Ieri am comentat că s-a dus pe copcă vremea, plus şansele mele de a inaugura sezonul de plimbări prin “ze city”, azi am avut ceva noroc şi s-au mai dus ceva din nori. Frig ca în decembrie însă. După ce m-am tot gândit şi răzgândit, de l-am săturat şi pe “soare”, pe la 12 şi mai bine m-am înfofolit şi am luat frigul la trântă.
Cu muzica urlând în urechi şi geanta cu camera foto agăţată de umăr, mi-am îndesat mâinile în buzunarele de la geaca “europeană” şi prea mică pentru gusturile celor maturi, după care m-am înfiinţat în staţia de bus din colţ. Ceasul electronic de la “peco” arăta 7 grade Celsius. Şi bătea un vânt de Pol Nord, de să faci cale întoarsă nu planuri de plimbare prin oraş.
Acum 2 săptămâni o prietenă mă întreba care este partea mea preferată din New York. Nu ştiu. Sunt atâtea locuri pe care le iubesc, că mi-e greu să pun “mâna” pe un nume. Îmi place haosul din Times Square şi faptul că e mereu ceva pe acolo, liniştea de pe faleza dinspre Battery Park în sus pe Hudson până ajungi spre zona Ground Zero, Brooklyn Bridge, Chinatown cu mizeria şi oamenii pestriţi, West Side cu clădirile foarte elegante şi liniştea unui cartier în care locuiesc numai “ăia” (vedete, oameni cu mulţi gologani), Central Park etc.
Şi totuşi am decis ca prima ieşire în Manhattan din acest an să se întâmple în Battery Park. Situat în sudul insulei, parcul permite vizitatorilor să caşte ochii la Statuia Libertăţii, aflată în depărtare pe insuliţa ei “personală”, să cumpere tot felul de prostii, să se preumble pe faleză sau să ia ferryboat-ul spre Staten Island, Statuie sau sfântul ştie ce altă destinaţie.
Cum dracu’ nu doarme, cum stăteam şi îngheţau şi ovulele în mine la colţ de stradă, s-au perindat TOATE bus-urile cu care puteam merge spre Queen’s Mall. Adică TOATE. Q54, cel care-mi trebuia mie să ajung la Metropolitan Avenue spre metrou, avea alte planuri. Cum programul e program, am decis să nu schimb destinaţia (de parcă nu tot în Manhattan ajugeam) şi să ţin ca gaia maţul de ideea de a vizita Battery Park.
Partea bună este că s-a ţinut şoferul de plan, aşa că la ora corectă s-a oprit în staţie. Nu insist pe drum că e irelevant. Am luat metroul şi am coborât la staţia Bowling Green, direct sub US Customs House, atracţie ce era deja pe lista mea pe azi.
Am inaugurat cu prilejul ăsta şi un album pentru US Custom House, acolo sunt toate pozele şi voi face update cum mai ajung pe acolo.
Peste drum am observat o clădire pe care am mai pozat-o şi anul trecut pe care scrie Number One. Dacă tot umblu mai cu atenţie anul ăsta, să ştiu şi eu ce pozez, am aflat că este One Broadway, fostă International Mercantile Marine Company Building.
După ce am pozat una-alta prin sector, am căscat ochii la semafor şi am trecut în Battery Park, destul de animat, culmea, deşi nu era chiar cea mai potrivită temperatură de promenadă.
De acolo am venit şi eu unde e autobuzul alb-galben e US Customs house şi în partea cealaltă e One Broadway. Parcul plin de vânzători de suveniruri, iar coada pentru ferryboat-ul spre Statuie destul de lungă pentru extra-sezon. Chiar ar trebui să-mi iau bilet până nu se face cald, că iar nu mai apuc să o vizitez.
Pentru că nu e bine să ne pierdem …
Sfera aia ciudată era la World Trade Center când au păţit ei ce au păţit, aşa că a fost sensibil şifonată. Acum monumentul e în Battery Park.
Că tot vorbim de lucruri sfinte. Ce se vede în depărtare e şantierul de la Ground Zero. Anul trecut erau sensibil mai puţine etaje. Voi ajunge şi acolo să fac câteva ‘jde poze. În stânga puteţi vedea o clădire ciudată şi veche. Este Pier A, o “vechitură” de pe vremea pe când lumea se îmbulzea spre continent pe vapoare, nu pe avioane.
Normal că are albumul lui acum, că sigur mai îndes nişte poze, asta dacă nu le pun la socoteală pe cele de anul trecut, când o da sfântul să le caut prin harababura din calculator.
Nu e capac de canal, pentru colecţia lui iubi, dar tot a fost interesant de pozat.
Am prins-o şi pe doamna cu flacăra în depărtare şi un vas ce “alerga” pe râu. Se vede prost că e la depărtare şi nu am chiar cea mai stabilă mână la “zoomat”.
Ideile mele îngheţau între urechile personale, chestiile astea două stăteau foarte vesele în soare. Frig ca toţi necuraţii şi un vânt destul de supărat, dar se pare că au “şoricul” gros. Îmi place să-i pozez de câte ori am ocazia, poate pentru că-n Timişoara nu avem pescăruşi.
Mai stătea câte unul pe bancă, în general lumea prefera să umble şi să pozeze. Vorba aia, produci şi ceva căldură în izmene cu prilejul ăsta.
Faleza de la Battery Park. Pe asta te tot duci înainte până te saturi. Primăvara e o nebunie acolo, plin de flori, vântul bate călduţ şi parcă nu eşti în nebunia dintr-o asemenea metropolă.
Nişte floricele curajoase. Credeam de la depărtare că sunt hârtii aruncate pe uscăturile din zona verde, se pare că erau flori.
Cum mi-a intrat nasol frigul pe la coaste, am lăsat în plata ălui de sus lista de chestii de pozat şi m-am deplasat spre Fraunces Tavern, pentru a scurta incursiunea.
Aş mai fi avut pe acolo de văzut câteva clădiri, dar chiar nu mai ştiam cum să ajung cât de repede într-un metrou. Aşa că am păşit vitejeşte spre Bursă, că ştiam că e staţie acolo. Avantajul când ai stat nişte luni în ze city e că nu mai eşti chiar ca picat din stele. Cunoşti staţiile, te descurci uşor, chiar şi fără să te uiţi panicat din 5 în 5 minute pe hărţi.
Bursa azi era îmbrăcată în Tyra Banks, de care bărbaţii noştri n-au auzit. Frumoasă animală, chiar dacă a trecut de prima tinereţe.
Cam astea le-am văzut eu azi. M-a foarte bucurat plimbărica prin oraş, mi-e incredibil de drag, chiar dacă e aglomerat şi murdărel. Probabil şi faptul că-i cunosc măcar nişte zone destul de bine mă face să-mi savurez plimbările pe străzi. Sigur mai vin şi alte articole cu alte poze. Stay tuned.
