Cum “ăla micu” a decis că nu mai vrea sa meargă şi “eroarea” dădea de înţeles că s-a şuntit ceva la BIOS (nu pornea NIMIC, deci nu eroare de lipsa de RAM, hard sau alte rahaturi), am concluzionat ca nişte genii că s-a dus pe copcă bateria de BIOS (normal, te gândeşti la rahaturi simple, nu chestii grave).
R. (că tot e IT-st mare la o ţeapănă companie americană) a avut plăcerea de a deschide pacientul, în timp ce “soarele” era atât de atent la ce face, că n-a binevoit să grupeze măcar şuruburile, să ştim şi noi care cu cine votează. Mdea, oricum s-a deschis mortăciunea, am văzut că nu pare nimic ars şi am aşteptat până a cumpărat “soarele” o baterie nouă de BIOS. R. între timp a descoperit la lucru că hardul încă mergea, cătinel-cătinel, aşa că nu şi-a pierdut omul meu 46.1 GB de poze (12.640 de fişiere să fim mai exacţi).
Că era ca la nebuni în seara aia, el se plângea că a pierdut tot ce a pozat în ultimele 5 luni şi pe mine mă durea că s-a dus dracului scula şi că scot 300 de coco pe tema asta. Fiecare cu durerea lui. După ce mi-a trecut furia de moment (că pe el îl doare de fişiere, iar io nu mai am comp), mi-am dat seama că are şi el dreptatea lui, că a pozat de nebun de toate şi i se ducea naibii munca. L-am liniştit însă că, şi dacă nu mai recuperez laptopul, teoretic hardul va putea fi legat de alt comp, să nu piardă fişierele.
S-a cumpărat şi bateria. Mort ca ăia de la Oituz. Între timp un coleg de-al lui R. i-a recuperat lui iubi jde miile de poze şi le-a transferat pe noul lui hard extern (2 TB, doar 100 USD, doamne ce iubesc ebay-ul şi ţara asta).
Azi mi-a plecat bărbatul în Pennsylvania cu R. şi gâga mică, aşa că am rămas cu D. (soţia lui R.) să ne facem de cap acasă. Cum ea are program de odihnă (că iar pleacă la 2 noaptea la aeroport), io l-am luat pe “ăla micu” de pe masa din sufragerie să îl pun măcar la loc, în ideea că-l duceam la tată-miu să-şi mai facă ucenicia la desfăcut laptop-uri.
I-am pus toate piesele la loc, am înşurubat ce a fost de înşurubat (doamne ce damă pricepută îs), aşa că măcar nu mai era cu maţele afară. Şi, dacă tot mi-a dat Hans idei, m-am gândit că tot mă plictisesc. Aşa că am urmat sfaturile din tutorial, am descărcat fişierele de BIOS, le-am pus pe flash drive şi am “rebutat”. Al naibii că a mers, a început să “cheme” startup-ul şi a intrat şi în Windows.
Momentan trocariciul e în dreapta mea, funcţionează de 15 minute deja şi dă semne că ar vrea să mai funcţioneze pe termen nedeterminat. Tocmai dezinstalez Kaspersky-ul şi pun un AVG pe el. Mă mai joc să văd ce şi cum.
Normal, că Murphy nu doarme, cred că se rostogoleşte de râs, ieri am stat după coada lui R. să-mi plătească un mini-notebook, că altfel, dacă pun cu contul meu de ebay, mă trezesc cu scula trimisă în România şi nu asta vreau. Aşa că omul s-a executat, i-am trimis 280 USD pe paypal şi în câteva zile aştept un Dell Mini de toată frumuseţea.
Iar acum merge şi rahatul ăsta sinistru, că-mi vine să-l sparg bucăţi.
Oricum din pdv-ul meu, atât timp cât mi-a tras-o deja cu BIOS-ul, plus că driverul de la Atheros LAN se tot dezinstalează când ţi-e lumea mai dragă, rămân la ideea că nu aş mai avea încredere să pun chestii “vitale” pe el, aşa că probabil va fi mai mult de rezervă. Sau se face tată-miu cu încă un agregat.
Acum aştept să ajungă masculii noştri la destinaţie, să-i sun să mă laud că-s mai deşteaptă decât tot departamentul tehnic 😀
