M-am trezit azi-dimineaţă pe la 9 .. pauză pentru ovaţiile şi aplauzele voastre … m-am spălat pe năsuc şi alte zone, l-am lăsat pe ‘soare’ să se bucure de cuvântarea Regelui şi am pornit spre ai mei. M-am oprit cam aproape de casă, într-o Dacia ieşită din curte, fără să se asigure. De fapt nu m-am oprit în ea, ci am urcat lejer bordura, iar mirobolantul autoturism mi-a ‘netezit’ maşina pe partea dreaptă.
Părţile bune: NIMENI nu a fost nici măcar zdruncinat, că a fost la viteză mică şi nu ne-am troznit. Nu a fost nimeni prin zonă, deci alte maşini sau oameni nu au fost atinşi în timpul ‘filmărilor’.
Părţile nasoale îs destule, e treaba service-ului să le repare 😀
Celălat şofer, care ieşise în nasul meu, un DOMN de 78 de ani, plecat cu bătrânica lui să culeagă ceva din grădina lor de undeva de prin oraş. Era pregătit cu acte pentru constatare amiabilă (io n-am din astea în maşină, dar uite că el avea), dar am mers cu toţii (l-am luat pe iubi de la vizionat) la Asirom/Omniasig (cică îs împreună. Plus asigurările BCR).
Am stat acolo spre 4 ore, erau şi alţi ‘fericiţi’, iar doamna de la birou era la fel de amabilă ca un T-Rex flămând. Am ajuns într-un final la un coleg, care s-a ocupat de o parte din ‘conţopărie’ şi ne-a trimis la Renault, unde e un coleg la constatări.
Iubi schimbase roata din stânga, ce urcase abrupt pe bordură, şi simţea că nu e ceva OK la volan, aşa că trimiterea la un dealer cu service, nu era chiar rea. Am parcat deci Opelul într-o mare de Dacii sau Renault, am stat şi pe acolo undeva la 2 ore, că erau o groază de dosare pe capul unui singur om. Extrem de amabil, ne-a făcut o constatare ca la carte şi ne-a mai sfătuit una-alta.
Am primit de la Unicredit împuternicirea prin email, la 10 minute după ce am sunat să-i rog să o trimită, sunt de-a dreptul fascinată de atâta rapiditate.
Pasul următor este să ne transportăm din nou la un service şi să ne rugăm cui trebuie să se accepte cât mai repede dosarul. Cu Generali, când mi-a lovit italianul maşina parcată, am rezolvat repede .. în 3 zile am avut-o şi reparată. Mi s-a spus că la Asirom se merge mai ‘langsam’, aşa că .. vom vedea. Maşina arată ca dracu’ pe dreapta, trage volanul amboulea, deci e ceva de lucru.
Mă felicit că nu m-am apucat să cobor sfinţii în faţa bătrânului, este o chestie care i se poate oricui întâmpla, în condiţiile în care ai vizibilitate zero de acolo. Mi-era oricum nu ştiu cum să înjur un om care e de vârsta bunicii mele. Am apreciat atitudinea de domn, nu a făcut nicio problemă, nu s-a apucat să încerce să paseze vina pe alţii etc. Chiar spuneam cu toţii că regretăm că ne-am întălnit în acest mod.
Vă ţin la curent cu treburile, că-s chiar curioasă cât va lua să se rezolve situaţia.
PS: am făcut o poză de pe balcon. Cam astea îs culorile ce ne întâmpină în aceste dimineţi.
