Articolul meu, Dragă părinte, nu-ți mai trimite copilul bolnav la grădiniță, s-a bucurat de un succes nebun (deși nu intenționasem să fac chiar așa vâlvă) și, așa cum este normal, a stârnit reacții pro și contra.
Unul dintre cele mai relevante comentarii a venit de la Ana:
Mi se pare foarte usor de vorbit pentru unii parinti dar cand jobul ti-e in joc si nu ai nici bona, nici bunici, nici vecini disponibili sau alte persoane care sa te ajute exact atunci cand ai nevoie uneori e foarte dificil sa stai acasa cu copilul cand e bolnav si foarte usor sa judeci pe altii care pot sta acasa sau pot lasa copii la bunici sau cu alte cunostinte… e mai greu sa fim buni si intelegatori.
Si eu am fost in situatia sa imi duc copilul bolnav la gradi din cauza jobului ca nu puteam pur si simplu sa il las cu cineva acasa si cel mai mult a avut de suferit copilul meu nu alti copii sau fratii lor sau parintii lor!! apoi cand am vazut ca nici cum ne se face bine mi-am luat concediu medical dupa concediu de odihna si in primavara a trebuit sa imi schimb si job-ul ca nu le-a convenit ca am nevoie de atatea concedii!! deci nu vorbiti si dati cu bota ca e foarte greu cu copii mici!! orice parinti normali isi protejeaza cat pot de mult copiii.
Ana, știu ce vorbești.
Știu că sunt mulți patroni atât de bătuți în cap, încât, chiar dacă respectă (forțați) legea, au grijă să te pună apoi la zid. Știu că nu toate job-urile sunt flexibile, știu că nu toți părinții au cohorte de bunici la dispoziție.
Dar din păcate asta nu este problema noastră.
Și nici nu e normal ca alți 20 de copii să sufere (alături de părinții lor, care poate au un program la fel de draconic ca tine), doar pentru că unii confundă grădinița cu un spital de pediatrie.
Nadia încă nu merge la grădiniță, deși am înscris-o din toamnă. Am fost de 2-3 ori cu ea. La ultima vizită am câștigat niște muci. Din fericire, au durat doar 3 zile și a fost aprox. OK în timpul bolii.
Acum mă gândesc cu șoc și groază că ar fi normal să mai meargă în comunitate și că s-a dus naibii liniștea în casă. Și că o voi îndopa cu Nurofene și Panadoale, că voi pierde și eu toată ziua stându-i la căpătâi, deci zero șanse de a mă ocupa de afacerea mea. Asta însemnă că, pe lângă bucuriile bolii, eu mă confrunt și cu bucuriile financiare ce vin din faptul că nu mă pot ocupa de clienții mei.
Greșești deci când spui că e ușor să judeci și că nimeni nu a suferit mai mult decât copilul tău.
Dar copiii pe care-i îmbolnăvești cu bună știință? Ei nu suferă? Sau probabil pentru ei febra, mucii și tusea îs distractive.
Dar părinții nu suferă?
Am destule exemple de prieteni cu copii de grădiniță, care bolesc cot la cot cu pruncii lor. Viroze din alea cu „cântec”, cu stat în pat aproape de comă, deși trebuie să te duci la serviciu. Și, dacă nu le convine șefilor că te învoiești, chiar mai puțin le convine că vii și îmbolnăvești jumătate de clădire.
S-a ajuns la faza la care prieteni ai Nadiei pleacă luni sănătoși la grădiniță, marți deja stau acasă că-s rupți de bolnavi, se refac pe sâmbătă / duminică și o iau luni de la capăt. Și da, prietenii mei nu-și duc cu bună știință copiii bolnavi în comunitate, dar, pentru că alții o fac, s-a ajuns ca micuții să se „scalde” într-o saună de virusuri și de bacterii tot mai puternice.
Am testat și noi diferența: o viroză luată din parc a ținut-o pe Nadia 3 săptămâni (cu febră, vomă, tuse, plus o enteroviroză, plus încă o viroză respiratorie, de am ajuns la antibiotice) și o viroză luată de la grădinița din sat (unde am dus-o să se obișnuiască puțin cu ideea de comunitate), a durat 3 zile și s-a soldat cu muci. Pentru că acolo sunt 7 copii și în general nu sunt aduși să mucească pe restul de copii din grădiniță.
Știi tu ce frați și surori mai au micuții din grupa copilului tău?
Sunt multe familii cu 2-3 copii și se întâmplă ca pruncul de acasă să fie mai mic. Mai fragil imunitar vorbind, poate cu probleme de sănătate.
Să vezi ce distractiv este ca bebelușul (de multe ori e bebeluș sau copil mic) să se „bucure” de o viroză din aia de te dărâmă și adult fiind. Și de plăcut este pentru părinte să se ocup de un frățior mai mare bolnav, plus ăla micu, plus eventual partenerul de viață. Că de tine nu mai ai timp oricum, decât dacă vine Salvarea să te ducă la spital.
Ai impresia că e OK să ne tot burdușim copiii cu medicamente?
Sunt destule boli din acestea, pe care și le pasează de la unii la alții, atât de virulente că se lasă cu antibiotice. Oricât de mult eviți să i le dai, sunt cazuri când nu rezolvi problema altfel.
Deci, e mai greu decât pare.
Faptul că sunt părinți pentru care interesul personal primează, afectează alte familii.
Eu, ca nespecialist în medicină (deci rog un medic să mă contrazică, dacă greșesc) cred că, dacă puștii ăștia ar sta acasă, când sunt bolnavi (și se știe că sunt), și virozele astea săptămânale s-ar mai rări. Un organism slăbit de boală, dar mereu pus în fața unor noi patogeni atât de frecvent nu are decât de suferit.
Mi se vorbește de imunitate. Eu sincer prefer să o susținem prin mâncare sănătoasă, multe fructe, multă mișcare, ieșire la aer curat de câte ori se poate (chiar și când este frig), călătorii la mare anuale etc.
Mi-e teamă că niște cure constante de Ibuprofen și antibiotice fac mai mult rău pe termen îndelungat.
În concluzie, eu încă mai cred că trebuie să ne gândim și la consecințele faptelor noastre.
Să respectăm FIECARE copil din grupă și să nu le ducem voit în comunitate o boală pe care nu dorim să o tratăm acasă pentru că ..
Ce soluții sunt?
În primul rând să nu mai consideri grădinița ca sanatoriu pentru copiii bolnavi. Nu e treaba educatoarei să dea medicamente și să monitorizeze febra.
Apoi .. să-ți cauți soluții. Pune-te bine cu vreo vecină care stă mai des acasă, implică (dacă se poate) un bunic, fă schimb cu partenerul etc.
Nu spun că este ușor să găsești soluțiile respective, dar nici nu este normal să pui pe butuci 20 de familii doar pentru că tu nu ai cu cine lasa copilul.
Hai să fim un pic creativi: voi cum rezolvați problema lăsatului copilului acasă? Ce faceți când e atât de bolnav că nu-l primește nimeni la grădi, încât trebuie ținut acasă?
Sunt mama, lucrez asa ca sunt in masura sa imi spun parerea!
Daca iti duci copilul bolnav la gradinita nu faci decat sa formezi un cerc vicios. Copilul tau imbolnaveste alt copil, apoi el se imbolnaveste din nou si tot asa!
Nu cred ca traim in jungla sa nu ne permitem sa lasam pe cineva cu copilul. Asta exclus!
Iar daca mamica din poveste avea un job asa strict, inseamna ca avea si un salariu pe masura…. deci isi permitea o bona. Daca nu, job-uri sunt… in plus poate da firma in judecata! Si eu inteleg ca sunt patroni tampiti, dar nu trebuie sa sufere inca aproximativ 100 de oameni de pe urma unuia (incluzand copii, parinti si alti patroni obligati de lege sa dea liber parintilor). Deci… job-ul nu este o scuza!
vorbesti prostii, scuza-ma ca imi permit sa iti spun asta. Sunt de acord cu ideea articolului, dar comentariul tau este complet deplasat. Nu e nevoie sa traiesti in jungla ca sa nu gasesti unde sa iti lasi copilul, sa stii. Exista mame singure, care sunt departe de parinti sau de alti membri familiei…nu e asa usor sa lasi copilul la un vecin. Multe din vecine…ei da, soc! lucreaza si ele. Cat despre jobul strict care implica un salariu mare…de unde stii ? de unde stii cat castiga femeia si ce isi permite si ce nu? ii cunosti tu bugetul, nevoile, cheltuielile ? sa stii ca joburile nu sunt asa de multe cum ti se pare (cel putin nu in toate domeniile) si multi din cei care au un program de lucru foarte incarcat nu au salarii din care sa isi permita sa plateasca bona. cat despre a da firma in judecata…Sigur, asa ar trebui, sunt de acord cu tine, dar sa stii ca nu e o procedura asa simpla; ia mult timp, multi nervi…nu e o chestie lejera pe care o faci intre doua sieste ale copilului.
una peste alta, ce-ar fi sa ne spunem parerile lasand-o mai moale cu prejudecatile si cu mania asta de a judeca lumea ?
Felicitari pentru articol!
Ha, ha, un job strict vine și cu o grămadă de bani? 😛 Mai învăț și eu socio-economie.
Mai în glumă mai în serios, brrr, mi se face iar teamă când citesc despre astfel de probleme. Ce repede trece timpul Dojo, ați crescut!
Nu reusesc sa inteleg ce-i cu bolile astea in Romania 🙁 De fiecare data cand venim in tara, stam stresati sa nu ne imbolnavim si noi asa serios.
Unde traim noi, copiii pot merge la cresa/gradinita bolnavi daca sunt activi si au chef de joaca – muci, tuse, febra pana la 38.5 nu-s probleme. Dar nici racelile nu-s asa crunte ca in Romania – de ce oare, nu stiu.
Nici cand fac varsat copiii nu sunt tinuti acasa, daca sunt activi si pot participa la activitati.
Ultima data cand am fost in Romania, noi adultii am facut o raceala crunta – sotul chiar s-a lasat de fumat de la cat de rau i-a fost, deci totul spre bine. Asa raceala sau ce-o fi fost … made in Ro 🙂
Confirm, sunt nasoale tare si multe virozele in ro. Aici circula 2-3 viroze pe sezon, copiii se tin acasa doar daca au febra sau vomita, din astea. In rest, toata lumea la munca si la gradinita /scoala. Anul trecut am facut una, o zi acasa cu febra, anul asta toate 3, 2 zile acasa cand avea copilul febra, 2 cand am avut eu. Acum ce sa zic, una e sa-ti iei 3-4 zile pe an concediu de bolit, alta e sa-ti iei in fiecare luna, pot sa inteleg. Pe de alta parte, virozele olandeze sunt f de treaba, in general le duci pe picioare cu oaresce disconfort si paracetamol, de aia e si toata lumea relaxata pe subiect, virozele romanesti sunt crunte
de 3 ani, de cand am plecat din ro, copilul nu a mai luat deloc antibiotic. In bucuresti, cel putin 2-3 viroze pe sezon se complicau de se ajungea la. Nu pot sa inteleg care-i faza, sincer, nu e ca bla bla a crescut copilul, ca le faceam si noi pe toate si noi n-am crescut, dar nu tu bronsite, infectii in gat, enterocolite. Toate trec cu ceai si paracetamol. ..
Romania e tara “curentului” si a “racelii de la frig”. “Raceala” (infectie virala) e cauzata de strangerea oamenilor in spatii restranse datorita frigului in sezonul rece, si aerisirii mai rare decat in timpul verii. Atata. Nu frigul e cauza, ci aglomeratia interioara si aerisirea proasta. Peste 24 de grade in interior iarna, te incadrezi deja in clasa de risc crescuta tot felul de boli, virusii, ciupercile (igrasia) si bacteriile (otite, conjunctivite, etc) prospera.
Cine a intrat intr-o gradinita din Romania stie clar ca sub de grade doar vara cu AC-ul pornit vezi. Iarna am vazut si 28 de grade, si educatoarea se lauda cu asta.
Traim intr-o tara babaniera, fara babane. Lipsa de educatie sanitara face ravagii.
PS: antibioticele nu au ce cauta in cazul infectiilor virale, cum sunt majoritatea din invatamantul romanesc.
La gradinita ni s-a spus ca daca vom duce copilul bolnav, nu il vor trimite acasa. Dar, datoria lor morala fata de ceilalti copii este aceea de a-i proteja… Prin urmare, vor fi nevoiti sa izoleze copilul bolnav intr-o incapere unde nu sunt alti copii. Ni s-a spus ca este datoria noastra, a parintilor de a ne gandi la suferinta copilului bolnav care va trebui sa isi petreaca timpul intr-o alta incapere decat ceilalti copii. Prin urmare, trebuia sa gasim solutii pentru aceste situatii… Nu s-a intamplat niciodata sa aflu despre o astfel de izolare… poate ca ne-au spus asta pentru a ne determina sa nu aducem copiii bolnavi la gradi…
Am prieteni care au ales gradinite private tocmai din acest motiv. In final au iesit mai ieftin, copilii au beneficiat de o educatie mai buna si toata familia e sanatoasa.
eu am comentat si prima data.
Doar o sa adaug ca a trebuit sa imi schimb mintea si viata pt a ajunge sa nu mai intru in farmacie de 6 ani. Sunt tratata de ciudata in familie pt asta dar nu imi pasa, pediatrul e multumit ca are o familie si un copil sanatos. A fost nevoie de mult curaj si daca as fi avut mintea de acum la 10 ani mai devreme, as fi facut toate schimbarile si deciziile drastice acum 10 ani.
Putina atentie, in cazul unei viroze nu se dau antiobiotice. Contra virusurilor, de regula nu se da nimic, se dau doar medicamente pentru simptome – febra, chestii din astea; Antibioticele se dau doar contra bacteriilor – si doar dupa ce se verifica ce fel de bacterii si cat de rezistente la antibiotice sunt respectivelel bacterii. Daca se dau la nimereala antibiotice (si asa apare ca promovati in acest articol), nu se face decat sa se creasca generatii de bacterii rezistente la antibiotice. Care o sa duca la probleme foarte grave in viitor pt copil si pentru ceilalti copii care o sa ia bacteriile astea super rezistente. Pe care le ingrasati degeaba cu antibiotice si distrugeti in acelasi timp flora (bacterii) care e ok – si care ajuta sistemul imunitar sa lupte chiar si contra virusilor. Adica daca ii dai antibiotice, pe termen lung nu faci decat sa il ajuti sa fie si mai bolnav.
E normal ca un copil sa aiba cca 20 viroze pe an. Cam 1-2 pe luna. E ok. Problema mare in Romania nu e ca copii virusati se duc la gradinita (de regula, exista exeptii desigur), ci ca gradinitele nu se aerisesc si ca au camerele prea mici. (si in apartamente). Si de aici, densitatea de virusi si de bacterii e mai mare. Si ca se tine temperatura in camere acasa si la gradinite prea sus. Ar trebui sa fie intre 16-18 grade si e frecvent peste 22. Si ca sunt prea multi copii/mp in camere. Si ca sunt prea imbracati. Si ca mananca foarte prost foarte multi si nu dorm destul.
citate din articol.
“o viroză luată din parc a ținut-o pe Nadia 3 săptămâni (cu febră, vomă, tuse, plus o enteroviroză, plus încă o viroză respiratorie, de am ajuns la antibiotice (!!??)”
“atât de virulente că se lasă cu antibiotice (!? poate aici prin extrapolare poate sa fie utilizat, dar in context se intelege ca o infectie virala a fost tratata cu antibiotice – cea ce e o greseala).”
[…] Dragă părinte, chiar nu mă interesează că nu ai cu cine lăsa copilul bolnav acasă – asta i-o spun oricui îmi povestește că trebuie să ducă un copil bolnav rupt la grădiniță. Sunt în general o tipă relaxată în multe chestii și înțelegătoare, dar chiar nu înțeleg de ce ai face rău INTENȚIONAT altor zeci de copii și de părinți. Cu ce ți-am greșit de ne bagi în rahat? […]
Deși sunt un părinte singur,m-am dat peste cap,și am avut noroc ca m- au înțeles de la serviciu,astfel încât sa tin copilul acasă când a fost bolnav. Cu toate astea,nu am putut sa nu observ ca de obicei părinții care au cu cine să își lase copii acasă ,sunt și cei care adopta atitudinea de “nu e problema la mine”. Am mai observat și faptul ca unii parinti nu își protejează copiii și în afara gradinitelor/ creselor. De la aniversari ale altor copii,plimbări prin mall- uri,spatii de joaca private,copiii vecinilor..rude,neamuri..etc,copiii sunt purtați peste tot și nu este de mirare ca este destul de facil sa plece din astfel de situații cu niște bacterii sau microbi .Ajung cu ei la cresa/ gradinita,și apoi se plâng ca se îmbolnăvesc copiii. Am mai observat ca unii copii au imunitatea făcută,alții din păcate nu. Asa cei cu imunitate sunt prezenți zi de zi la cresa/ gradinita, imbolnavind involuntar pe cei cu imunitate slăbită. Situațiile sunt diverse.
Asa ca draga scriitoare de blog,poate nu te interesează ca eu nu am cu cine să las copilul bolnav acasă, ei bine nici nu trebuie. Ma dau peste cap pentru copilul meu să fie sănătos, în primul rând.
Dar pe mine ma interesează ca trebuie sa îmi iau liber săptămânal sau la doua săptămâni ca să îmi Îngrijesc copilul bonav acasă, pentru ca unii părinți nu sunt responsabili cu copiii lor,și locurile pe unde ii duc,în afara programului cresei/ grădiniței. Pe mine ma interesează,și nu am pe cine sa acuz și spre cine să arat cu degetul. Și nu am adoptat niciodată atitudinea parintelui” nu e la mine problema”,știți,acei părinți vocali ,care se plâng tot timpul ca își iau copiii bolnavi de la creșă,de parca noi cei care suntem mai puțin vocali,plecam cu ei de la creșă altcumva.. Dragi părinți,nimănui nu- I place sa aibă copilul bolnav,dar înainte de a arata cu degetul,uitati- va puțin în ograda dvs,poate asa va amintiți ca saptamana trecuta ați fost cu copilul la aniversarea lui Vlăduț,iar în săptămâna următoare s au anunțat 5 cazuri de pneumonie. Copilu dvs a scăpat cu o raceala,dar ați aflat ca la ziua lui Vlăduț foarte mulți copii s- au îmbolnăvit cu pneumonie..dar ați tăcut și nu ați mai zis nimic,ca de copilul dvs a fost doar puțin răcit. Sa fim oameni,și sa nu fim ipocriți.
Claudia, pai suntem cam in aceeasi barca 🙂
E normal ca unii parinti sa nu poata sta mereu cu copilul bolnav acasa, nu e nimeni atat de tampit incat sa aiba pretentii sa iti pierzi jobul pentru asa ceva. Dar o mare parte dintre cei care isi duc constient copiii varza in comunitate ar putea sa se ocupe de ei acasa, dar e mai usor sa ii pasezi altora.
Daca ar fi toti asa responsabili ca tine, ce bine ne-ar fi tuturor 🙂