Exista o vorba din romani: “despre morti, numai de bine”. Si ma gandeam ca merge un mic joc de cuvinte in care sa plasam si fostele iubiri.
Cine oare nu a avut macar un iubit sau o iubita? Un sarut, o relatie de 2 zile (pe care ai recunoscut-o ca relatie) sau poate de 5 ani. Si uneori povestea de dragoste nu se termina cu “they lived happily ever after”. Uneori dragostea dispare, intra in “unda” rutina, poate incepe si o mica dusmanie.
Viata in 2 este complicata, tocmai pentru ca sunt 2. Iar atunci cand totu se incheie, este frumos sa stii cum sa iti traiesti sfarsitul iubirii intr-un mod decent si demn pana la urma de sentimentele in cauza.
De multe ori auzim oameni care s-au despartit vorbind unii de altii: “da-o naibii de curva ordinara”, “asta? un porc si jumatate”, “mi-a distrus viata, dobitocul” etc. Mi s-a parut mereu penibila situatia asta. Cum poti sa alaturi cuvinte ca si “tarfa”, “dobitoc”, “nemernic” de numele persoanei pe care odata ai iubit-o? Cum pot buzele tale sa rosteasca asa ceva, dupa ce ai sarutat acele buze de sute de ori?
De ce ne place sa terfelim memoria unei iubiri, chiar si esuate? Pentru ca doare? Este normal sa doara, asta inseamna ca ai iubit cu adevarat. Poate insa au fost motive pentru despartirea in cauza, peste care nu mai poti trece. Oricare ar fi conditiile despartirii mi se pare elegant sa ai un cuvant frumos de spus.
Poate in caz ca te-a inselat sa fii mai suparat(a) .. dar poate si atunci este bine sa iti pastrezi demnitatea minima si sa nu tarasti in noroi ceea ce odata ti-a umplut viata.
Cu totii am avut foste iubiri .. mai puternice sau nu, de lunga sau scurta durata. Hai sa facem un exercitiu de “suflet”: sa ne gandim la acele persoane si sa gasim un cuvant frumos pentru ele. Si de acum inainte acel cuvant frumos sa il rostim, in loc de invectivele care nu ne fac cinste 😉
