ordine, dă sarcini fiecăruia, după cum i se potrivește.
Și, cel mai important, rezervă-ți 2 ore pe săptămână, doar ale tale. Dacă partenerul nu înțelege, ai făcut o alegere greșită, cred eu.
Nu vreau să par atotștiutoate, îngâmfată, sau mai știu eu ce. Vreau doar să spun că, dacă există armonie și respect în cuplu, și fiecare înțelege nevoile celuilalt, toată lumea e fericită. Depinde doar de tine la ce te înhami, ce compromisuri ești dispusă să faci și ce alegi. Egalitatea începe de acasă, nu din societate (prin extensie, din feminism). Nimeni n-o să știe mai bine decât tine ce te face fericită. Dar trebuie să ceri și trebuie ca familia să înțeleagă (în special partenerul).
Iar când vine vorba de copii, consider că trebuie să te gândești nu bine, ci foarte bine ce vrei să oferi unui copil. Dacă vrei să stai acasă cu el, dar nu-ți permiți, mai bine mai amâni (sarcina). Găsește soluții să muncești de acasă, dezvoltă și alte talente pe care le ai și ți-ar permite lucrul de acasă. Eu n-am copii încă, sunt la vârsta la care toată lumea mă întreabă „Și, când faceți un copil?”, dar muncesc să pun un proiect pe picioare care, sper, la un moment dat, îmi va permite să cresc și un copil de acasă. Dar fiecare face după cum consideră.
Mă opresc aici, deși aș avea mai multe de spus, dar comentariul deja e prea stufos.
Să aveți o zi faină toți!
Femeile asteapta mai mult de la ele insele sunt mai solicitate se implica in mult mai multe directii si cand ajung acasa nu mai au chef si putere sa mai si deretice. putinul timp la dispozitie il folosesc pt a se juca cu copilul la baie, a spune o poveste sau a calca rapid o camasa. In societtaea moderna de azi, ele au prea multe roluri. Ca sunt si prost platite asta e altceva.
Independenta financiara mi se pare singurul aspect care merita toata nebunia asta cu slijba, gospodarie, familie si toate pe umerii femeii. Nimeni nu poate folosi argumentul “sa vedem ce faci fara banii mei” sa ma santajeze, in rest ne-am intins foarte mult, avem pretentia sa le facem pe toate perfect si, din pacate, nu putine femei nu pricep ca avem niste limite si nu putem face totul, iar asta se lasa de multe ori cu depresii si alte complicatii psihologice.
“Mars la cratita”! Cred ca asta exprima cel mai bine ceea ce rezulta din articol. Va dati emancipate dar cand apare o problema tot la barbati apelati.
Eu consider ca in viata femeii trebuie sa fie un echilibru intre cariera, locul de munca etc si familie.
Am vazut cazuri si nu mi se pare deloc ok ca o femeie sa lipseasca din familie pentru simplu fapt ca are cariera. Fiecare familie are nevoie de o mama si aici nu ma refer doar la spalat, mancare si curatenie.
Se pomenea pe undeva de menajera. Ce menajera ar putea inlocui o mama intr-o familie? 🙂
Fiecare familie are nevoie si de un tata – si nici eu nu ma refer doar la treaba cu dusul gunoiului si mutatul mobilei. Nu inteleg de ce trebuie sa minimizam rolul barbatului si sa il maximizam pe cel al femeii intr-o familie…
Moldoveanca, nu minimizeaza nimeni rolul partii masculine dintr-o familie. Chiar nu stiu de unde ai dedus chestia asta din mesajul meu. 🙂
Eu impart cu sotul meu sarcinile casei. Oare ptr ca o fi francez? Nu ii place sa faca curat in casa dar o data la doua saptamani sa zicem, facem super curatenia in care impartim sarcinile (acum doar eu port de vreo 5 luni o sarcina, dar daca ar putea, ar prelua si asta) Unul face curat in bucatarie, altul in baie, eu dau cu aspiratorul mai mult, el schimba cearsafurile. Mancare facem amandoi, cum avem chef si inspiratie, astfel incat e mereu ceva de mancare in frigider (chit ca e doar o salata, ca si cumparaturile le facem amandoi)
Spalatul hainelor si al vaselor nu e asa problematic, s-au inventat masini de spalat pentru ambele, le umplu, le programez si asta e, cine ajunge primul acasa pune hainele pe uscator sau scoate vasele din masina.
Cand va veni bebe stiu ca ma pot baza pe el si ca voi putea sa revin la munca mai repede decat alte femei de pe aici (3 ani e media in Cehia)
Eu tind sa cred ca e o chestie psihologica si tine de personalitatea fiecarei femei. Sa nu uitam ca sunt inca destule femei care nu isi doresc sa devina independente, preferand inca postura de femeie casnica. Eu apreciez o femeie care isi doreste sa fie independenta, sa castige singura bani, sa realizeze ceva maret prin propriile forte. Ba chiar as putea spune ca respect astfel de caractere!
Sa inteleg ca femeia din ziua de azi prefera sa manance conserve, sa stea cu hainele necalcate (de spalat, am inteles, le spala masina), casa plina de murdarie si praf, WC-ul imputit si chiuveta plina de farfurii naclaite? Rau a ajuns!
De data asta iau apararea femeilor : nu urasc nimic mai mult decat asta cu “e obligata sa fie mama si sotie”.
Dar unde pu..sca mea scrie ca FEMEILE SUNT FABRICI DE MAIMUTE URLATOARE, denumite stiintific “copii” ?! De ce sa fie obligate sa fie niste simple fabrici ambulante?!
Acuma…ca au dat-o rau in balta…si incercand sa se emancipeze au devenit curve, majoritatea, au devenit centuriste, fac videochat, o iau intre buci pe bani, etc etc…e alt subiect, dar ideea ramane aceeasi
Ăla e rolul primordial al femeii, să facă și să crească copii, iar al bărbatului să-și răspândească sămânța pe unde apucă. Restul e can-can vorba unei reclame 🙂 sau un bonus.
Cât despre prostituție, nimic nou sub soare, doar e cea mai veche meserie din lume.
O slujba inseamna. de cele mai multe ori, un salariu cat de cat decent. Si conteaza sa ai un ban in plus in casa, mai ales cand banii nu te dau afara din casa, iar cheltuielile zilnice sunt destul de mari, mai ales la oras. Si conteaza mult sa ai un ban al tau, o ocupatie in afara casei, niscaiva relatii, fie si doar cu colegii de serviciu, sefii, eventual clientii…
Fara sa fiu misogin… Daca femeile sunt “casnice”, cine mai umple centrul vechi, cluburile etc ? 😀
Are dreptate Catalin. Cine ar mai face videochat, cine si-ar trage-o pe bani in cluburi, cine ar fi facute posta de catre 5 insi, s.a.m.d….daca ar fi toate casnice ?!
Nu-ti inteleg gluma. Nu sunt casnica, nu sunt ‘discotecara’, nu fac videochat, nu m-am culcat cu tot orasul. Care-i problema?
Nu am zis de tine sau de cineva in special. Ci de majoritatea. Fiindca peste 50 % dintre femei, si sunt indulgent cand zic asta…,fac una din aceste “activitati”, plus multe altele… Sigur, ca nu recunosc asta nici fripte asta e altceva, se ascund bine unele, unele nu se ascund, isi arata adevarata fata fara menajamente.. Cine nu stie asta ori e naiv, ori e tampit…
Alin, sincer nu stiu pe unde umbli si cu ce femei ai avut de lucru. Nu cunosc personal asemenea femei si sincer nu doresc sa iau de bun procentul asta pe care-l spui. In acelasi sistem as spune ca barbatii sunt niste dobitoci, doar pentru ca am vazut eu unul asa. Ti s-ar parea corect? 🙂
No, hai mai lasa-ma… Daca tu nu cunosti, gata, nu exista ?1 Pai ziarele nu-s pline de anunturi porno ?! Videochatul e plin ochi de romance care presteaza. Centura, la fel, full option ! Fetele de leiceu de acum….nu cred ca are rost sa mai zic cum sunt !!
Sunt doar cateva exemple… Asa ca nu pot sa te inteleg de ce refuzi sa accepti ceea ce se vede de pe Luna
Nu stiu voi, dar eu timp liber nu mai am deloc, …sper ca o fi vorba doar de o “perioada”
@alin,opinia ta a fost exprimata mai spumos si mai cinic de catre altii,cum ar fi https://www.youtube.com/watch?v=IHDoiE1rEsQ
Ce sa zic,categorisirile absolute sunt eronate.Mi-e teama insa ca procentul e destul de mare pentru a fi semnificativ….
@dojo,esti norocoasa daca nu cunosti personal asemenea individe;am intalnit suficiente,din fericire nu toate persoanele de gen feminin se incadreaza aici.
Titlul vorbeste de “dorinta” femeilor de a fi casnice. Eu sincer nu stiu daca femeile si-au dorit intr-adevar sa fie casnice sau conjunctura a fost de asa natura. E drept ca a avea grija de sot si copii, a avea grija de casa si gospodarie e in ADN-ul nostru de femei, dar casnicele prin vocatie mi se par ca numar mai putine decit cele care au fost nevoite sa faca asta, datorita conjuncturilor social-economic. Si aici vorbesc de generatii mai in virsta decit cele ale bunicilor.
Ambele mele perechi de bunici s-au mutat de la tara la oras in tinerete si au muncit cot la cot. Nu s-a pus problema ca vreuna din bunici sa fie casnica, desi au crescut fiecare macar 3 copii.
Pe de alta parte, eu cunosc citeva femei (educate), mame a 2 sau 3 copii, natural born mothers, cum le spun eu, pentru care vocatia de sotie/mama e totul, si iau asta ca un full-time job. Si vorbesc de femei de 30+ ani, nu de generatia mamelor noastre. Nu stiu in ce masura ele iau in calcul partea financiara (decit sa dau X lei unei bone, mai bine stau eu acasa) sau poate e pur si simplu dorinta de a fi permanent cu copiii, de a le da educatia pe care ele o considera potrivita samd.
Eu personal abia astept sa ma intorc la munca dupa concediul de maternitate. Oricit de mult imi iubesc copilul, am nevoie sa functionez pe mai multe planuri pentru a fi OK.