E final de an. Au venit pensiile, salariile, poate şi primele pentru câţiva mai fericiţi. Finalizăm plăţile, că doar nu trebuie să intrăm în 2010 cu datorii. Dacă nu ne omoară superstiţia, ne cocoşează plăţile de penalizare. Aşa că facem liste de datorii şi le achităm cu zâmbetul pe buze. Sau nu …
De când mă ştiu om mare şi interesat de chestii serioase (recte plata abonamentului de telefon, întreţinere, chestii organizatorice) mă calcă pe bătături mutra de miel de sacrificat al cunoscuţilor. Merg unii să plătească, de parcă urmează să fie crucificaţi. Şi ţine-te miorlăială “vai, că trebuie plătită întreţinerea”, “vai, că trebuie să cumpărăm de-ale gurii”, “vai, că a venit factura de lumină”.
Am încă rude la ţară care nu plătesc întreţinere. Iau lemne din pădure şi le cară cu cârca, apă e în fântână şi duş înseamnă să se spele grămadă în lighean. În alt sat mai de doamne-ajută, verii au până şi internet. S-a tras gaz, s-a tras cablu TV, s-a asfaltat uliţa. Mai plătesc şi ei câte un abonament dar, probabil având încă proaspete amintiri din evul mediu pe care l-au trăit până în al nost’ secol, tac şi plătesc, că e bine acum.
După câte ştiu nu m-a luat nimeni de perciuni în ’99 să fac abonament de mobil. Oricât de insistenţi sunt UPC-iştii cu rahaturile lor de oferte, de mă sună săptămânal aproape pentru a propune un “upgrade”, nu pot spune că mi-au legat familia în cătuşe cu pistolul la cap, dacă nu mă abonez.
Acum un an jumate am fost în extaz de mare amploare, când m-am dus la Autoglobus şi în parcare mă aştepta MAŞINA MEA. A fost bine când am plătit 3000 de euro şi firma de leasing a achitat restul de 10.000. Să aibă moldoveanca maşina visurilor ei şi să nu ştie vreodată ce înseamnă să umbli cu jumate de motor în portbagaj sau să-şi moară trocariciul în mijlocul intersecţiei, că iar s-a dus pe gârlă ceva. Cât de ipocrită aş fi acum să bocesc vreo 3 zile că am lăsat iar 250 de euro la bancă?
Aşa că EU nu pot miorlăi pe tema asta. Am achitat peste 2000 de lei diverse acareturi necesare traiuliu şi am făcut-o cu zâmbetul pe buze. Pentru că am avut banii pentru plăţile în cauză şi pentru că aceşti bani îmi aduc un anumit standard de viaţă de care nu mă pot lipsi. Frigiderul este ticsit cu mâncare, maşina e parcată în faţa blocului, după ce ne-am trambalat împreună să îmi rezolv eu una-alta. Vă scriu pe un laptop conectat la curent (plătit şi el astăzi), cu 2 reţele de net la dispoziţie (că tată-miu e fan RDS).
Mă gândesc să fac şi eu un duş anul ăsta, aşa că mă voi bucura de apa caldă pe care o am la discreţie şi nu voi tremura de frig, pentru că vine destulă căldură de la centrala termică din curte (vorba aia, prost să fii, noroc să ai .. de centrală la 100 de metri de bloc).
Există mereu şi posibilitatea de a-ţi pune pofta în cui şi de a te întoarce “la natură”. Că doar nu au murit nici rudele mele cu spălatul la lighean în mijlocul bucătăriei. Chiar au ajuns să se cunoască al naibii de bine. Mi-aş dori viaţa aia? Ferească sfântul! Atunci de ce atâta dramă când vine clipa să plătesc pentru acest standard de viaţă?
