Cum tot stau ca tot omul pe blogurile altor oameni, mai zăresc reacţii ciudate (aş avea alt cuvânt pentru ele, dar mi-s doamnă azi) de la unii pe care vezi doamne îi jenează la creier un banner sau un link de promovare. Poate şi un adsense pus acolo. Nu discutăm despre “fleşuri” care se întind pe pagină sau reclame care cântă, pentru că în cazul ăsta şi eu aş mai avea de comentat (dar nu comentez), vorbim despre un banner discret prin care autorul (ca la generală în compuneri) “monetizează” proiectul său online.
Na, aici e buba. Cum să câştige nesimţitul bani de pe situl lui?
În martie 2002 am lansat primul meu site .. dojo.ro. Practicam karate de ceva timp şi credeam că pot să îi învăţ pe alţii (prezentarea vieţii din dojo, echipament, ceva tehnică). Citeam în draci şi lucram la micul proiect. Pentru că am fost mereu o mică obstinată, munca la site nu însemna 4 minute pe zi. Stăteam de nebună şi scriam articole, aflam cum se pune un java script pe pagină etc.
La câteva săptămâni m-a puşcat ideea de a pune şi un forum. Am folosit un free forum host, apoi altul. Am avut norocul să câştig nişte membri, instructori (deci clar mai deştepţi decât mine) şi au contribuit cu informaţii. Comunitatea s-a mutat apoi pe alt host free şi au fost destul de drăguţi încât să nu se supere că tot “resetam” (că nu ne dădea free hostul baza de date). Unul dintre membrii mi-a oferi un subomeniu pe ines şi nu cred că îi pot mulţumi vreodată destul. Prin 2003 un host cu php – mysql costa de te rupea, deci era clar că nu mi-aş permite asta nici în 20 de ani, la cât de greu mergea treaba.
Am pus la cale şi alte proiecte dintre care unele sunt destul de înfipte, am început să fiu observată pe marile forumuri, am mai “puşcat” câte un premiu în domeniu. Munca pe situri însemna deja un full time job (cel puţin 10 ore pe zi), în weekend nu ieşeam de acasă pentru a mai schimba un layout, a instala un plugin sau a scrie nişte subiecte de discuţie.
De Sărbători e linişte, deci pot lucra mai bine, în ultimele Revelioane făceam redesign sau modificări de conţinut. Pentru că un site nu se ţine din aer şi trebuie să creezi conţinut cât mai frecvent cu putinţă.
După ce m-am fript de atâtea ori cu ideea de free hosting, am realizat prin 2004 că un domeniu e sfânt şi un hosting normal. Deci am început să investesc şi bani. 10 dolari acum, 20 mâine, mai 5 peste 2 săptămâni.
Au trecut nişte ani şi investiţia în acest hobby era destul de serioasă (mă interesează mai mult timpul de pildă, deşi am băgat şi destui bani în reţea), siturile creşteau şi începea distracţia: forumul free pe care rula forumul de web design de pildă nu mai mulţumea “specialiştii”, deci a scos Ramona 160 de dolari şi a plătit un VB. Apoi încă unul şi încă unul. A mai cumpărat câte un scriptuleţ, un skin wordpress, mai un domeniu reînnoit. În momentul în care îşi dădea seama că poate mai bine era pasionată de blănuri, că tot bani aruncaţi se cheamă, au început să vină nişte bănuţi. Cât să plătească un host, poate un domain renewal, cât să nu lase naibii siturile şi să recunoască falimentul.
De aia sunt sensibilă la subiectul ăsta, de aia mă enervează cei care vin să comenteze că văd un banner pe site. La mine se pare că nu au îndrăznit, dar alţi webmasteri s-au bucurat de comentariile astea inepte. Un site însemnă muncă susţinută şi specializată (dacă vrei să ai ceva succes, scrii mult şi BINE, stai cu carneţelul de notiţe pentru a nu pierde o idee, te trezeşti poate mai repede, că te-a prins inspiraţia, te culci la 4 dimineaţa că ai spam pe un forum etc.)
Culmea este că la orice oră ai şi comentarii (unele utile, altele pur şi simplu jignitoare) că nu ai mai scris un articol de 1 săptămână, că se mişcă greu situl, că şi-ar dori IPB în loc de SMF, că poate faci un concurs cu premii, poate măreşti avatarele sau faci pe gardianul când se iau deştepţii de guler. Sunt chestii pe care le faci în mod normal într-un site şi care manâncă enorm de mult timp. Faptul că stau pe situri aproape toată ziua, că şi în weekend lucrez 15 ore pe zi, înseamnă că este muncă destulă, nu doar că sunt eu atât de pasionată.
Avem bloggeri care prestează articole lungi, alţii care scriu şi câte 5-10 pe zi şi oricât ne-ar plăcea să spunem că sunt proaste, ele necesită timp. Articolul ăsta a necesitat timp, pe care eu l-am smuls de pildă unei posibile plimbări în aer liber, pentru că ştiu că doriţi să citiţi ceva nou. Chiar dacă nu postez tot timpul zilnic, ştiu că un blog are nevoie de conţinut constant. Şi asta îmi smulge nişte timp.
Nu discutăm aici de “nu-ţi place, nu mai fă”, că toţi cei care avem situri iubim domeniul ăsta şi am început cu toţii DIN PASIUNE CURATĂ. E plin netul de startups şi mulţi care doresc să facă mia de euro din prima lună. E clar că au de rumegat destule grisine până să ajungă (dacă ajung) la sume din astea, dar munca pe care trebuie să o depună este serioasă şi fără compromisuri.
Pasiunea asta costă. Bani (am investit peste 2000 de dolari până să încep să am un venit relativ bun din web – 7 licenţe VB, 2 IPB, scripturi de director web, teme wordpress, alte scripturi, înregistrări de domenii, reînnoiri, găzduire, concursuri etc.) şi muncă (7 ani în martie de când nici să mănânc în linişte nu pot, că mă “trece” inspiraţia şi fug la comp. Că este un site cu 10 vizite pe zi sau unul cu un milion, cineva “donează” timp şi bani pentru un vis.
Faptul că un site are bannere pe el înseamnă că poate deţinătorul îşi acoperă hostingul sau o cafea băută la ceas de seară. Nu este motiv de comentarii de prost gust din partea unora care nu ştiu ce înseamnă FTP client sau ce plăcut este un hacking attack.
Interesant este de observat că asemenea comentarii am văzut numai la români. Pe situri internaţionale găseşti altele “what can we do to help? Can we donate some money?” cam aşa întreabă unii membri de forum de pildă, dacă s-au îndrăgostit de comunitate. Ajută la moderare, se oferă să scrie articole, să pună 2 dolărei la bătaie. Pentru că ei respectă munca, chiar dacă este un site “bun” sau de “duzină”.
Sfatul meu pentru cei care încă simt nevoia să ia la “unşpe metri” un blogger sau orice site admin pentru reclamele de pe site: cumpăraţi-vă un domeniu şi hosting, instalaţi un script şi o temă şi MUNCIŢI măcar 10% din cât muncesc mulţi dintre cei blamaţi. Staţi mii de ore şi distrugeţi-vă ochii, ieşiţi mai rar la “fun” pentru a lucra ceva la proiect, investiţi timp şi bani. Explicaţi familiei unde se duc banii de buzunar şi de ce iar v-aţi culcat la 3 noaptea.
Şi apoi veniţi să îmi spuneţi mie că webmasterii cu reclame pe site sunt de rahat.
