Dupa cum banuiti, nebuna si-a scos manjii (toti aia 90 putere) la drum lung, aka rodaj. Am parte de pareri impartite: “sotu” si inca niste “batrani” in ale condusului (care probabil au prins primul autoturism al lui Ford) imi spun ca masina noua tre’ rodata .. asa .. 1000 de km. Altii, noua generatie probabil, fara iz politic, imi explica lent ca aceste motoare noi nu au nevoie de rodaj, ca vin gata rodate de la fabrica.
Am luat pana la urma sfatul lui iubi si am zis si eu: “de ce sa risc?”, mai ales ca lipsa de risc insemna sa imi iau fetita cea noua la niste drum frumos in tara noastra cea locuita.
Astazi, dupa trezirea matinala de la 11 dimineata, plimbat potaile (treaba lu’ mon pere) si “branciul” de rigoare (ca ai mei tineau mortis sa imi inghesuie in intestine friptura de miel la 10 minute de la trezire, dar mai aveam si program de lapte si cappuccino, ca in fiecare dimineata), ne-am luat de mana (teoretic) eu si babacul si ne-am prezentat in fata masinii. Cu gandul de a profita de ea in toate felurile, la neste drum.
Prima oprire a fost la OMV, pentru a pune la loc ce am “cuvant urat” prin oras: nenea de acolo (pe care il intrebasem daca are ceva ca am pus benzina de 98 .. nus’ ce cifra octanica .. nu ma pricep .. si acum pun Carerra de 100) mi-a facut si plinul. Asta pentru a nu ma mai stresa eu cu tinutul “tumburusului” (ca primul plin eu l-am facut) si pentru ca poate era socat de cat de proasta pot fi. Am platit 15 litri, asta inseamna ca am “cuvantul in cauza” 15 litri in oras in 170 de km. Un consum monstruos fata de 6-7 % (cat zice in “prospect”). Dar oricum, ca si scuza pentru fetita mamii, pot spune ca am mers cu aerul in functiune si am prins inghesuiala de Pasti (am venit 40 de minute pe un drum de 5 km, nu pentru ca sunt eu tampita, ci pentru ca se circula chiar bara la bara).
Dupa ce am hranit herghelia asa cum trebuie, am luat-o pe drumul spre Sag. Destinatia Moravita. Nu sa ies din tara (nu am numere normale inca si nici 1 an de carnet), ci sa ne intoarcem dupa aia acasa. Desi am mers ca un copil cuminte cu 70-80 la ora pe un drum aproape gol, tot am ajuns mult prea repede. Asa ca, am hotarat ad hoc cu genitorul ca poate e bine sa mergem pana la Oravita (ca tot rimeaza).
Ne-am oprit in Gherman, unde sta familia unei bune prietene. Incantati parintii sa ma vada, ne-au pus la masa (cum e la tara) asa ca am beneficiat si de o oprire strategica. Pentru un incepator cu maxim 50 de ore conduse (30 de ore de scoala inclusiv) asta a fost o idee buna.
Dupa ce burtile s-au umplut corespunzator, am trecut spre Oravita. Drum acceptabil, soare si nici mama gaia pe drum. Superb. Oravita a venit si ea spre noi, timp in care ii explicam lui mon pere ca nu am mai fost pe acolo de 20 de ani .. mi-era dor. Stiam ca e in zona de munte, de aia acceptasem ideea de a merge .. am eu o boala cu muntele.
Dupa Oravita, am facut stanga imprejur spre TM, cand acelasi babac dintr-o data plin de incredere in calmul meu la volan, vine cu ideea de a merge acasa prin Resita. Intram spre directia in cauza si dupa niste kilometri imi pica fisa “stai bre, ca eu cu iubi facem cam 2 ore pana acolo, e cam departe”. Dar vremea e superba, eu fara inhibitii (asta nu inseamna sa circul ca nebuna insa), masina toarce frumos, peisajul e de vis .. what the hell .. hai sa mergem.
Asa ca pe serpentinele pe care ai mei preconizau ca le voi ataca peste niste luni bune nebuna pornea de la cateva zile de la intrarea in familie a noului membru cu patru roti si portbagaj mic. Cu viteza de bun simt (ca doar nu planificam sa crap pe acolo), cu soare si relaxare .. superb. Libertate si drum (suprinzator) foarte bun.
Exact cand ne “prabuseam” spre Resita de pe dealuri concluzionam ca teoretic m-am calificat pentru Garana. Sefu’ familiei imi explica acum o saptamana ca anul asta e indicat sa merg la festivalul de jazz cu altii cu masina, ca inca sunt incepatoare si e naspa pe serpentine. Tinand cont ca prin zona aia mi-am fatait rotile astazi, cred ca m-am calificat si pentru minunea asta 😀
Am facut o oprire (tot pentru odihna prostului de la volan) la o benzinarie la iesire din Resita, unde am consumat oranjada si niste pita din aia murdarita cu diverse smecherii, la pret de icre de Manciuria (adicatele Bake Rolls) .. am luat la pachet si niste Milky Way (ca necesit zaharuri se pare), dar n-am apucat sa consum. Las’ ca-s bune alta data.
Drumul spre TM (prin Caransebes si Lugoj) a fost placut, chiar daca anumite portiuni dintre Lugoj si Timisoara sunt inca in lucru. Drumul este insa practicabil, poate si pentru ca era 1 Mai si drumarii se gratareau care pe unde putea. Am ajuns pe noapte aproape, dar fara nicio problema.
Am facut deci peste 300 de km astazi si am consumat cat la fel de multa benzina ca in 170 de km in oras. Undeva spre 5 la suta (asa cum se lauda nenea astia in specificatiile corsicai). Sunt franta de obosita (ca nu am rezistenta lui iubi la drum lung), dar am avut parte de o zi traznet. Super incantata de fetita si pana la urma de mine, ca am facut asa “treaba mare”. Astept cu nerabdare si alte “rodaje” de genul asta. Planific deja un drum de Deta (mizilic fata de asta de azi) si unul de Sibiu, ca mor daca vara asta nu ajung pe acolo. Of corse avem si Garana in plan, sa moara capra vecinului, daca imi las acasa corsica.
Voi cum v-ati petrecut?
