Mi-am amintit despre subiectul ăsta, citind articolul Nebuloasei. Doream să îl pun pe tapet de luni de zile, dar s-a tot brodit să am alte subiecte de dezbătut aici. Azi este timp pentru el. Vorbim deci despre MĂRUNT şi diferite moduri în care noi românii privim chestia asta.
Ani buni nu m-am “dotat” cu monede. Că trag portofelul la cântar, că mi-e jenă să scot monede sau să le accept, rahaturi din astea. Lăsam 50 de bani, 20 de bani fără nicio remuşcare. Că doar ce să mă omor să car măruntul după mine, las’ să aibă vânzătoarea de-o cafea etc. Nu am stat niciodată să calculez câţi lei am “aruncat” aiurea, dar cuget că în toţi anii ăştia se adunau ceva bani.
Şi am trecut la un alt sistem.
Primele zile în NY au fost chiar foarte educative, să zic aşa. Io, obişnuită ca în România, că nu are nimeni rest sau bon să-ţi dea (vorbim de magazinele mici, că la hiper-market nu pot comenta, au mereu de amândouă), dau să ies ca Vodă cu plasele. Şi aud în spate “miss, you forgot your change and your receipt”. Shit. Deci din 30 de oameni înşiraţi la casă la Trader Joe’s, doar io-s bezmetica după care strigă vânzătorul. Mi-era ciudat să văd că are bon şi mai ales că i se pare normal să-mi dea restul. N-am mai încercat să fac pe “doamna” şi să las monedele, cuget că mă credea şi lovită de amnezie şi sigur iar urla după mine.
Dar bine, la ei alţii sunt banii!
Aşa mi se spune în România, când povestesc despre frumosul obicei american de a-ţi lua restul. Şi de a avea monede la tine. Normal că sunt alţi bani. 1 cent de-a lor, pentru ei cu salarii de MII DE DOLARI, înseamnă fix “aia”, în timp ce 1 ban pentru o naţie cu salarii de 300 de dolari ar trebui să însemne MULT MAI MULT. Dar noi suntem domnii, care nu se murdăresc să care monede în portmoneu, că se uită ciudat ăialalţi domni cu salarii de 10 ori mai mici decât au ăia peste ocean.
Dintr-o extremă în alta.
De la faza de “e ruşine să ai monede la tine”, am ajuns repede la opusul. Cum sistemul lor de “numerotare” dă peste cap orice logică (avem 1 cent, 5 cenţi îs Nickel, 10 cenţi îs Dime, 25 de cenţi îs Quarter), normal că mi-a luat ceva timp să-l bag la scăfârlie. Obişnuită cu 1 ban, 10 bani etc, mi-era peste mână să ţin minte minunile astea. Numismatul meu le ştia de când era ţânc, deci i-a fost super-uşor să se obişnuiască, dar la mine a fost mai greu. Aşa că am colecţionat sute de monede cred.
Prima dată când nu am mai dat pumnul de monede să-şi aleagă vânzătorul ce doreşte, ca o bunicuţă ce şi-a uitat ochelarii acasă, am pregătit de acasă ostilităţile. Mai ales că m-a pus omul să scap de un pumn de monede, deci trebuia să le rezolv cumva. Aşa că, dacă tot aveam nădragi cu 6 buzunare, m-am folosit de ele. Într-unul am pus doar 1 cent, în altul nickels, în altul dimes etc. Erau şi în ordine, să nu le încurc. Mi-am luat pâinea şi ce mai aveam de cumpărat şi am început să fac calculele în gând, cam cât mărunt să dau.
Ajunsă la casă, l-am anunţat pe vânzător că-l umplu de mărunt, omul s-a bucurat că are să dea rest şi am început să-mi scot din fiecare buzunar suma potrivită, mormăind şi numărând în româneşte. Partea bună e că i-am dat omului măruntul şi nu am pierdut nici prea mult timp. Plus că am mai micşorat colecţia de monede de acasă, crescută din cauza mea.
Revenirea
Odată ajunşi în ţară, era clar că avem unele idei schimbate. Prima modificare comportamentală este că iau restul de la magazinul din colţ. Care magazin, culmea, chiar are de obicei rest. Am mereu mărunt în portofel, nu foarte mult, dar suficient cât să plătesc corect ceva. Şi bancnote de diverse “dimensiuni”, că nu tot timpul au rest şi m-am săturat să umblu din magazin în magazin pentru a schimba o hârtie de 50 de lei.
Plus că, unde pot plăti cu cardul, plătesc cu el. Eu, aia total anti-card (că poate nu le merge POS-ul că una sau alta), acum scot plasticul şi fac plăţile cu el. Culmea, nu am avut probleme că nu le-a mers jucăria. În loc să scot bani la bancomat şi să plătesc comision, mai bine fac plata direct. Şi banii pe care nu-i pierd în comisionul ăla, plătesc măcar parţial alte comisioane pe care BCR binevoiesc să le ofere muritorilor de rând. Oricum îs mulţumită de net banking-ul lor, aşa că nu mai comentez.
Şi acum votul!
[poll id=”16″]
